Pe 02 aprilie ac un sofer revoltat (Cosmin Dragan, 22 de ani) ca un varstnic paseste prea incet pe trecerea de pietoni, coboara din faetonul sau “de gala” si ii aplica pietonului doua serii de pumni si alte lovituri. Victima traversa strada impreuna cu nepotica lui in varsta de 6 ani si cateva ore mai tarziu isi gaseste sfarsitul la spital.
Bietul bunic suferea de actiuni cardiace, iar concluzia expertizelor medicale e ca nu loviturile ar fi fost cauzatoare de moarte, ci un simplu infarct.
Soferul ar apartine unui clan mafiot din cetatea baniei, cu antecedente penale (furturi din masini).
Politia, procuratura nu actioneaza decat patru zile mai tarziu in arestarea preventiva a brutei pe considerentul ca aceasta nu reprezinta un pericol social.
Doar simplul fapt ca agreseaza un bunic (si asa neputincios) in fata nepoatei in stare de soc, compune deja cadrul unei lumi totalitare in care fiara umana profita de clementa protectorilor cu care se infrateste, claseaza episodul ca victorie a celor rai asupra cetateanului onest, inocent.
Articolul 22 din Constitutie incanteaza ca “Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate”, numai ca pentru cine este garantat acest drept ?
Pentru o fetita ramasa fara bunic ? Pentru miile de alti cetateni ce vor fi loviti nemilos de catre beizadelele – soferi cuprinsi de rabie ?
Legea incadreaza faptele soferului ca ultraj impotriva bunelor moravuri si a tulburarii linistii publice.
In ciuda trecerii lente la actiune a organismelor judiciare si a tergiversarii cazului, mass-media a detailat si a prezentat pe larg starea de fapte ceea ce il determina pe fiul victimei (Ionut Rentea) sa declare: “Dacă nu s-ar fi mediatizat nu ştiu dacă s-ar fi luat această măsură”.
