Șabs Roif, evreu în vârstă de 79 de ani, este astăzi președintele Asociației Supraviețuitărilor din Ghettouri și Lagăre de Concentrare din Republica Moldova.
El mi-a povestit în episodul trecut cum a început coșmarul evreilor basarabeni odată cu venirea armatelor română și germană în iunie 1941. Împreună cu familia sa a fost dus în lagărul de tranzit de la Mărculești, o etapă intermediară în drumul spre Transnistria, destinația aleasă de regimul Antonescu pentru evreii basarabeni.
Unde v-au dus de la Mărculești?
După două săptămâni am fost îndreptați spre Nistru, în județul Soroca, într-o pădure pe malul râului. Era o ploaie mocănească și acolo am fost în groapa cu morți timp de o noapte.
Cum s-a întâmplat?
Erau acolo niște gropi care fuseseră deja astupate până să venim noi, iar o a treia groapă nu era chiar plină. Eu aveam pe atunci 11 ani și alergam pe acolo cu alți copii, la vârsta aceea nu înțelegeam chiar tot ce se întâmplă. Ei căutau de acum oameni să umple groapa. I-au aliniat pe marginea gropii și au deschis focul. Am căzut cu toții în groapă, iar eu eram plin de sânge, dar nu era al meu, ci al unui bărbat cu care căzusem în groapă.
Erau jandarmi sau armată?
Nu mai știu precis, dar vorbeau în limba română. Țin minte că i se adresau ofițerului “Domnule locotenent”. Ulterior am citit că era vorba de Roșca și încă unul care au declarat că au împușcat 500 de evrei.
Cam câți oameni au fost împușcați atunci în groapă?
Între 500 și 700. Am mai văzut acolo o femeie gravidă care a fost pusă lângă un copac și i-au tras un glonte în pântece și pe urmă un glonte în cap. Asta am văzut cu ochii mei.
În afară de dumneavoastră a mai supraviețuit cineva acolo?
La început în coloană erau vreo 3000 de oameni. Era ordin să fie parcurși 30 de kilometri pe zi, până la Nistru. Și care nu mai puteau merge, erau împușcați și îngropați la marginea drumului. Mama mea a căzut jos în noroi, tata era mai încolo, și nu vroia să se ridice, “Duceți-vă băieți, sunteți tineri, eu oricum sunt bătrână”, ne spunea. Noi eram trei frați și cel mai mare era destul de voinic. În timpul ăsta a trecut o căruță, care ducea bagajele celor deportați. Noi am ridicat-o repede și am suit-o în căruță, i-am dat bani căruțașului. Așa am salvat-o pe mama și am putut să ne întoarcem acasă împreună.
Când v-am intervievat pentru emisiunea BBC mi-ați povestit un al treilea moment când ați scăpat de la moarte.
Da, episodul acesta a avut loc la Briceva. Jandarmii au executat mai mulți evrei în cimitir. Eu m-am ascuns în spatele unei cruci și cum eram mic, gloanțele nu m-au lovit. Nu–mi aduc aminte să mai fi supraviețuit altcineva în afară de mine.
Deci ați scăpat de la moarte de trei ori: o dată la Briceva, a doua oară la Văratec și a treia oară în pădurea de pe malul Nistrului. Cum a fost când ați ajuns în Transnistria?
Am ajuns în lagărul de la Obodovka. Era înconjurat lagărul cu sârmă ghimpată și avea posturi de observare. Era plin, erau între 3000 și 4000 de evrei. Plecați de la sfârșitul lui decembrie am ajuns aici pe la începutul lui decembrie 1941. Erau -35 de grade și ne-au pus într-un sarai de vite. Nu era nicio fereastră. Mulți au înghețat și au murit. Alții au murit de tifos exantematic. În încăperea unde stăteam a murit mama ei (n.r. a celei ce avea să devină soția sa, care era copil la vremea aceea), a înghețat un văr primar al ei, i-a căzut carnea de pe picioare și el a murit cântând.
Ce făceați în lagăr în fiecare zi?
Noi nu făceam nimic. Noaptea, cei bătrâni se mai duceau prin sat, că jandarmii se temeau de partizani și nu se mișcau din loc, și mai aduceau ceva de mâncare de la ucrainieni.
Dar din ce trăiați?
Nouă mâncare nu ne dădeau în lagăr. Ne duceau la lucru. Eu am lucrat timp de doi ani în sovhozul (fermă de stat) Dubina. Norocul nostru era că bărbații ucrainieni fuseseră luați în armata sovietică, iar alții erau partizani în pădure și rămăseseră doar femei și copii. România a păstrat kolhozurile și sovhozurile, pentru că erau mai ușor de administrat. Nu avea cine lucra. Eu de-acum aveam 12 ani și cu cei doi frați ai mei am lucrat acolo și așa făceam rost de mâncare. Așa mâncare nici câinele nu mănâncă, dar pe atunci noi mâncam. Ce ne-a mai salvat era faptul că femei ucrainience care lucrau aproape de noi aduceau mâncare și o ascundeau într-o pădure din apropiere și ne arătau să ne ducem acolo, că ele se temeau să ne dea mâncarea, pentru că acolo erau tot jandarmi.
Au mai fost execuții acolo?
Acolo nu, a fost omorât doar un băiat de seama mea. De ce, pentru că în timpul lucrului s-a dus în pădure și a rupt niște mere sălbatice. L-a văzut jandarmul, de fapt erau doi băieți, dar unul a scăpat viu. L-a bătut până ce l-a omorât iar noi l-am înmormântat acolo în pădure.
A fost deci singurul omorât de jandarmi în lagărul de la Obodovka?
Da. Era acolo în sovhozul Dubina un conducător civil trimis de români, țin mânte că avea o armă pe umăr și un pistol în toc de lemn. Era un om cumsecade, nu mai țin minte cum îl chema, dar era tânăr, avea vreo 30 – 35 de ani.
Dar jandarmii cum se purtau în general?
Acolo erau patru sau cinci jandarmi. Unul era tare rău, cel care l-a ucis în bătaie pe băiat, dar ceilalți îi spuneau “Oprește-te, oprește-te”. Nu știu cu îl chema, de fapt nici pe atunci nu știu cum îl chema, că jandarmii vorbeau numai între ei. În primăvară după ce mulți muriseră, ne-au mutat într-o casă, unde stăteam vreo 17 sau 18 într-o cameră.
Domnule Marin,
Unii evrei, alături de unii moldoveni sau ruși sau ucrainieni sau găgăuzi – în fapt o minoritate – s-au dedat la acte de violență la adresa armatei române care se retrăgea.
Regimul Antonescu (nu poporul român) a inițiat și pus în practică o politică deliberată și sistematică de nimicire a populației evreești din Basarabia și Bucovina (și apoi din Transnistria) care s-a materializat în deportarea ÎNTREGII populații evreești din aceste regiuni (Basarabia era practic Judenrein în vara lui 1942).
Comparați doar actele de violență ale armatei și jandarmilor români pe parcursul a doi ani împotriva unei populații alcătuite majoritar din femei, copii și bătrâni (majoritatea bărbaților evrei fuseseră luați de armata roșie) cu actele de violență pe parcursul a câteva zile și veți vedea cât de absurdă e comparația dumneavoastră și pretextul folosit de criminalul împotriva umanității Ion Antonescu pentru represaliile împotriva evreilor.
Daca este asa cum spune intervievatul, se pune obligatoriu intrebarea „a facut dumnealui plangere impotriva locotenentului criminal roman Rosca”, in 1945, sau in 1948, cand evreii erau la putere in Romania, prin Ana Pauker etc ?? Daca nu a facut plangere si vine dupa 65 de ani sa puna paie focul acuzatiilor de holocaust, aparute de doar cativa ani, nu are nici un fel de credibilitate. Pentru a fi probe in baza carora sa se traga concluzii care sa conduca la masuri politice si juridice, aceste povesti trebuie insotite de probe ca, la timpul potrivit, justitia din Romania nu si-a facut treaba. In rest, deportarile si suferintele evreilor, romanilor, tiganilor etc., raman o problema a stiintei istorice. Cu bine.
Va scriu cu toate ca stiu ca nu o sa postati comentariul meu pe site. Am mai ridicat probleme pline de bun simt si mi-ati raspuns cu suparare si respingere neacademica, domnule Petru Clej.
D/le Petru!
Despre omorurile evrelor la întoarcerea autorităţilor române în*41 am auzit destule istorii atît de la tatăl meu,domiciliat în comuna Grozeşti,plasa Nisporeni,jud.Lăpuşna,de la bunica mea Olga Trifan,de la alte rude şi cunoscuţi ce au trăit în acele timpuri.Dar am auzit de la ei şi istorii despre participarea unor evrei la represiile din*40 contra românilor.A fost o tragedie pentru ambele popoare la care nu-i consider iniţiatori pe români,ci pe unii lideri evrei iresponsabili ce au dat primii ordine de exterminare a altor popoare,cu aceasta expunîndu-i răzbunării pe conaţionali.
Antisemitul negaționist „Ion Tinarog” dă dovadă de ignoranța și rea-credința cutumieră.
Unii dintre criminalii împotriva umanității, între care Ion Antonescu și Gheorghe Alexianu, guvernatorul Transnistriei, au fost judecați și condamndați.
Nu știu exact ce s-a petrecut cu locotenentul Roșca, dar criminali ca Modest Isopescu, prefectul de Golta și adjunctul său Arsistide Pădure, care au ordonat masacrele de la Bogdanovka, Dumanovka și Ahmetcetka au fost printre cei condamnați.
Și nu doar în România, dar și în state occidentale precum Franța, Italia sau Germania au fost astfel de procese.
Mai mult, domnule antisemit negaționist, Ana Pauker, deși era născută evreică, i-a persecutat pe evreii credincioși, forțându-l pe rabinul Șafran să plece din țară.
Iar Holocaustul a fost cu grijă ascuns la ordinul lui Stalin și apoi al tuturor liderilor comuniști, inclusiv Ceaușescu, sau post comuniști, în România adevărul fiind spus doar în 2004 prin raportul Wiesel.
Faptul că negați niște fapte care nu pot fi contestate vă demască figura hidoasă de nazistoid/legionaroid/apologet al lui Antonescu, domnule „Ion Tinarog”.
Pe urmă e rizibilă imaginea unei „Românii conduse de evrei” în care simplii cetățeni intentau acțiuni în justiție între 1945 și 1948, fie și colaboraționiștilor regimului antonescian, când toate acestea erau decise direct de la Moscova. Aici „Ion Tinarog”, în ura sa față de evrei, bate toate recordurile de ignoranță.
Vă recomand să citiți cartea lui Dennis Deletant „Antonescu – aliatul uitat al lui Hitler”. Veți afla aceleași lucruri, dar sunt sigur că în opacitatea și fanatismul dumneavoastră nu le veți accepta.
În final, domnule „Ion Tinarog” vă întreb: de ce sunteți așa de suprasaturat de ură împotriva evreilor – sunteți ignorant, de rea-credință, sau ambele?
Jigniti fara rost, domnuled Clej si va face placere. Nu am nici un fel de ura fata de evrei. Afirm in mod repetat ca sunt cel dintai popor al lumii, prin numarul de valori (in toate domeniile) pe care l-au dat umanitatii. Ii apreciez sincer, dar stiu sa fac deosebirea intre evreii valorosi si cei care tin permanent, dupa 65 de ani, osemintele strabunilor lor in sufragerie, la vedere, in loc sa le lase sa se odihneasca in pace, in scopul de a le folosi pentru a incrimina si domina cu ajutorul acestor incriminari. Acuzatiile de holocaust la adresa poporului roman nu le-am respins, pentru ca nu este voie, prin lege. Ca urmare, de ce ma acuzati ca as fi negationist? Numai dupa banuieli?
Domnule Petru Clej,
Ana Pauker i-a sprijinit pe evrei foarte mult. Nici vorb[ de persecutii. Cunosc bine problema, dupa stiinta, nu dupa ureche. I-a ajutat si i-a promovat in conducere, in toate domeniile vietii social-politice, militaro-informative si culturale. A permis emigrari ale multor evrei in Palestina si SUA. Este adevarat ca a luat masuri dure impotriva celor cateva sute de evrei care fusesera informatori ai Sigurantei si se infiltrasera in Partidul Comunist, turnandu-i pe conationalii lor care incalcau Legea Marzescu (1924), in urma careia comunistii au fost trecuti in afara legii.
Afirmatia ca Ceausescu „a ascuns cu grija” holocaustul este hilara. ceausescu primea permanent, cel putin o data pe an, multumiri din partea comunitatilor evreiesti de varf poentru grija poporului roman fata de evrei, in timpul celui de al doilea razboi mondial si dupa aceea, cand evreii s-au bucurat de drepturi pe care romanii nu le-au avut in timpul comunismului, respectiv dreptul de a emigra. Exista documente in arhive privitoare la mesaje evreiesti catre Ceausescu, continand multumiri, insotite de elogii colosale. O cunostinta a mea urmeaza, curand, sa publice cateva asemenea documente, insotite de un comentariu de specialitate.
Problemele acestea sunt probleme stiintifice, care apartin exclusiv istoricilor contemporanisti, pe care le abordeaza tot felul de neaveniti, politicieni, artisti, poeti etc., astfel ca ele au ajuns la nivelul opiniei publice in forme total denaturate.
Faptul ca evreii si tiganii nu-l agreeaza pe Ion Antonescu are o semnificatie scazuta din punct de vedere stiintific. Activitatea acestui conducator politic si militar a fost clarificata, in cea mai mare parte de stiinta istorica, cu bunele si relele acelei perioade extrem de dificile. A-l preyenta exclusiv negativ, cum face revista dumneavoastra (fara sa aiba pretentii stiintifice, banuiesc?), este o eroare de fond. In ciuda discriminarii pozitive, atat de promovata in actualul regim politic introdus in Romania, evreii si tiganii nu pot astepta ca parerile lor sa acopere parerile majoritatii romanesti despre acest conducator. Faptul ca o serie intreaga de academicieni pe care i-ati invocat in articolul publicat de dumneavoastra au salutat lucrarea lui Turlea, nu spune nimanui nimic? Sau or fi toti si ignoranti (cum, in mod hilar, vreti sa ma faceti si pe mine) si rau
intentionati? Chiar toata lumea este buna numai daca nu cracneste in fata acuzatiilor de genocid la adresa romanilor?
Domnule antisemit negaționist „Ion Tinarog” care mustiți de ură împotriva evreilor.
Eu v-am recomandat două lucrări științifice despre Holocaustul din România, care pun în seama regimului Antonescu, nu a poporului român, așa cum mincinos afirmați, circa un sfert de milion de morți evrei și 11000 de romi.
Dacă mai doriți, vă mai recomand și alte lucrări ca și mărturii, căci aceasta a lui Șabs Roif, pe care cu josnicie o contestați, nu e singura. Chiar doi români de origine basarabeană au scris în ecouri despre Holocaustul evreilor de acolo.
De aceea dați-mi voie să nu-l bag în seamă pe naționalistul de mucava Țurlea și dați-mi voie să vă întreb: când îl credeți pe Ioan Scurtu, când semnează Raportul Comisiei Wiesel sau când merge la lansarea cărții antisemitului Țulrea? Când îi credeți pe Florin Constantiniu și pe Dinu Giurescu, când recunosc implicarea regimului Antonescu în Holocaust sau când merg la lansarea cărții antisemitului Țurlea, fost deputat PDSR/PUNR?
Și în final vă mai întreb: cum puteți fi atât de josnic în anul 2009 să negați Holocastul și să apărați un regim fascizant, care a adus țara în pragul nimicirii, omorând nu numai sute de mii de evrei, dar și mai mulțu militari români de pomană? Nu realizați că asta e o stupiditate?
Cât despre Ceaușescu și evrei, vă recomand cartea lui Radu Ioanid „Răscumpărarea evreilor”, ca să vedeți cum vindea idolul dumneavoastră (altul, alături de Antonescu) evrei din România.
Domnule Petru Clej,
Nu ma deranjeaza ca folositi etichetarile la adresa mea. Ele nu ma descalifica. Fiindca dumneavoastra sunteti un anumit reper si parte a unor structuri care i-au pulsul proiectului evreiesc post-decembrist in Romania, aflat in faza de invinovatire a Romaniei de holocaust, mi se confirma ca orice fel de discutie, indiferent cat de eleganta ar fi, conduce la etichetarea de antisemit si negationist, ceea ce nu este adevarat. Eu doresc sa discut si sa cercetez toate afirmatiile, fara sa accept axiome (cum pretindeti dumneavoastra), dupa principiul din stiinta, AUDIATUR OMNIA PARS. Fara a asculta pe toti cu rabdare, FARA URA SI PATIMA, nu se face stiinta si cei care nu promoveaza acuzatiile de holocaust dupa aceste principii nu au sanse de reusita. Ei vor putea doar sa impuna prin mijloace fortate acceptarea oficiala a unor acuzatii, vor forta impunerea predarii holocaustului in scoli si vor promova in continuare o legislatie care va speria lumea cu amenintarea celor 5 ani de temnita. Profesorii vor continua sa mearga la Tel Aviv la reciclare pentru a preda holocaustul, iar la sfarsitul cursurilor, in pauze si la banchete vor spune elevilor ca au cam exagerat, ca nu este chiar asa, ca asta-i situatia si trebuie sa faca acele invinuiri, ca sunt si alte puncte de vedere etc., suficient cat elevii sa inteleaga ca adevarul este la mijloc, ca evreii au comis si ei fapte reprobabile impotriva romanilor, motiv pentru care au fost pedepsiti la vreme de razboi, iar romanii i-au si ajutat pe evrei, mai mult ca oricare alta tara europeana din lagarul german, astfel incat in 1945 mai traiau 450.000 de evrei, dupa ce alte 250.000 au emigrat in SUA si Palestina. Cu alte cuvinte, acest mod neprofesionist de a aborda tema presupusului holocaust din Romania PRODUCE EFECTE INVERSE, CONDUCE LA ACUMULARI DE TENSIUNI CARE VOR ERUPE IN ALTE MOMENTWE ISTORICE, CAND LIPSA DE CULTURA A MASELOR POATE PRODUCE EFECTE DEZASTRUOASE, FOARTE GREU DE REPARAT ULTERIOR. In acest fel, fenomenul antisemit nu se elimina, cum ar fi de dorit, ci se intretine in continuare. Personal, cred ca proiectul ales dupa preluarea controlului asupra Romaniei nu a fost cel mai inspirat, chiar daca el aduce beneficii unor persoane care isi gasesc ratiunea de a activa, cum este amintitul Radu Ioanid si multi altii ca el si probabil, in viitor, acest proiect va conduce la extorcarea unor sume de la poporul roman, dar in perspectiva istorica lucrurile se echilibreaza si castigurile dintr-o perioada, daca au fisuri in fundatie, vor produce efecte negative si pentru evrei, nu numai pentru romani, chiar daca evreii conduc astazi lumea. Nimic nu este etern in istorie.
Domnule Petru Clej,
Nu sunt un fan al lui Ceausescu, in timpul caruia familia mea a avut de suferit din motive de dosar. Asta nu inseamna ca nu pot sa judec cat mai obiectiv epoca sa. Cunosc lucrarea lui Radu Ioanid despre „vanzarea” evreilor. Dreptul la emigrare pentru evrei nu a fost legat de interesul de a obtine acele sume ridicole „pe cap de evreu” emigrat. Romania avea colaborari foarte importante cu Israelul si cu marile comunitati evreiesti din SUA. Colaborarile lor economice s-au concretizat in imprumutir de miliarde de dolari, in importuri de tehnologii de varf, in schimburi de informatii de valoare mondiala etc. Trebuie sa ne intoarcem cu judecata la perioada dictaturii, cand toata scoala, de la gradinita la doctorat, era platita de stat, cand ingrijirea sanatatii omului era gratuita, de la nastere la moarte, cand toata populatia, in maximum doi ani, primea o locuinta. Oare tarile (Israel, SUA si Germania) care beneficiau de niste oameni foarte bine si gratuit scoliti si ingrijiti, nu trebuiau sa plateasca chiar nimic pentru ei?
Altfel, Romania a beneficiat mult de pe urma evreilor, in perioada comunista. Este suficient sa amintim cum, in perioada embargoului SUA pentru livrarile de utilaj petrolier catre blocul sovietic, Israelul a achizitionat utilajele de foraj necesare refacerii industriei extractive romanesti de petrol, din SUA si le-a transferat Romaniei ilegal, pe ascuns, in portul Constanta, riscand conflicte diplomatice cu Casa Alba. Aceasta si multe altele erau semnul recunostintei evreiesti fata de tratatmentul omenos al romanilor fata de comunitatea evreiasca, din timpul prigoanei germane impotriva evreilor. Sumelor pe care Israelul si Germania le plateau pentru fiecare emigrant trebuie sa li se dea semnificatia corecta. Asta nu inseamna ca, totusi, nu trebuie subestimat si aspectul negativ al perceperii acestor sume de bani. Dincolo de numeroasele greseli politice facute in 25 de ani de conducere, Ceausescu a fost tot timpul un prieten al comunitatii mondiale evreiesti. Un prieten apropiat. Cei care afirma contrariul, o fac din conjuncturi politice de moment, afirmatiile lor nefiind retinute de stiinta.
P.S.
Sper ca nu va deranjeaza faptul ca folosesc un pseudonim. Nu de frica, desi frica domina societatea romaneasca, mai ales mediile intelectuale, ci pentru ca orice idee este importanta si nu trebuie neaparat promovata printr-un „nume” care sa-i dea agreutate. Ideea este importanta, nu numele care o rosteste.
În lipsă de orice argumente, antisemit ul negaționist care se ascunde cu lașitate și total nejustificat sub pseudonimul „Ion Tinarog” a început să facă apologia regimului vânzător de evrei (germani, români, etc) Ceaușescu.
Mi-aduc aminte de argumentul cu „gratuitatea” educației, sănătății, etc, de parcă sub comunism oamenii nu plăteau impozite și taxe, mascate adeseori sub salariul mizerabil pe care îl primeau.
Iar cel mai bun argument împotriva aberațiilor pe care le susține acest antisemit negaționist fanatic este nivelul de trai al României în 1989 față de țări care aveau un nivel similar de dezvoltare cu 50 de ani înainte, ca Grecia sau Portugalia. Acesta a fost efectul real al regimului comunist, lăudat de acest mincinos negaționist feroce.
Dar uitați-vă de unde am plecat, uitați-vă la disperarea, încrâncenarea și ura feroce pe care acest mincinos antisemit nefaționist, acest laș care se ascunde în mod nejustificat sub anonimat o arată.
Pun pariu că n-a citit un rând din lucrările cu adevărat științifice care arată fără putință de tăgadă care a fost efectul genocidar al regimului Antonescu asupra evreilor din România (nu poporul român așa cum cu încăpățânare continuă să mintă antisemitul negaționist).
Conchid că opiniile individului care se ascunde cu lașitate sub pseudonimul „Ion Tinarog” reprezintă o combinație clasică de ignoranță și rea credință. Este rezultatul firesc a 70 de ani de minciună fasscistă și comunistă. Iată de ce România este în starea jalnică de azi.
Domnule care vă ascundeți cu lașitate sub aliasul „Ion Tinarog”,
Îmi insultați inteligența dacă docuemntelor serioase prezentate de mine contrapuneți manifestele unui negaționist fanatic al Holocaustului precum Corvin Lupu.
Sunteți mai ignorant și mai de rea credință de cum v-am calificat, într-un cuvânt sunteți jalnic.
Domnule P. Clej,
Daca vreti sa vedeti cauza principala a masurilor luate de Antonescu impotriva evreilor, cititi pe http://www.revistatransilvania.ro, in arhiva, anul 2005, nr. 9 (septembrie), articolul dedicat relatiilor romano-evreiesti. Se pare ca toti suntem ignoranti, fascisti, comunisti, rai, negationisti, antisemiti etc., iar dumneavoastra aveti competenta judecatorului absolut .
Iată cine este „Ion Tinarog”:
Ion Tinarog says: 26.08.2009 at 10:06 amCred, cu cea mai mare bunacredinta,ca este tarziu. Cred ca ar fi fost necesara o campanie electorala puternica, de cel putin un an de zile, pentru recuperarea handicapului de notorietate la nivelul oamenilor de rand si o conclucrare (daca ar fi posibila) cu partidele nationaliste (PRM si PNG) pentru sustinere. Altfel, fara nici o infrastructura in teritoriu, doar cu sustinerea logistica a Vetrei Romanesti, este foarte greu si se poate incheia cu un esec de proportii, care sa fie trecut in contul miscarii nationale romanesti, al carei valoros reprezentant este dl. prof. Coja.
Cu deosebita stima,
http://www.ioncoja.ro/2009/07/ideile-pentru-care-candidez/
1. Imaginea virtuală, trollul care se ascunde cu lașitate sub aliasul „Ion Tinarog” a fost trimis la plimbare, ecourile sale nu vor mai fi postate.
2. Propunere respinsă, uneori discuțiile sunt foarte interesante iar limitarea numărului de ecouri nu este în interesul revistei ACUM. De aceea există moderare.
1. Domnule Petru Clej, cred ca nu are rost sa va mai pierdeti timpul raspunzand logic si competent aberatiilor acestui domn Ion Tinarog care pe de o parte, solicita plangeri penale nominale si personale impotriva agresorilor si criminalilor in masa, pe de alta argumenteaza prin culpabilizare colectiva a victimelor.
2. Pentru a eficientiza gestiunea Ecourilor, propun sa se accepte un numar limita de replici privind un anumit subiect (stabilite de editorii revistei).