Sunt un om și am momente când mă consider chiar om…sunt momente de totală împlinire pentru mine…sunt momente pe care mi le clădesc pe câte o faptă bună. Ador cuvintele și arta conversației, dar numai aplicarea concretă a acestora mă mulțumesc la capitolul „ de la vorbă la faptă” .
Gura lumii spune că valoarea individuală ți-e dată și de numărul de prieteni, pe lângă pomul sădit, casa făcută și copilul zămislit. Am în minte zeci și zeci de chipuri, oameni în care m-am reflectat într-o clipă a vieții mele…câtă naivitate! I-am gonit rând pe rând din grădina sufletului meu, am făcut o curățenie spirituală fără indulgențe…astfel am rămas doar cu „ea”, prietena mea adevărată. Fată „bună”, de familie, cu școală…ce mai, aveam multe în comun. Și totuși un aspect ne diferenția clar, curățenia; nu curățenia mentală sau trupească, ci cea practică, cea din casele în care trăiam. Eu: obsedată de fiecare scamă sau firimitură care ar îndrăzni să-mi întunece liniștea ordinii. „Ea” : lejeră și foarte flexibilă față de haine și papuci, cratițe și scaune haotic „rânduite”. Ce dilemă! „Ea” venea la mine, discutam complex despre viață…nu o deranja linia ordonată a casei mele. Eu mergeam la „ea”…parcă intram într-un labirint sufocant de „umpluturi inutile”; până într-o zi : nu aveam unde să mă așez, iar canapeaua ei mă implora s-o eliberez de muntele de haine. Am încercat, sincer am încercat, doar am avut-o prietenă nouă ani, să o înțeleg, să o accept, dar în acea zi ceva a strigat în mintea mea, gândurile au prins grai și iată că mă aud urlând: „De ce nu îți faci curățenie ?” Eram dezamăgită că îi pusesem o asfel de întrebare, încântată din același motiv. Stăteam amândouă în picioare, ne priveam iscoditor, iar „ea” , cu o voce gravă, îmi ordonă : „ Pleacă, să nu te mai văd! ”. Eu surprinsă răspund: „ Imediat!”
Tocmai amiciția pe care o împărțeam mi-a deschis gura; am simțit că îi pot spune totul, dar am aflat – deși bănuiam – că prietenia pentru unii oameni înseamnă cenzură și suprimare de adevăr. Aș fi făcut curățenie cu „ea” în mare avânt și cu mare drag. Dacă nu poți vorbi despre tine și trăirile tale cu cineva, să primești înțelegere, ajutor, acel cineva clar nu ți-e prieten. Poate prietenia este cea mai adâncă temniță: teama de a nu-l jigni pe celălalt. Poate prietenia este paradisul: acceptarea totală a celuilalt.
Aud un timid mieunat…a, da e pisicuța mea. Câte adevăruri mi-o spune despre mine! Dar ce folos? Vorbim două limbi total diferite!
Drept simbol al respectului si pretuirii mele pentru Dumneavoastra si acest articol va dedic urmatorul citat:”Prieten este acel om in prezenta caruia se poate gandi cu voce tare”.