ACUM.TV

1 septembie 2009 – 70 de ani de la inceputul celui de-al doilea razboi mondial, atacul asupra Poloniei. Gdansk. Unde s-au intalnit reprezentanti din 20 de tari europene pentru a comemora aceasta. Doar cancelara Germaniei a pomenit despre Shoah (Holocaust) in discursul sau, doar ea a considerat ca e parte integranta din comemorare. Din „sa nu uitam”…

Azi am vizitat Lodz, orasul Festivalului anual al celor patru culturi care l-au marcat: poloneza, germana, evreiasca si rusa. Orasul industriei si al muzicii, al celebrei scoli de film care i-a dat pe Roman Polanski si Andrej Wajda, al celui mai faimos Muzeu de arta moderna. Si orasul unei comunitati evreiesti de 200000 suflete, inainte de razboi. Cel mai negru episod din istoria Europei a luat viata tuturor evreilor din Lodz, itineriariul mortii incepand cu ghetto-ul local si culminand cu lagarele de exterminare de la Auschwitz si Chemno.

Din bogata viata evreiasca nu au ramas multe vestigii. O mica sinagoga (Reicher), ascunsa printre blocuri comuniste paraginite, intr-o curte interioara, dar pe care m-am incapatanat s-o gasesc, un centru comunitar pentru foarte putinii evrei si cel mai mare necropolis din Europa, 160000 morminte… Inaintea intrarii in cimitir o harta care indica ghetto-ul (numit de germani Litzmannstadt). Si un memorial. Si un grup de la o scoala de fete din Ierusalim, invaluite in steagul Israelului, pe care le vazusem si cu o zi inainte, la Auschwitz. Ascultau profesorul, cantau si fotografiau. Sa nu uite. Am ascultat si am cantat impreuna cu ele, nu ma intrebati ce, ca nu stiu. Am cantat mai mult cu sufletul. Am iesit emotionati, am pornit inapoi spre Varsovia, pe langa zidul imensului cimitir. Si am mers, ai am mers, si zidul continua si continua. 4100 de acri scrie pe net, cat inseamna? Cate impunsaturi de inima, cate lacrimi?

Acest articol a fost publicat joi, 3 septembrie 2009 la rubrica Istorie si actualitate.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.