În sud-estul Siciliei, Catania apare turistului rafinat cât și celui debutant ca un loc cu personalitate. Când aceștia încearcă să-și împărtășească impresiile, simt că ar avea nevoie de mai multe guri dintr-o dată ca sa redea impresiile care îi bântuie. Unele dintre aceste ,,guri” ar vrea sa se plângă de toate ponoasele care îi sar în ochi turistului în acest loc ars de soare, în timp ce celelalte, în același timp, se luptă să își facă auzite entuziasmul și încântarea.
Scriu mai jos la întâmplare câteva dintre impresiile pe care mi le-au creat orașul și împrejurimile fără ca măcar să încerc sa fiu drept cu vreuna din vocile paralele care m-au bântuit cu neobrăzare și pe mine. Catania e un loc de văzut și trăit. Catania este si un loc desemnat pentru Patrimoniul Comun al Umanității – UNESCO.
~~~ § ~~~
Mă plimb în fiecare seară prin Catania după ce îmi termin misiunea la serviciu la vreo 30 de kilometri pe câmpia siciliană.
Mă trezesc în mijlocul unei societăți pestrițe, cu africani, indieni imigrați turiști și localnicii, bineînțeles. Un furnicar de oameni la care se adaugă mașini și motorete. În ciuda atmosferei pline de viață, impresia generală este ca te afli în siguranță. Nimeni nu te deranjează, oamenii par a fi neobișnuit de blânzi și relaxați, nu se zbiară pe stradă, nu se claxonează aproape deloc, mașinile fac slalom cu grijă printre pietoni, motorete și alte mașini – prioritatea de dreapta, semnele de stop și cedează-trecerea sunt la latitudinea celor din trafic. ,,Arbitrul” – poliția – ,,lasă jocul să continue”.
Există destul gunoi aruncat de-a valma pe străzi în plin centru, excremente, miros de urină, câini maidanezi – cam unul la șapte străzi (nu invers) – case istorice ruinate în plin centru în care locuiesc în armonie prostituate, localnici și imigranți ilegali – o formă originală și probabil destul de eficientă de locuințe sociale.
Dar parcul de clădiri istorice baroce este enorm pentru un oraș ceva mai mare ca Piteștiului. Acestea formează o zona centrala a orașului foarte extinsa dar și variată, de la lux la zone modeste. Să cam fie cât vreo 20 de ,,cartiere Lipscani” sau ,,Gamlastan în Stockholm” construite în piatră splendidă și lavă bazaltică. și totul totul construit după 1693, când orașul a fost ras cu totul de cutremur și erupție vulcanică. M-am gândit, mai în gluma mai în serios, ca dacă unul-doua, trei cartiere istorice ale orașului ar fi demolate, nu li s-ar simți lipsa, din cauza celor atât de multe care ar rămâne. În alte orașe din Europa, care au doar câțiva zeci de metri stradă de clădiri istorice, o nimica toată, acestea sunt totuși lăsate să se prăbușească, cu indiferenta autorităților care se bucura de sprijinul tacit al ,,bunilor cetățeni” – ,,Ducă-se!”.
Tot aici am mâncat cea mai bună înghețată după toate peregrinările incluzând celelalte părți ale Italiei, Franța etc. Cele două piețe de alimente, mai ales cea de peste, aflată la câțiva pași de punctul zero al centrului, sunt un spectacol de un deliciu nemaiîntâlnit.
De la jumătatea lui septembrie orașul e cel mai plăcut de vizitat. Iarna se schiază pe versanții Etnei iar cine se plictisește de bătut Strada Mare poate da o fuga la ,,Balcicul” Cataniei, Taormina, la 30 km.
Am citit un articol în cotidianul local despre un incident tragic cauzat de un român care l-a înjunghiat, beat fiind, pe un tânăr compatriot. Ziarul titra cu o discreție care îi face cinste ,,Tragedie în lumea disperaților”.
~~~ § ~~~
Sunt trimis de firma la care lucrez să acord asistenta tehnica unor sisteme folosite de aviația suedeză. Aceasta participă alături de Forțele NATO la Misiunea de protecție ,,Karakal” în Libia. Este cea mai importantă misiune de pace armatei suedeze din ’60 încoace. Contribuția suedezilor cu activități de recunoaștere aeriană de înaltă eficienta a fost apreciata de toți aliații. Fiind în ,,cazarmă” cam toată ziua pot să constat o serie de lucruri interesante iar unele dintre ele amuzante. Unul este ca nimeni nu se văicărește și se face treaba conștiincios, chiar dacă fără excese. Se face cu schimbul la curățenie ,,pe sector”. Ieri am rămas și eu cu gura căscată văzându-l pe comandantul flotilei, colonel, cu cârpa în mână și golind coșurile de gunoi. Cum spun suedezii, o organizare ale cărei principii sunt ,,platt organisation & prestigelöshet” – trebuie să-mi bat capul să găsesc corespondenți.
~~~ § ~~~
După trei săptămâni de ședere, în care programul de lucru de 6-7 zile pe săptămână și 10-14 ore pe zi nu a lăsat prea mult loc de delectări, la plecare m-am simțit totuși în postura puțin caraghioasă a școlarului dintr-a 6-a pe picior de a părăsi tabăra de vacanță: ,,Oare chiar s-a terminat!?”.
Pentru cei care nu vor să cheltuiască o avere pe călătorii: Anul viitor se va deschide o linie directă de avion București – Catania.
Daca voi ajunge la Catania, va fi si datorita acestui reportaj scurt, cuprinzator si colorat, scris de George. Eu as mai adauga doar ca in anii 1980 la Catania se organiza (poate se mai organizeaza si astazi) un concurs pentru tinerii instrumentisti, la care elevii clujeni au obtinut mai multe premii.