Loading

caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Istorie si actualitate



 

Autoritarismul cleptocratic al lui Vladimir Putin: Povestea unui regim și a unei cărți

de (22-4-2017)
17 ecouri

Să spunem din capul locului că volumul profesoarei Karen Dawisha despre originile și întemeierea regimului Putin este unul devastator, colosal de informat și menit să ofere un probatoriu irefutabil privind natura mafiotică a simulacrului de stat care este Rusia astăzi. Cu uluitoare acribie și o pasiune impresionantă pentru documentarea celui mai mic detaliu din această arheologie a cotropirii și acaparării resurselor Rusiei de către un grup înrădăcinat în structurile KGB, devenit FSB, Karen Dawisha a scris nu doar o analiză pătrunzătoare, ci un veritabil rechizitoriu. Este vorba de o dictatură nu doar politică, ci, poate ca o cheie pentru înțelegerea acesteia, de una economică. Înainte de a cuceri puterea politică prin sordide manopere și florentine alianțe de culise, jucându-și cu talent rolul de om de încredere pentru magnații gen Berezovski și Abramovici, câștigând suportul fiicei și al ginerelui lui Boris Elțin, “omul fără față”, cum l-a numit Masha Gessen, a urcat treptele puterii până la poziția supremă pe care, afirmă Karen Dawisha, nu are nici cea mai mică intenție să o cedeze într-un viitor previzibil. Am zice că dimpotrivă.

Nu există nimic senzaționalist în această sisifică deconstrucție a sistemului Putin pe care o propune directoarea Centrului Havighurst de Studii Ruse de la Universitatea Miami din Ohio, respectată specialistă în comunism și post-comunism. Tonul este sobru, detaliile personalizate sunt evitate. Scopul este unul științific, dar implicațiile sunt, evident, morale și trimit spre zona policy-making. Mai ales că sancțiunile adoptate în urmă cu un an se aplică exact personajelor numite în carte drept arhitecți și beneficiari ai regimului condus de mega-oligarhul kaghebist. Acești oameni urăsc Occidentul, dar și-au investit banii în băncile vestice, își fac vacanțele în Monaco și la Biarritz, schiază în Austria și Bavaria, cumpără, la propriu, castele în Spania. Putin este Homo Sovieticus devenit miliardar cu cont bancar la Zürich. Poate că aceasta este suprema diferență dintre el și modelul său asumat deschis, Andropov. Și răposatul președinte al KGB, apoi scurtă vreme secretar general al PCUS, era gata să calce pe cadavre, a făcut-o de multe ori, dar scopurile erau de altă natură. Firește, tot una malignă. Putin este un parvenit cupid, Andropov era în felul său un bolșevic din specia asceților revoluționari, nu-și visa un ceas Vacheron Constantin, se mulțumea cu unul sovietic…

Povestea începe la Leningrad, în 1975, când Vladimir (Vova) Putin intră în cadrele KGB. Lucrează în contra-spionaj, urmărește disidenții. Unii spun că îi și anchetează. Idolul său, atunci și azi, este Iuri Andropov. Mimează stilul ascetic, dar este îndrăgostit de obiecte de consum occidentale. Ajunge ofițer la Dresda, recrutează cetățeni est-germani ca agenți ai KGB. Își face amici printre ofițerii Stasi specializați în furt tehnologic. Unii aveau să devină figuri majore în băncile germane care și-au stabilit branșe în Rusia după 1991. Revine la Sankt Petersburg, intră în grațiile primarului Anatoli Sobceak, o figură proeminentă a cercurilor care se declarau reformiste și chiar democratice.

Începe marile afaceri, profită de relațiile germane. Filiera germană, reiese din această carte, este esențială. Își trimite fiicele să urmeze liceul acolo. La fel, contează foarte mult pentru el cum e perceput în Germania. Îl cultivă pe Alexander Rahr, fost analist al RFE, biograful său german, acesta primește varii titluri onorifice în Rusia, are acces privilegiat la Putin. Timp în care are loc sugrumarea libertății de expresie.

Averea lui Putin și a cercului său (siloviki) de foști (sic) kaghebiști leningrădeni crește exponențial, atinge cote astronomice. Își construiește palate, are ceasuri în valoare de 700.000 de dolari. Timp în care afișează o figură ermetică, impenetrabilă. Convinge Vestul că este angajat în “războiul împotriva terorii”, timp în care duce un război împotriva memoriei și a societății civile în propria sa țară. George W. Bush se uită în ochii săi și simte că poate avea încredere în el. Mai târziu, Barack Obama merge într-o direcție similară când proclamă nevoia de “reset”, de a-i mai da lui Putin o șansă.

Cartea nu pretinde că oferă o radiografie exhaustivă a sistemului politic din Rusia contemporană, ci un instrument de înțelegere a naturii acestuia. Chiar și așa, Cambridge University Press a decis să nu o publice în Anglia, deși Karen Dawisha era o autoare de succes a acelei edituri. Legile britanice pe tema defăimării (libel) sunt intimidante. Dictatorii de pretutindeni se folosesc cinic de ele. Nu e vorba doar de CUP. Nici Simon and Schuster, editorul american, nu a difuzat-o în Anglia. Șansa cea mare a fost că Edward Lucas, directorul săptămânalului The Economist, auzind despre aventura cu CUP, a făcut povestea publică în paginile revistei pe care o conduce. Așa s-a născut, în mai puțin de trei zile, contractul cu gigantul editorial american. Cartea a fost preluată de Alice Mayhew, legendară ca redactor.

Odată publicată, lucrarea s-a bucurat de recenzii ultra-elogioase. O menționăm aici pe aceea semnată de Anne Applebaum în New York Review of Books. Teza cărții este tranșantă și clară: regimul Putin nu s-a născut în chip accidental, prin voia hazardului, ci este rezultatul unei strategii sistematice de acaparare a celor mai importante resurse ale Rusiei, de la exorbitanta cantitate de valută forte a defunctului PCUS, depozitată în bănci vestice, la petrol și gaze naturale. “Gazprom” este într-adevăr casa lui Putin. Avem aici o lectură tulburătoare și vital necesară în aceste timpuri când unii încearcă să justifice nejustificabilul și să găsească tot felul de scuze și alibiuri pentru un regim autoritar, cleptocratic, corupt până în măduva oaselor, agresiv, militarist, represiv și expansionist. Un regim care, când întâlnește critici ce nu pot fi domesticiți, recurge la orice mijloace spre a-i amuți, inclusiv crimă.

Karen Dawisha, Putin’s Kleptocracy: Who Owns Russia? Simon & Schuster, septembrie 2014

Recomandări:

http://www.nybooks.com/articles/archives/2014/dec/18/how-he-and-his-cronies-stole-russia/

http://www.wsj.com/articles/book-review-putins-kleptocracy-by-karen-dawisha-1412118992

http://books.simonandschuster.com/Putins-Kleptocracy/Karen-Dawisha/9781476795195
 
Vladimir Tismăneanu şi Marius Stan, 7 aprilie 2015

Preluat cu permisiune de pe blogul d-lui V. Tismăneanu

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Boris M. Marian: (23-4-2017 la 08:29)

    # Moderator

    Că autorul nu participă, ceea ce nu mi se pare cușer, adică noi suntem anexele autorilor, vai! Acum la subiect + Oricine se poate întreba de ce Rusia, ţară european+asiatică, cu un trecut fabulos de la cnezate, la imperiu redivivus ocupă biblioteci, publicaţii nenumărate? Ieri erau bolşevicii, azi cleptomanul Putin, mâine cine va fi? Rusia este una dintre ţările refractare la DEMOCRAŢIE. Anul 1917 a demonstrat că un Kerenski nu este bun defel. De ce? Ruşii mai iubesc icoanele de pe pereţi şi pe tătucul de la Kremlin. Vor trece ani, poate secole, Rusia nu va dispare şi nu va deveni altceva decât un imperiu, ca , de altfel şi China, despre care unii cred că se va democratiza. SUA s+a născut prin democraţie, americanii nu vor înţelege de ce laptele de iapă + kumâs + este mai dulce whiskey-ul. Chestia cu comunismul s-a fumat. Autorul nu mai bate moneda veche, acum este anti-rusist. Cred că este o chestiune pe care nu o va putea înţelege, cunoaşte Rusia doar din surse ne-ruse. Aici este p. slab.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 4

  • Alexandru Leibovici: (23-4-2017 la 13:04)

    @Boris M. Marian

    > Autorul… este anti-rusist.
    > nu va putea înţelege
    > cunoaşte Rusia doar din surse ne-ruse

    Două minute de căutare pe internet v-ar fi fost suficiente pentru ca să vă convingeţi că niciuna din afirmaţiile astea nu este adevărată.

    Dar dv. daţi drumul la reflexul tipic – nu-mi place ce spune autorul şi atunci îl discreditez (= îl împroşc cu noroi) : este rusofob, este şi cam idiot, şi se informează exclusiv din surse secundare.

    Este o reacţie iraţională atât de tipică, încât sunt sătul peste cap : Paliga, Udrişte, Soporan, iar acum câţiva ani Sfartz Pincu, R. Grindea şi alţii

    Apreciat. Îți place sau nu: Imi place 5 Nu-mi place 1

  • CHARLIE: (23-4-2017 la 16:37)

    @Alex

    Nu uita ca Boris a crescut in Uniunea Sovietica si ca atare are o relatie romantica cu Rusia. Canta-i din balalaica si uita toate necazurile. Nu am aceeasi atitudine fata de Romania.

    Cine e la guvern in momentul de fata in Romania? Vorbesti despre cleptocratie? Dragalasi cu nume diminutive si cu pofta mare! Diogenes mergea ziua in amiaza mare cu o lumanare aprinsa cautand un om cinstit. Ajuns in Romania sau Dacia, isi cauta lumanarea. Este o boala cronica care exista si Vest precum si Orient este totusi o chestiune de proportii. Mai lasa putin si pentru noi cei nespati!!!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 3 Nu-mi place 1

  • Alexandru Leibovici: (24-4-2017 la 18:31)

    @CHARLIE

    > Nu uita ca Boris a crescut in Uniunea Sovietica si ca atare are o relatie romantica cu Rusia. Canta-i din balalaica si uita toate necazurile.

    Boris M. Marian nu este un oarecare. El :

    – nu mai este un tinerel,
    – este un intelectual
    – şi este chiar membru în Uniunea Scriitorilor 😉

    Prin urmare, de la acesta se pot avea pretenţii mult mai mari decât de la un cetăţean oarecare.

    De altfel: în Rusia am crescut şi eu, dar nu am nicio admiraţie, sau toleranţă, pentru Putin, pentru clica lui şi pentru regimul lui. Căci despre astea este vorba în carte! Şi am şi puţinul de onestitate necesar pentru a nu considera/eticheta automat drept rusofob pe cineva care scoate la iveală fărădelegile unei clici mafiote din Rusia de astăzi.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 3 Nu-mi place 1

  • Boris M. Marian: (25-4-2017 la 06:06)

    @ Charlie/@ Alex

    Prieteni, vorbiți despre mine de parcă nu aș fi în viață. Adică pe mine mă îmbată balalaica? Eu nu am crescut în URSS, trebuia să citiți mai atent autobiografia. M-am născut în 1941 în URSS, în 1945 eram în România, iar în 1961-1965 am fost student la Moscova. Deci nu acolo am crescut.Dar am citit despre Rusia, cunosc parțial cultura rusă, iar personajul Putin nu-mi este deloc demn de admirație. Nu mi-l puneți în cârcă. Dacă este cleptoman, este treaba rușilor că a acceptă. Nu l-am numit pe VT idiot, din nou Alex mă confundă intenționat, cum mi-a spus că aș fi paranoic. Poate că sunt, dar nu am certificat. Nu s-a înțeles ceva esențial – Rusia nu este o țară pe care s-o pui între ghilimele, în sec. XIX era gigantul pe picioare de lut, în sec. XX era stalinistă, cu un osetin la Kremlin, în sec XXI este condusă de un cleptoman. Putin nu este un cleptoman oarecare, este urmașul unor țari care au înfruntat Europa – Ivan, Petru, Ecaterina, etc. Dorința de a fi cel mai bogat pleacă de la setea de putere, nu este un hoț de aur și diamante. Dacă unul critică tot ce vine din Rusia, ca putere politică, dați-mi voie prieteni să am și eu o opinie, că nu sunt, vorba lui Alex un ignorant. Chestia cu balailaca, stimate Charlie, este de prost gust. Eu nu agreez balalaica, în afară de minunatul cântec idiș – Tum-balalica. Capisco, Charlie?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 4

  • Alexandru Leibovici: (25-4-2017 la 06:50)

    @Boris M. Marian

    > personajul Putin nu-mi este deloc demn de admirație. Nu mi-l puneți în cârcă

    Atunci distanţaţi-vă de el explicit. Dar dv. îl numiţi pe autor „anti-rusist” numai pentru că dezvăluie fărădelegile lui Putin şi ale clicii lui de mafioţi!

    > Dacă este cleptoman, este treaba rușilor că a acceptă

    Adică? Adică n-are voie nimeni altcineva să-l critice? „Neamestecul în treburile interne” – atât de drag dictatorilor?

    > Nu l-am numit pe VT idiot

    Nu era vorba de Tismăneanu, ci de autorul cărţii, Dawisha. Despre EA aţi scris că „este anti-rusist”, că „nu va putea înţelege” şi că „cunoaşte Rusia doar din surse ne-ruse”. Toate astea nici nu se potrivesc cu Tismăneanu.

    Iar „idiot” este un alt fel de a spune „nu va putea înţelege”

    > Rusia … este condusă de un cleptoman. Putin nu este un cleptoman oarecare… Dorința de a fi cel mai bogat pleacă de la setea de putere, nu este un hoț de aur și diamante.

    Asta e un fel de încercare de a-i relativiza fărădelegile?

    > Dacă unul critică tot ce vine din Rusia, ca putere politică, dați-mi voie prieteni să am și eu o opinie

    Autoarea, Karen Dawisha, n-a criticat în cartea ei TOT ce vine din Rusia, ci doar pe Putin, clica lui şi regimul instaurat de el. Ca şi V. Tismăneanu în articolul său.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 3 Nu-mi place 1

  • Victor Manta: (26-4-2017 la 18:51)

    @Boris M. Marian

    > Prieteni, vorbiți despre mine de parcă nu aș fi în viață.

    Se vorbeşte despre dv. deoarece reuşiţi să vă plasaţi în centrul atenţiei cu elemente biografice. „Prieteni” arată în acest context ca o manifestare retorică ieftină.

    Când suntem în domeniul ideilor, dv. nu răspundeţi la întrebări, ci vorbiţi despre dv., iar apoi vă plângeţi de felul în care sunteţi tratat ca persoană.

    Dau ca exemplu faptul că nu mi-aţi răspuns la întrebarea ce v-a povestit tatăl dv., şi/sau camarazii lui din Brigăzile Internaţionale (BI), despre ce au văzut/trăit/auzit în lupta lor din Spania. În schimb aţi ţinut morţiş să vă spun eu înainte dacă Franco a fost fascist. Ce a fost Franco sau n-a fost nu justifică încercarea de impunere cu forţa a unei dictaturi comuniste, care era scopul BI (nemărturisit, desigur, dar nu greu de ghicit), aşa că nu aţi făcut altceva decât să conturnaţi întrebarea mea.

    > M-am născut în 1941 în URSS, în 1945 eram în România, iar în 1961-1965 am fost student la Moscova. Deci nu acolo am crescut.

    Iarăşi este vorba despre dv., dar dacă sunteţi întrebat cum de aţi cerut să studiaţi la Moscova, începeţi cu acuzaţii, ca şi cum era cel mai natural lucru din lume să ceri, fiind într-o ţară (semi)ocupată, cu statut de colonie, să studiezi la ocupant acasă. Important nu este unde aţi crescut de mic (lucru care nu este sub controlul unui copil), ci ce anume aţi ales în mod conştient ca matur. Ori dv. aţi ales Moscova.

    Nimic mai adevărat decât ce a scris dl. Charlie despre dv.: „… Boris … are o relatie romantica cu Rusia”. Motivele invocate de dv. nu conving, ci doar manifestările. Puteţi să le aveţi sănătos, doar că nu veţi reuşi să îmbătaţi pe nimeni (sper) cu apă rece despre cum v-aţi schimbat în timp, aţi rejectat comunismul tinereţii, etc. Aceasta se vede din cum reacţionaţi la întrebări simple, care devin rapid delicate şi de nerăspuns pentru dv.

    > Nu s-a înțeles ceva esențial – Rusia nu este o țară pe care s-o pui între ghilimele, …

    Adică cine este incultul sau imbecilul de aici care nu ştie ce a însemnat Rusia/URSS în trecut şi ce înseamnă Rusia nucleară pentru pacea lumii de azi? Nu văd de ce să faceţi asemenea presupuneri despre alţii atunci când comentaţi „neînţelegerea” unor asemenea lucruri „esenţiale”.

    Iată încă una dintre „înţelepciunile” dv.:

    > Putin nu este un cleptoman oarecare, este urmașul unor țari care au înfruntat Europa – Ivan, Petru, Ecaterina, etc.

    Putin nu este „urmașul unor țari”. Din ceea ce spuneţi să rezulte oare că Ivan, Petru, Ecaterina au fost o parte dintr-un lanţ de „cleptomani”? Sau că marea ispravă a lui Petru I, de exemplu, a fost că a înfruntat „Europa”? Asta a făcut-o doar, cu vârf şi îndesat, unu zis Hitler, cu care n-ar trebui însă comparat ţarul Petru I.

    > Capisco, Charlie?

    Nu ştiu italiană, dar „capisco” cred că este persoana I singular al lui „capire” şi propoziţia înseamnă „Eu înţeleg, Charlie”. Corect pentru ceea ce vreţi să exprimaţi pare să fie „Capisci, Charlie?”, adică „Înţelegi, Charlie?”.

    Drept care stau şi mă tot minunez când văd cum vă comportaţi şi când citesc ceea ce scrieţi.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 2 Nu-mi place 1

  • Boris M. Marian: (27-4-2017 la 09:29)

    @ V. Manta

    […/Mod.]adică, eu ca și 20.000 de studenți și doctoranzi români, mergem în URSS, în per. 1948-1964 pentru a studia chimia, fizica, umanitarele, muzica (v. Radu Lupu, Dan Grigore) și trădăm țărișoara noastră ocupată de sovietici? Păi unde era să mergem? Ne lăsa cineva în Vest? Ce am găsit în URSS? Profesori emeriți de talie europeană și mondială, unii cu Nobel, unii ruși, alții evrei, nu ne-am dus la școala de partid sau la cea de la Liubianka, mare este cerul că vă suportă excesele. V. Tismăneanu ș. a. au vorbit despre dogmatismul anticomunist. Vot on, tovarișci Manta.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 3

  • Victor Manta: (27-4-2017 la 12:24)

    @Boris M. Marian

    > […/Mod.]adică, eu ca și 20.000 de studenți și doctoranzi români, mergem în URSS, în per. 1948-1964 pentru a studia chimia, fizica, umanitarele, muzica (v. Radu Lupu, Dan Grigore) și trădăm țărișoara noastră ocupată de sovietici?

    Constat în treacăt că aţi călcat strâmb cu ceva, lucru indicat prin „[…/Mod.]”…

    De la un participant la acest forum am aflat recent că dânsul a fost cooptat de autorităţi să studieze în URSS, ceea ce nu a fost cazul dv., care aţi cerut acest lucru. Este o diferenţă notabilă, fără să dramatizăm însă faptul în sine (ale tinereţii valuri).

    Să ne amintim că în aceeaşi perioadă zeci (sute?) de mii de tineri erau împiedecaţi în România să facă studii superioare, ba chiar şi liceale, din cauza originii lor „nesănătoase”.

    > Păi unde era să mergem? Ne lăsa cineva în Vest?

    Spre deosebire de mulţi alţii, pentru dv. era mai simplu să ajungeţi acolo, deşi nici acest lucru nu trebuie dramatizat, fiind vorba de opţiuni personale şi de influenţe puternice.

    > … nu ne-am dus la școala de partid sau la cea de la Liubianka, mare este cerul că vă suportă excesele.

    Care excese? V-am acuzat eu de ceva? Nu fac decât să amintesc cam cum şi ce era pe atunci.

    > Vot on, tovarișci Manta.

    Aici o cotiţi rapid, aruncând vorbe jignitoare la adresa mea, deşi nu eu sunt cel care am cerut să învăţ la Moscova, şi nici nu am ajuns vreodată acolo.

    Mi-ar interesa să aflu de la dv. de ce credeţi că tovarăşii de la Moscova aduceau la ei la studii studenţi din ţările „eliberate” şi de asemenea foarte mulţi din Africa, Asia şi America Latină. Pregăteau oare ceva cu ei, sau o făceau cu largheţea sufletească şi ospitalitatea vestită a ruşilor?

    Îmi amintesc din istoria României că Poarta Otomană (re)ţinea cu forţa în capitala ei familiile domnitorilor autohtoni, pentru a le avea la îndemână ca ostatece şi a asigura astfel supunerea domnitorilor respectivi.

    Sovieticii lucrau pe termen lung, ocupând ţara şi infiltrând-o în parte cu localnici bine prelucraţi, însoţindu-i uneori cu soţii frumoase, deştepte şi discrete. Şi altele, câte şi mai câte, inclusiv „oferirea” resurselor subsolului lor (pe care le-aţi amintit recent), toate din dorinţa asigurării unui „neprecupeţit” ajutor internaţional unui vecin şi prieten de nedespărţit.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 2

  • Alexandru Leibovici: (27-4-2017 la 20:23)

    @Victor

    > Sovieticii lucrau pe termen lung […]

    Ce voiau sovieticii este una, ei puteau să încerce orice, dar ce reuşeau să facă depindea de mulţi factori care nu erau sub controlul lor. A presupune un automatism în lanţul intenţie-rezultat este mai mult decât hazardat…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 3

  • Boris M. Marian: (27-4-2017 la 21:13)

    @ Alex Leibovici

    Mulțumesc pt. intervenție, d. Manta a dezvoltat un scenariu demn de un film slab. Pe mine nu m-a pus nimeni să lupt pentru cauza sovietică. Puteți să nu mă credeți. Dar Dvs. le știți pe toate și ceva în plus. Este adevărat că unii foști studenți au ajuns lideri în Asia, Africa, chiar unii lideri chinezi cunoscuți. Față de condițiile slabe din țările africane era o binefacere, indiferent de ce urmărea vulpea sovietică, mama ei …Ce făcea bun URSS? Nimic.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 3

  • Victor Manta: (27-4-2017 la 22:53)

    @Alexandru

    > Ce voiau sovieticii este una, ei puteau să încerce orice, dar ce reuşeau să facă depindea de mulţi factori care nu erau sub controlul lor.

    Păi să vedem cam cum era treaba. Notă: NIMIC din cele ce urmează nu se referă în mod explicit la dl. Marian.

    Unde este mai uşor să acţionezi, la tine acasă sau în străinătate? Câtă vreme ai un control absolut al „străinătăţii” este cam totuna, dar pe măsură ce trece timpul acest control se atenuează şi este mai „comod” şi mai sigur să o faci la tine acasă.

    Cu alte cuvinte să ai nişte studenţi tineri şi influenţabili timp de vreo 5 ani în URSS deschidea largi posibilităţi serviciilor specializate pentru recrutarea „colaboratorilor” viitori, pentru observarea, selectionarea, influenţarea, cuplarea cu cine trebuie şi, la nevoie, pentru ameninţarea cu compromiterea acestora în urma unor acţiuni planificate cu grijă.

    > A presupune un automatism în lanţul intenţie-rezultat este mai mult decât hazardat…

    Bănuiesc că au fost destule rateuri, dar aici era vorba de specialişti bine antrenaţi şi cu multă experienţă în materie de recrutări, a căror „bunăstare” depindea în mod direct de rezultatele muncii lor. Odată dibuite părţile slabe de către serviciile respective, îi era greu persoanei implicate să scape de acei „specialişti”. Unii studenţi aveau norocul că în mod vizibil nu erau potriviţi pentru sarcini de acest gen, drept care erau probabil lăsaţi în pace.

    Uneori nici nu era nevoie de găsit acele puncte slabe, deoarece tinerii puteau fi convinşi, aşa cum au fost convinşi de altfel mulţi ofiţeri şi soldaţi români care au revenit mai repede din prizonieratul sovietic, încadraţi fiind în divizia „eliberatoare” Tudor Vladimirescu.

    Deci numai despre „automatism” nu era vorba…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 2

  • Victor Manta: (27-4-2017 la 23:09)

    @Boris M. Marian

    > Mulțumesc pt. intervenție, d. Manta a dezvoltat un scenariu demn de un film slab.

    Trăiţi încă într-o lume a iluziilor proprii.

    > Pe mine nu m-a pus nimeni să lupt pentru cauza sovietică. Puteți să nu mă credeți.

    Ba vă cred.

    > Dar Dvs. le știți pe toate și ceva în plus.

    Nu ştiu foarte multe lucruri, dar mai ştiu câte ceva. Poate citiţi ce i-am răspuns lui Alexandru.

    > Este adevărat că unii foști studenți au ajuns lideri în Asia, Africa, chiar unii lideri chinezi cunoscuți.

    Iar alţii au devenit în URSS militari şi diversionişti bine antrenaţi care au făcut prăpăd când s-au întors acasă la ei.

    > Față de condițiile slabe din țările africane era o binefacere, indiferent de ce urmărea vulpea sovietică, mama ei …

    Numai despre binefacere nu era vorba, ci despre o luptă armată pentru instaurarea şi victoria finală a comunismului. Se vede că nu aţi citit lucrări ruseşti mai recente, scrise de foşti experţi sovietici în contrainformaţii…

    > Ce făcea bun URSS? Nimic.

    Aici vă dau dreptate. Doar că făcea mult rău, în cadrul aşa zisului război rece, care numai rece n-a fost.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 1

  • Boris M. Marian: (29-4-2017 la 00:05)

    @ V. Manta

    Vă acord atenție pentru că sunteți f. activ și doritor de polemici, exact când nu aveți dreptate –
    1. De unde știți în ce lume trăiesc eu? Parcă era vorba să nu ne referim la persoane, ci la texte, dar Dvs. faceți regulile, de ce le încălcați?
    2. În privința celor pregătiți în URSS ca diversioniști sunteți complet neinformat, studenții de la numeroasele instituții de învățământ superior din URSS începând cu MGU Lomonosov nu aveau nicio treabă cu diversiunile, poate doar predarea materialismului dialectic, care a capotat mai târziu.
    3. URSS nu a făcut nimic bun? Mi se pare că faceți o confuzie între URSS și Lenin- Stalin. La 250 de milioane de cetățeni nu ați găsit nimic bun? Mulți, printre care și evrei au luptat și au murit luptând împotriva hitlerismului, alături de Aliați. Răul nu l-au făcut acești oameni, orice generalizare anulează adevărul istoric.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 1

  • Victor Manta: (29-4-2017 la 12:32)

    @Boris M. Marian

    > Vă acord atenție pentru că sunteți f. activ și doritor de polemici, exact când nu aveți dreptate –

    Dacă vă aşteptaţi să vă mulţumesc pentru aceasta, vă înşelaţi. Cum este cu dreptatea vedeţi mai jos.

    > 1. De unde știți în ce lume trăiesc eu? Parcă era vorba să nu ne referim la persoane, ci la texte, dar Dvs. faceți regulile, de ce le încălcați?

    Ştiu din ceea ce scrieţi. Afirmaţia nu este o insultă, ci un alt fel de a spune că vă înşelaţi, sau nu ştiţi unele lucruri, ceea ce va rezulta şi de mai jos. Nu ştiu de ce inventaţi că eu fac regulile pe ACUM.

    > 2. În privința celor pregătiți în URSS ca diversioniști sunteți complet neinformat, studenții de la numeroasele instituții de învățământ superior din URSS începând cu MGU Lomonosov nu aveau nicio treabă cu diversiunile, poate doar predarea materialismului dialectic, care a capotat mai târziu.

    Eu nu m-am axat în special pe cei de la universitatea pe care o amintiţi, ci am vorbit în general. Vă dau două linkuri pentru ca să vedeţi că nu eu sunt cel „complet neinformat”, ci dv. Link1. Link2.

    De exemplu de la al doilea link aflam că Universitatea Prieteniei Patrice Lumumba de la Moscova antrena „studenţii” în operaţii tactice subversive, de gherilă şi teroriste. Un celebru absolvent al ei a fost teroristul internaţional Carlos. Mai aproape de zilele noastre, o altă absolventă care a făcut vâlvă a fost Anna Chapman, Russian intelligence officer (din Wikipedia).

    > 3. URSS nu a făcut nimic bun?

    V-am citat pe dv.: „Ce făcea bun URSS? Nimic”.

    > Mulți, … au luptat și au murit luptând împotriva hitlerismului, alături de Aliați. Răul nu l-au făcut acești oameni, orice generalizare anulează adevărul istoric.

    S-au ciocnit atunci două imperialisme, cel sovietic şi cel nazist, iar în final cel mai mare şi bine conectat la americani a câştigat. Mulţi dintre cei care au operat pe fronturi au fost responsabili pentru o sumedenie de crime de război (violuri, jafuri, înfometare/ucidere de prizonieri, etc.). Acesta a fost „adevărul istoric”, la care puteţi închide ochii, sau nu.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Boris M. Marian: (29-4-2017 la 16:01)

    @ V. Manta

    Greșit – nu URSS s-a conectat la SUA, Anglia, ci invers, Aliații l-au preferat pe unchiul Joe, nu vă întrebați de ce nu a fost Hitler ajutat de Aliați? Același dogmatism anticomunist, antisovietic vă reduce din cap. de judecată. Eu m-aș înspăimânta să-mi închipui o victorie a nazismului. Ca evreu și ca om, asta nu-l absolvă pe Stalin și nici sistemul de crimele comise. Dar Aliații l-au preferat. Semnul de egalitate lipsește , două imperii, dar unul declarat antiumanist, celălalt periculos și oricând gata să se prăbușească, așa cum s-a întâmplat în 1991. Este mult de discutat, iar evreii au preferat să lupte împotriva ucigașilor de evrei.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 3

  • Victor Manta: (30-4-2017 la 13:34)

    @Boris M. Marian

    > Greșit – nu URSS s-a conectat la SUA, Anglia, ci invers, …

    Dv. pare să continuaţi să trăiţi într-un univers paralel, creat de fosta propagandă sovietică.

    Este Stalin cel care le-a cerut insistent viitorilor săi aliaţi deschiderea celui de al doilea front. Cererea a fost făcută deja în 1941, când URSS se afla într-o situaţie catastrofală în lupta ei contra Germaniei, aceasta după doar câteva luni de război.

    Această perioadă a fost caracterizată prin dezertări în masă şi prin predarea unor milioane de soldaţi sovietici trupelor naziste (ceea ce majoritatea lor vor plăti cu viaţa), care au abandonat milioane de arme şi muniţii, enorme cantităţi de tunuri şi obuze, plus tancuri foarte performante care nu trăseseră nici un proiectil.

    Stalin a cerut, şi a primit şi el de la americani, prin land-lease, cantităţi enorme de minereuri, automobile, utilaje, etc., în valoare de cam 11 miliarde de dolari ai vremii, pentru care a plătit doar o mică parte la sfârşitul războiului. O sursă.

    > Aliații l-au preferat pe unchiul Joe, nu vă întrebați de ce nu a fost Hitler ajutat de Aliați?

    Ba da, m-am întrebat demult, iar răspunsul a fost uşor de găsit. Anglia, aliatul SUA, era deja într-un război pe viaţă şi moarte cu Germania. Cei doi aliaţi l-au găsit pe Hitler mai periculos decât pe Stalin, deşi cunoşteau natura puterii sovietice, motiv pentru care au ezitat multa vreme. După război, când URSS a păstrat o jumătate din Europa ocupată de ea, mulţi occidentali au regretat alianţa de război, dar era prea târziu, Stalin înconjurându-şi cuceririle cu abominabila „Cortină de Fier”.

    > Același dogmatism anticomunist, antisovietic vă reduce din cap. de judecată.

    Ceea ce nu vă convine să cunoaşteţi sau recunoaşteţi dv. calificaţi, ca înainte toţi socio-comuniştii, drept anticomunism primar. Este uşor, doar că nu mai ţine, deoarece faptele au devenit larg cunoscute şi vorbesc fără echivoc.

    > Eu m-aș înspăimânta să-mi închipui o victorie a nazismului.

    Aveţi motive foarte serioase, doar că ce a urmat n-a fost mai bun, diferenţa fiind doar că noţiunea nazistă de „rasă” a fost înlocuită cu cea comunistă de „clasă”. Numărul victimilor inocente a fost enorm în ambele cazuri.

    > Este mult de discutat, iar evreii au preferat să lupte împotriva ucigașilor de evrei.

    Într-adevăr nu am auzit de evrei sovietici care să dezerteze la nazişti, dar desigur că nu era vorba de vreo preferinţă, ci de o apreciere realistă a situaţiei. Serviciul militar era oricum obligatoriu pentru toţi sovieticii de la o vârstă în sus.

    Din păcate evreii care, căzând prizonieri la nemţi, nu apucau să se debaraseze de BI ale lor, au avut o soartă crudă deoarece în buletinele respective era înscrisă etnia lor. Mulţi alţii dintre ei, prinşi fără acte (făcându-i deja suspecţi, fie că ar fi putut fi ce erau, dar şi comunişti sau comandanţi), au fost denunţaţi rapid nemţilor de către „camarazii” lor de arme.

    Cam atât pentru moment şi despre pretinsele mele păcate, imaginate de dv., care ar îngloba ignoranţa, dogmatismul, anticomunismul şi un intelectualism prea consecvent pentru gusturile şi obiceiurile dv. …

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 2 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.166.136.90