Loading

caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Societate civila



 

Referendum în Elveţia (II)

de (25-11-2013)
9 ecouri

 
Pe data de 24 noiembrie s-a desfăşurat aici, în Elveţia, un nou referendum de nivel federal (v. articolul Referendum în Elveţia pentru detalii legate de sistemul politic din Elveţia). Referendumul despre care am scris a avut loc pe 3 martie. Între timp au mai avut loc două referendumuri – pe 29 iunie şi pe 22 septembrie – deci cel care tocmai a avut loc este al patrulea din acest an.

Pe 24 noiembrie au fost supuse votului cetăţenilor trei subiecte:

1. o modificare a Constituţiei care să specifice că reducerile de impozit acordate familiilor cu copii minori trebuie să fie aceleaşi indiferent dacă copii frecventează sau nu o creşă (sau grădiniţă)

2. mărirea de la 40 la 100 de franci a costului „vinietei autorutiere anuale”

3. o modificare a Constituţiei care să specifice raportul maxim între salariul cel mai mare şi cel mai mic din orice întreprindere sau instituţie

În unele cantoane şi comune, pe 24 noiembrie s-a votat şi pe alte teme, de importanţă locală sau cantonală.

Mai multe detalii despre subiectele votului

Cel mai interesant subiect este al treilea – stabilirea prin lege a mărimii salariilor maxime, inclusiv în întreprinderile private – şi de aceea îl voi discuta mai amănunţit. Dar încep prin a spune câteva cuvinte despre celelalte două.

A. „Iniţiativa în favoarea familiilor: reducerile de impozit să fie acordate şi părinţilor care îşi îngrijesc singuri copiii”

Iniţiativa cere ca familiile care îşi ţin copiii acasă să beneficieze de cel puţin aceleaşi reduceri fiscale ca şi cele la care îşi încredinţează copiii, contra cost, unor creşe sau grădiniţe.

Contextul este următor. Familiile în care lucrează ambii părinţi şi au copii sub 15 ani sunt deseori nevoiţi să-i încredinţeze pe timpul serviciului unor terţe persoane, deseori contra cost. Legislaţia actuală permite ca o parte din cheltuielile de gardă să fie scutite de impozit.

Iniţiativa cere deci ca şi familiile în care unul din părinţi nu lucrează pentru ca să se ocupe de copii să beneficieze de reduceri fiscale cel puţin egale cu cele menţionate mai sus.

Guvernul se pronunţă contra acestei iniţiative şi recomandă cetăţenilor s-o respingă, argumentând că ar duce la o fiscalitate inechitabilă, favorizând de fapt familiile în care părinţii se ocupă ei înşişi de copii. Guvernul mai remarcă că impozitarea cetăţenilor nu trebuie să fie folosită pentru atingerea unor obiective sociale, obiectivul social urmărit de iniţiatori fiind, în opinia guvernului, încurajarea familiei tradiţionale, adică a acelei în care femeia stă acasă şi se ocupă de copii.

Rezultate: 41% pentru reducerile fiscale, 59% contra .

B. Modificarea legii federale cu privire la vinieta autorutieră

Pe data de 22 martie 2013 Parlamentul a adoptat o modificare a Legii federale privitoare la taxa de utilizare a străzilor de importanţă naţională (adică a autostrăzilor) în sensul că taxa anuală va creşte de la 40 la 100 de franci (aproximativ US$110, 80 Euro, 360 RON).

Obiectivul acestei creşteri de 150% este finanţarea lucrărilor decise în cadrul unei legi adoptate de parlament şi care urmăreşte îmbunătăţirea infrastructurii rutiere, în special a racordării la reţeaua autorutieră a oraşelor de mărime mijlocie, a regiunilor de munte şi periferice. Dacă creşterea taxei nu va fi adoptată, aceste lucrări vor fi anulate.

Adversarii scumpirii vinietei afirmă că scumpirea este prea mare, că automobiliştii sunt deja puternic taxaţi, inclusiv prin intermediul preţului benzinei. Peste 50% din preţul benzinei la pompă sunt taxe, care au fost introduse special pentru ca automobiliştii să finanţeze întreţinerea şi extinderea reţelei rutiere. Cu toate acestea, numai 30% din aceste încasări sunt folosite pentru infrastructura rutieră. Restul sunt dirijate spre budgetul general al Confederaţiei, inclusiv pentru subvenţionarea căilor ferate, adică a concurenţei.

Adversarii mai afirmă că dacă încasările suplimentare provenite din eventuala scumpire a vinietei vor fi utilizate pentru extinderea infrastructurii, atunci nu se va face nimic pentru foarte necesara fluidizare a circulaţiei, care ar trebui să fie o prioritate.

Rezultate: 40% pentru scumpire, 60% contra.

C. Iniţiativa populară numită „1:12 – Pentru salarii echitabile”

La originea acestei iniţiative se află organizaţia de tineret a Partidului Socialist Elveţian. Aceasta a reuşit să strângă cele 100.000 de semnături necesare pentru ca propunerea lor să poată fi supusă referendumului. Iniţiatorii cer ca, într-o întreprindere sau instituţie dată, salariul cel mai mare să nu depăşească de mai mult de 12 ori salariul cel mai mic; este vorba de salarii pentru o normă întreagă. Iniţiativa vizează limitarea salariilor cadrelor superioare, în special din marile întreprinderi, şi intenţionează „să pună capăt salariilor abuzive ale managerilor de vârf”.

Raportul 1:12 provine din convingerea iniţiatorilor că este nedrept ca unii să câştige într-o lună tot atât cât alţii câştigă într-un an.

Iniţiatorii argumentează:

– În 2012 banca UBS a înregistrat o pierdere de 2.5 miliarde, dar în acelaşi timp a acordat salariaţilor săi prime tot de 2.5 miliarde; unul din directori, Andrea Orcel, a încasat 26 de milioane ca primă de angajare;
– Rapoartele salariu minim/maxim au explodat în ultimii ani: de la 1:6 în 1984, la 1:13 în 1998 şi la 1:43 în 2011. Trebuie pus capăt acestui fenomen;
– Iniţiativa va duce la creşterea salariilor mai mici, însă va afecta un număr relativ mic de manageri – circa 3.500 pe toată Elveţia, deci n-ar fi mare nenorocire…

Guvernul se opune acestei iniţiative cu următoarele argumente:

– Iniţiativa încalcă tradiţia elveţiană de rezolvare a problemelor, inclusiv a celor salariale, prin negocieri între parteneri iar nu prin legiferare, tradiţie care stă la baza nivelului de trai ridicat şi şomajului scăzut;
– Dacă este acceptată, iniţiativa ar putea duce la delocalizarea întreprinderilor bazate în Elveţia, la pierderea locurilor de muncă, la slăbirea atractivităţii economice a Elveţiei;
– Scăderea salariilor mari va duce la scăderea încasărilor statului din impozite, într-un moment în care multe cantoane şi comune au deficituri la budget;
– Intreprinderile afectate de iniţiativă vor căuta, şi vor găsi, căi de a ocoli noua legislaţie, iar pentru combaterea acestor manevre va fi necesară angajarea de funcţionari suplimentari şi deci costuri, şi impozite, suplimentare;
– Iniţiativa nu va reuşi să reducă diferenţele salariale

În esenţă deci, iniţiatorii (Tinerii Socialişti) consideră raportul 1:12 ca fiind la limita moralităţii şi a echităţii, iar adversarii argumentează că statul nu are ce să se amestece în stabilirea salariilor în întreprinderile private. Celelalte argumente sunt, de ambele părţi, de natură pragmatică, deci mai puţin convingătoare decât cele de natură etică.

Problema pe care o ridică acest subiect de referendum este „ce este un salariu echitabil?”.

Din punctul meu de vedere, echitabil este acel salariu asupra căruia angajatorul şi angajatul au ajuns să cadă de acord – la angajare şi pe parcurs.

Nu trebuie uitat că nu numai angajatul are nevoie de un venit, ci şi angajatorul este sub presiune de a găsi oamenii care sunt capabili să asigure funcţionarea întreprinderii. Pentru aceasta patronul va fi nevoit să plătească cel puţin salariul obişnuit pentru acea profesie, branşă şi regiune.

Pentru profesiuni de calificare mai joasă, angajaţii pot să se unească în sindicate astfel încât să-şi mărească capacitatea de negociere.

Rezultate: 35% pentru limitare, 65% contra.

Iniţiativa a fost respinsă cu o mare majoritate – 2:1 – fapt care mă surprinde în mod plăcut, deoarece înseamnă că milioane de oameni au sărit în apărarea celor circa 3.500 care vor fi afectaţi şi care nu au nicio pondere electorală.

De fapt ar fi fost afectaţi mult, mult mai mulţi salariaţi, deoarece reducerea salariilor directorilor va duce inevitabil la reducerea salariilor directorilor adjuncţi (altfel vor avea poate acelaşi salariu ca al directorilor), şi tot aşa încă câteva trepte în jos. Deci va fi nevoie de ajustarea (în jos) a întregii scări de salarizare. Interesant că acest lucru nu a fost observat nici de adversarii iniţiativei, care au acceptat drept adevărată cifra de circa 3.500 de persoane care vor fi afectate.

Cum am spus, sunt bucuros de rezultat şi consider că în referendumul pe această temă, invidia a fost bătută cu 2:1. Tinerii Socialişti au însă în rezervă multe alte teme; iniţiativa pentru stabilirea unui salariu minim pe economie, şi anume de 4.000 de franci pe lună, va fi supusă referendumului în mai 2014. Observatorii apreciază că această iniţiativă are puţine şanse. O altă iniţiativă este „Asigurarea unui venit de bază garantat”, indiferent dacă persoana exercită sau nu o activitate remunerată. Acesta s-ar cifra la 2.500 franci pe lună. Copiii minori ar avea dreptul şi ei la un venit automat, de circa 6-700 de franci.

Impresia mea este că asemenea îniţiative vor avea, cu timpul, din ce în ce mai multe şanse să fie acceptate. Cred că Tinerii Socialişti o să ajungă la concluzia că este mai bine să avanseze cu paşi mai mici, prin tactica salamului.

———-
Un scan al unui buletin de vot neutilizat poate fi văzut aici.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Sfartz Pincu: (25-11-2013 la 03:53)

    Sistemul politic „elveţian” nu se dezminte în a fi exemplar pentru o reală democraţie.

    Aproape toţi românii ar vrea să participe la referendumuri cu aplicare obligatorie, de exemplu măcar pentru creşterea costului combistibililor cu 8% pe care guvernul Ponta o face azi-mâine.

    Te face sa plângi imposibilitatea aplicârii sistemului politic elveţian-în România !!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Alexandru Leibovici: (25-11-2013 la 14:26)

    @Sfartz Pincu

    > Sistemul politic “elveţian” nu se dezminte în a fi exemplar pentru o reală democraţie.

    Eu de fapt nu sunt chiar atât de extaziat de sistemul elveţian, despre ale cărui limite şi capcane am vorbit în articolul precedent şi în comentarii, de exemplu acesta şi următoarele.

    De exemplu, eu cred că iniţiativa „1:12” nici nu ar fi trebuit să fie supusă votului – nici în Parlament şi nici în referendum – pentru că mărimea salariilor trebuie să fie EXCLUSIV treaba angajatorului şi a angajatului; terţii n-ar trebui să aibă vreun cuvânt de spus şi o ocazie să-şi exprime invidia…

    Cât priveşte perspectivele politice în România… deşi nu sunt bune, există – spre deosebire de trecut – o ieşire, şi anume o portiţă de scăpare 😉 Este o soluţie extremă, dar totuşi o soluţie 🙁

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Sfartz Pincu: (25-11-2013 la 19:13)

    @Alex. Leibovici

    Nu cred ca prin „portiţa de scâpare” sugeratā de Dvs. pot trece 22 de milioane de români !!!

    „Fie painea cat de reą…..!!!”

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1

  • Sorin Paliga: (25-11-2013 la 20:44)

    Rezultatul votului este cît se poate de firesc și de elvețian, aș spune.

    Nu pot comenta chestiunea cu reducerile fiscale pt familii, deoarece nu cunosc contextul, dar rezultatul mi se pare clar: nu ar fi (moral) corect să beneficieze de reduceri, în mod egal, toți. Și celelalte două voturi sînt însă normale. Nu măririi taxei pt viniete (și în România s-ar vota la fel), nu limitării salariilor. Acest din urmă rezultat pare nefiresc, numai că oamenii au reacționat, ca principiu, împotriva unei limitări, oricare ar fi aceea, după cum au reacționat împotriva măririi unei taxe.

    Sistemul elvețian de consultare prin referendum este, cred, singurul bine pus la punct din Europa, de fapt din lume. Că e bun sau rău e de discutat, orice referendum are partea lui slabă, populismul etc. etc. El solicită însă cetățenilor participare activă la trebile statulului și ale cantonului și presupune seriozitate, nu bătaie de joc.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Christina Vlad: (26-11-2013 la 08:55)

    Domnule Leibovici,

    dati-mi voie mai întâi sa va felicit pentru profesionalismul cu care ati scris aceste rânduri.

    La TV presedintele tinerilor socialisti, David Roth, a declarat ca sunt dezamagiti de acest rezultat si si-a acuzat adversarii ca au dus o campanie de stârnire a fricii.

    Criticii au avertizat că proiectul ar putea afecta economia țării și mari companii de conducere în străinătate.

    De ce ? Pentru ca organizațiile de afaceri au declarat ca, în cazul adoptării inițiativei, marile corporații din Elveția s-ar putea retrage, ceea ce ar duce la pierderi semnificative de locuri de muncă .

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1

  • Alexandru Leibovici: (26-11-2013 la 15:17)

    @Christina Vlad

    > dati-mi voie mai întâi sa va felicit pentru profesionalismul cu care…

    Mulţumesc… 😉

    > Criticii au avertizat că proiectul ar putea afecta economia țării[…]

    Este vorba de iniţiativa „1:12”. Lucrurile pe care le scrieţi şi pe care le gândiţi ca o completare la ce am scris eu, se regăsesc de fapt în articol, şi anume la punctul: „Guvernul se opune acestei iniţiative cu următoarele argumente:…”

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Alexandru Leibovici: (26-11-2013 la 15:42)

    @Sfartz Pincu

    > Nu cred ca prin “portiţa de scâpare” sugeratā de Dvs. pot trece 22 de milioane de români !!!

    Nici eu nu cred că 22 de milioane (de fapt mai apropiat de 20) vor dori aşa ceva. Dar „portiţa” a cărei existenţă am salutat-o nici nu este pentu toţi, ci pentri cei care nu se pot acomoda cu România de astăzi şi care au vârsta şi ambiţia să-şi schimbe viaţa din rădăcină. Ea este însă singura soluţie pentru cei nu au timp să aştepte până se va schimba mentalitatea, adică multe, multe generaţii, ci doresc o altă viaţă pentru ei sau măcar pentru copiii lor.

    De fapt portiţa există şi este utilizată. Cât de intens? Ce spun statisticile? 2-3 milioane?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Sorin Paliga: (26-11-2013 la 16:52)

    Ar fi, desigur, interesant ca o consultare pe o temă similară celei din Elveția, cu plafonarea salariilor la raportul 1/12 (sau orice alt raport), să fie făcută și în alte țări.

    Cred că dacă s-ar face un asemenea referendum în alte țări cum ar fi Spania ori Italia ori mai știu eu care, rezultatul ar putea fi invers ori ar putea fi similar.

    Aplicarea la România? Hm… În primul rînd, în România nu (mai) poți face un referendum ca să te ia sau să se ia cineva în serios. Dar să presupunem că intrăm pe făgaș normal cu referendum-urile. Situația României este complet diferită de a Elveției din toate punctele de vedere: nu există o tradiție reală a consultărilor periodice și serioase, nu există educația civică din Elveția, nu există mentalitatea elvețienilor, nu există seriozitatea abordării politice, nu există nivelul lor de trai, nu există băncile lor… Nu există, pe scurt, multe.

    În România s-a vorbit, de regulă pe contexte conjuncturale, de incitare politică, despre „pensiile nesimțite”, despre „salarii disproporționate”, etc… Discuțiile despre această temă apar într-un anume context, apoi sînt uitate și astfel ajungem de unde am plecat, de la apa în piuă.

    Am argumentat altă dată că dezmățul din unele structuri ale statului nu poate fi acceptată. Atunci cînd profesorilor (incusiv mie, soției, alto milioane de oameni) li s-au tăiat 25–33 % din salarii pt ca apoi sume uriașe să se ducă în conturile unor incompetenți ai guvernului Boc, sigur că nu poți sta liniștit și face speculații filosoficești.

    Problema nu este că acei oameni, periodic „flash-uiți” prin presă, iau mulți bani, ci faptul că sînt, pur și simplu, niște sugative inutile, umplu cu miile structuri ale statului, instituții cu probleme, dar ei iau salarii uriașe. Păi ăsta e capitalism? Nu, asta e bătaie de joc. În timp ce guvernul Băsescu-Boc cerea sacrificii (OK, de acord, justificate, trebuia readus un echilibru), membri ai guvernului etalau îmbrăcăminte foarte scumpă, mașini de lux, limbaj grosolan și impertinent, într-un cuvînt – golăneală. Așa ceva nu ar fi fost posibil în Elveția.

    Din cîte știu eu, elvețienilor li s-a arătat grozăvica în fața ochilor, că dacă votați pt plafonarea 1/12 va fi vai de capul vostru, marile companii, marile bănci au făcut presiuni… Nu sînt chiar așa de sigur că, fără aceste mici șmecherii de campanie, cu analize serioase, rezultatul ar fi fost același. Dar, nelocuind în Elveția, nu pot merge mai departe.

    P.S. Am fost în Elveția o singură dată, în Suisse Romande, în aprilie 1997, am stat 10 zile cu program de lucru „elvețian”, inclusiv cu 3 zile de navetă Lausanne-Genève, să vedem cum este. Este, cred, singura țară occidentală care mi-a plăcut, de la felul cum arată orașele la felul cum se comportă oamenii. Ajuns acasă am citit cartea, absolut excepțională, „Elveția sau istoria unui popor fericit”.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 1



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.166.48.3