Articolul „Ne-aţi trădat, emigranţilor! Ba v-am salvat, nefericiţilor!” scris de Ștefan Maier (http://www.acum.tv/articol/2272/) a fost cel mai citit editorial din ultimii trei ani. Ecourile la acest articol au depășit cu mult paginile revistei ACUM, fiind întâlnite în multe alte locuri pe internet.
Nu e de mirare, dat fiind faptul că el exprimă o realitate oarecum tristă a epocii noastre: falia dintre cei rămași în România și cei plecați peste hotare. Și cum revista ACUM se adresează tuturor vorbitorilor de limbă română oriunde s-ar afla ei, acest editorial a atins probabil un punct de maxim interes în rândul acestei audiențe.
Destul de multe dintre reacțiile la acest editorial au fost negative, unele chiar pline de ură și resentiment. Cum își permite “emigrantul” Maier (și cu un așa nume!!) să ne dea lecții, nouă celor care am rămas în țară să ducem greul, ar fi esența criticilor la adresa acestui editorial.
Recent, unul dintre colaboratorii noștri, plecat din România de peste 20 de ani, mi-a arătat un fragment dintrun mesaj primit de la un fost coleg de facultate:
„Nu te oblig sa-mi raspunzi dar as fi bucuros daca mi-ai spune mai multe lucruri despre tine. Indiferent care va fi raspunsul tau afirm ca ii compatimesc pe cei care, scoliti si perfectionati pe banii contribuabililor ROMÂNI isi parasesc tara pentru himerice avantaje materiale, contribuind (poate inconstient) la prosperitatea tarii de resedinta, in loc sa lupte AICI in conditii potrivnice pentru bunastarea PATRIEI in care s-au nascut, educat si format ca OAMENI.”
Trebuie adăugat faptul că cel care scrie se descrie drept „creștin ortodox practicant” și inginer ajuns șomer.
Multe alte reacții de acest tip au scos în evidență, în esență, invidia celor rămași în România, invidie cultivată cu asiduitate de pe vremea regimului comunist, când cei ce plecau (sub o formă sau alta, inclusiv uneori pentru a-și salva viața) erau etichetați drept „trădători” sau „transfugi”.
Ar fi fost de așteptat ca după căderea regimului comunist o astfel de mentalitate să devină desuetă. Ei bine, nu s-a întâmplat așa. Imediat după ianuarie 1990 a apărut „voi n-ați mâncat salam cu soia” – adresat emigranților care se întorceau în România să contribuie la scoaterea țării din dezastru cu experiența căpătată în Occident.
Mulți au renunțat și și-au luat lumea în cap, alții i-au confruntat pe „oamenii noi” care i-au întâmpinat cu mârlănia tipic național-comunistă.
A urmat un alt fenomen, oarecum asemănător cu migrația din vremea regimului comunist: circa două milioane de români au părăsit țara după 1989, de data asta din motive predominant economice. Printre ei ne numărăm și noi, Ștefan Maier și subsemnatul.
Acești români au plecat evident să-și facă o viață mai bună, adeseori exasperați nu atât de sărăcie, cât de mentalitatea păguboasă, bazată pe „să moară capra vecinului”, o variantă generică a „salamului cu soia”.
Citatul din inginerul șomer de mai sus îmi aduce aminte de politrucii de pe vremea lui Ceaușescu, care invocau cheltuielile făcute de „statul socialist” cu educația „trădătorilor”, de parcă aceștia nu aveau părinți plătitori de taxe care i-au finanțat și ei educația.
Și dacă ar fi să punem la socoteală câte miliarde de dolari au trimis acasă cei plecați în străinătate, atunci poate inginerul șomer ar trebui să spună bogdaproste, căci și din acești bani provine alocația lui de șomaj. Nu mai pun la socoteală faptul că mulți dintre acești oameni plecați ar fi fost o povară pe seama României, unde n-ar fi putut să se realizeze așa cum au făcut-o peste hotare și poate ar fi tras și ei mâța de coadă precum inginerul șomer cu mentalitate național-comunistă.
Dar pe un plan mai general, oamenii plecați sunt o avuție în rezervă pentru România, putând contribui și prin mijloace indirecte (de pildă de lobby) la propășirea țării de origine. Dacă țări precum Irlanda, Grecia, Armenia, Albania sau Libanul – ca să citez doar câteva – se mândresc cu emigrația lor – de ce nu s-ar mândri și România?
Nu credeți, dragi români rămași în România care aveți un dinte împotriva celor plecați, că a venit momentul să lăsați la o parte invidia și resentimentele și să întindeți mâna acelora care vă pot ajuta, așa cum voi înșivă nu puteți, de multe ori, să vă ajutați?
Sa nu uitam ca multi au plecat din Romania comunista datorita „incadrarii” etnice sau / si religioase, promovarea fiind functie nu numai de apartenenta la Partid. Egalitatea garantata de Constitutie – indiferent de rasa (origine), religie, sex – fiind numai text in lumina COMUNISTA.
Nu cred ca azi, vre-un roman isi face probleme de constiinta in privinta scolarizarii. Sa nu uitam ca cu 40 de ani in urma ne-am platit „datoriile” de invatamint prin anii de „stagiatura” lucrind unde STATUL ne-a trimis.
Astazi, indiferent unde suntem, in primul rind suntem promotorii educatiei si culturii romane. Daca generatia actuala de romani ce lucreaza in afara Romaniei ar promova cultura Romaneasca in vorba si comportament atunci cei din Romania ar avea cu sa se mindreasca.
Stau sai ma intreb: daca educatia era „gratuita” cum se face ca sint asa de multi care nu o au?
Cum se face ca in tara erau in ’90 doar 6% oameni cu studii superioare in timp ce in „judetul” in care stau acum sint 40% desi se plateste din greu?
Evident retorica…
patriotismul cu p mic si salamul cu soia sunt mesaje care au facut cumplit de mult rau tarii (poate la fel de mult ca si „nu ne vindem tara”). Ce am invatat in principiu dupa viata in scolile romanesti? Descurcareala, uzul sau abuzul de calitate (medic, profesor, macelar, vanzator la brutarie). Am mai invatat ca ni se cuvine, ca avem dreptul, ca munca este pentru prosti (si nu doar cea fizica)si ca orice ar fi, partidul, tatucul rezolva. Si ata tot gratis(vorbesc de invatare). In rest, putina sudoare, putin miros de creier ars, ca oricum nu este necesar, ca ne luam dupa rusi, chinezi, americani. Cam asta a fost invatamantul romanesc.
Trebuie stiut ca viata este o lupta,oriunde te afli,ca somaj exista peste tot la fel ca si grevele,ca peste tot se practica tot felul de acte de faradelege. Nu am plecat IN RAI ci doar undeva…departe de patria care ne seaca inima de dor Fica mea,custudii superioare in Romania a trebuit ca 4 ani sa studieze aici la facultate,ce nu-s-a predat in Romania,sae sau sapte cursuri, apoi a dat licenta si a efectuat o practica de patru luni FARA RENUMERARE. EFortul a fost mare de tot si ne-am sacrificat cu totii pentru ea. Acum ne BINE. Acelasi lucru la facut vsi fiul meu,in CANADA. Acum si el e BINE. Dar am doi copii ,in doua tari sunt si ei in a doua diaspora,nu sunt cu noi intr-o tara.
Sfatul meu este ca fiecare sa-si creieze viitorul fara a se baza pe sprijinul de la stat,acela este de alta natura .
Si eu mi-as dori sa plec din Romania. Dar nu la cersit sau dormit prin boschetii Occidentului, ci la munca. Din pacate toate tentativele mele de pana acum s-au soldat cu un esec din start, pentru ca nu am avut suficienti bani sa platesc comisioanele firmelor de recurtare. Daca as gasi o firma care sa ma poata plasa la un loc de munca undeva in alta tara, si sa-i pot plati comisioanele acelea de prelucrare a dosarului din salariul meu, as pleca si azi.
” in loc sa lupte AICI in conditii potrivnice pentru bunastarea PATRIEI in care s-au nascut, educat si format ca OAMENI.”
Cu tot respectul, romanul s-o fi nascut poet dar mai intii s-a nascut demagog.
Guvernele impotente si corupte ale Romaniei au „fost” si „sint” responsabile pentru bunastarea patriei in care „s-au nascut” :-)Sint responsabile pentru bunastarea tuturor cetatenilor romani. Restul e demagogie cu burta plina si alcool in singe.
Patriotii de internet se simt bine citindu-si ecourile publicate, se cred cineva cind de fapt sint niste umili demagogi frustrati care nu ai nici o influenta nicaieri. Dar se simt bine ca baga talkback-uri pe internet.
Printre ei or mai fi si citiva securisti burdusiti care stau cu ochiul pe parerile Diasporei dar primesc salarii grase pentru asta. Sau nu, treaba lor.
Read my fingers, in Romania nu o sa se mai fure decit cind nu va mai ramine nimic de furat. Dupa aia nu va mai spune nimeni nici pis ca romanii emigreaza si nu se lupta pentru bunastarea tarii in care s-au nascut.
🙂
Capsunari din toate tarile, uniti-va !!!