Restaurantul ca un spatiu închis, simbol al unui univers de răscruce unde clienţii nu vin numai pentru a mânca, pentru a-şi astâmpăra setea – reprezintă un loc al alungării singurătăţii, al conspiraţiilor, al refugiului, al întâlnirilor amoroase.
În ultimii ani competiţia, criza economică, schimbările necontenite în cadrul gastronomiei determină eliminarea de pe piaţă a multor restaurante, chiar dacă funcţionează de ani de zile.
Ieşirea din circuit a unui restaurant apare ca o decizie, atunci când acesta nu mai este rentabil. În urma cu o săptămână una dintre zecile de unităţi din lanţul Ruby Tuesday şi-a încheiat activitatea.
Vineri managerul localului a fost informat că sâmbătă seara se vor închide porţile restauratului.
Vestea şochează tot personalul: de la spălătorul de vase, până la manager. Nu există compensaţii, nici preaviz – timp pentru ca angajatii să-şi găsească un alt loc de muncă.
Multe vise, proiecte, bucurii înainte de sărbătorile de iarnă pier. Oamenii încep să se obişnuiască să dea din umeri neputincioşi în faţa stihiilor crizei economice, ca în faţa unui dezastru natural.
O studentă tocmai sosită din Hawaii a semnat un contract de închiriere pentru o garsonieră, bazându-se pe acest job, din lipsa de resurse financiare, o mamă pierde speranţa de a recăpăta dreptul de custodie asupra fetiţei sale, un student nu îşii poate plăti o amendă în urma unui accident provocat de consumul excesiv de alcool.
Exemplele ar continua cu fiecare dintre angajaţii restaurantului, rămaşi şomeri.
Vina o poartă nu numai starea economică, ci şi proasta administrare, costul ridicat al investiţiei dublat de angajarea unui personal nu îndeajuns de calificat. De ani de zile managerul principal al locaţiei îşi atrage antipatia angajaţilor. Se comportă ca un gardian de închisoare şi preferă să arunce mâncarea rămasa, în loc să o ofere personalului. Preocuparea managerială se reduce in a vâna salariaţii dacă fură şi mănâncă din produsele restaurantului.
În final managerul cu pricina a rămas fără job. E mai dureros să cazi de la un etaj superior.
Angajaţii părăsesc restaurantul pustiu, învăluit în întuneric, asemenea unei scene golite de viaţă. Legislaţia nu-i sprijină pe lucrătorii din restaurante. Daca vrei să părăseşti locul de muncă trebuie să dai un preaviz de două săptămâni. Patronii se pot descotorosi de tine în câteva minute, fără drept de apel.
Foarte putini înţeleg că în aceste timpuri nimic nu e etern şi totodată trebuie să strângi bani albi, pentru zile negre.
Şi când te gandesti că în urmă cu ani, Rolling Stones lansa un cântec celebru, de unde vine şi numele companiei. Un cântec care suna astfel:
She would never say where she came fromYesterday don’t matter if it’s gone While the sun is bright or in the darkkest night No one knows, she comes and goesGoodbye, Ruby Tuesday Who could hang a name on youWhen you change with ev’ry new day Still I’m gonna miss you Don’t question why she needs to be so free She’ll tell you it’s the only way to be She just can’t be chained to a life where nothing’s gained And nothing’s lost, at such a cost Goodbye, Ruby Tuesday Who could hang a name on you[From: http://www.elyrics.net/read/r/rolling-stones-lyrics/ruby-tuesday-lyrics.html ]When you change with ev’ry new day Still I’m gonna miss you”There’s no time to lose”, I hear her say Cash your dreams before they slip away Dying all the time lose your dreams and you Will lose your mind, ain’t life unkind? Goodbye, Ruby Tuesday Who could hang a name on you When you change with ev’ry new day Still I’m gonna miss you Goodbye, Ruby Tuesday Who could hang a name on you When you change with ev’ry new day Still I’m gonna miss you