Când fuge lumina,
Nici măcar credinţa
Nu mă poate feri
De spaimele nopţii.
În faţa întunericului
Atotputernicul
Nu mai poate ajunge la mine.
Stă undeva deoparte
Cu ochiul Lui blând.
E acesta liberul arbitru?
Rătăcesc singur peste tenebre.
Spiritul treaz e cel ce mă ţine
Să nu mă scufund.
Teama sugrumă.
Somnul nu vine.
Bezna mă copleşeşte.
Chiar şi un coşmar ar fi mai bun
Decât aşteptarea aceasta
Lungă şi rece.
Visele sunt interzise acum!
O trezie bolnavă
Ronţăie leneşă clipele nopţii.
Timpul s-a oprit; nu mai trece.
Degeaba împing minutarele
Privindu-le din minut în minut.
Cândva târziu alunec
Undeva printre ceţuri
Ciocnindu-mă de toate disperările
Peste poteca întunecată
Dintre zilele vieţii.
Dan David, Los Angeles, iunie-04-2006.