Ea coborand din caravana inflorind in alamuri,
si oricaruia dintre noi s-a intamplat sa dansam
pana in zori.
Infasura vara si falduri nestavilite,
iedera copacul,
lacul cerul,
diamantul stralucirea.
Geamul dinspre padurea de mesteceni isi revarsa lumina – zeita zilelor dintai de liceu
isi despletea parul catre geamul-oglinda deasupra lumii, pe atunci ziua si noaptea se intreceau in dioptriile timpului,
tu o priveai cu nesat.
Iti lipesti fruntea de geamul afumat cu vedere catre Valea Plangerii,
si refuzi anii ca pe niste monede iesite din uz,
caravana nu se intoarce,
iti soptesti cu infrigurare ca ai imbatranit,
alaturi sticla despuiata de culori,
si totul impietreste in vitraliul
parasit de lumina.