Un simbol al moldovenismului - Lumânarea Recunoștinței de la Soroca
Prima jumătate a acestui titlu a fost o replică pe care am dat-o unui posting pe Facebook, pe pagina Alinei Radu, una dintre puținele persoane publice din Republica Moldova care are ceva relevant de spus și o spune de o manieră inteligentă. Ea își aducea aminte de ziua declarării independenței, acum 20 de ani:
La 27 august 1991 eram în Piața Marii Adunări Naționale (PMAN) cu miile de cetățeni ai nou-născutei R.Moldova care nu știau încă despre faptul că marele ideal va fi terfelit timp de 20 de ani. Plec pe câteva zile din Moldova și tare aș vrea, la revenire, să mi se facă dor de PMAN ca atunci când aveam 20 de ani. Ce să facem să ni se facă dor de PMAN?
La care eu am întebat-o care era marele ideal ? N-am primit un răspuns și de aceea mi-a venit idea să scriu despre acest ipotetic “mare ideal” de acum 20 de ani.
Am mai făcut în trecut bilanțuri jubiliare în revista ACUM: Separatismul nistrean la vârsta majoratului, http://www.acum.tv/articol/8317/, Republica Moldova – două decenii de derivă, http://www.acum.tv/articol/17006/ și de aceea trebuie să fiu atent să nu mă repet.
Îmi aduc aminte că acum 20 de ani, jurnalist fiind la BBC Redacția Română, ascultam cu mare interes relatările trimise zilnic de la Chișinău de colega mea, Oana Lungescu (actuala purtătoare cuvânt a NATO), și mai ales istorica relatare din PMAN (nu era în direct, pe vremea aceea nu erau telefoane mobile) din 27 august 1991.
A fost, fără doar și poate, un moment emoționant, petrecut la mai puțin de o săptămână după eșuarea puciului de la Moscova, care a dat lovitura de grație muribundei Uniuni Sovietice.
Dar ceea ce a urmat a fost dezmăgitor, dar, privind înapoi cu detașare, total nesurprinzător.
Unire iluzorie
Așteptările privind unirea cu România nu s-au materializat (ele erau mai degrabă prezente pe malul de vest al Prutului decât pe cel de est) și starea de spirit din PMAN s-a schimbat treptat, mai ales după războiul de la Nistru, izbucnit la 2 martie 1992, în ajunul ceremoniei de primire a Republicii Moldova ca membru al ONU.
Și s-a schimbat într-atât de tare, încât la primele alegeri multipartite de la 27 februarie 1994 partidele anti-unioniste și românofobe au obținut o victorie covârșitoare, iar o săptămână mai târziu, la cvasi-referendumul “La Sfat cu Poporul”, 94% dintre cei prezenți la urne s-au pronunțat în favoarea menținerii independenței Republicii Moldova.
Am auzit adeseori părerea că România a “pierdut ocazia favorabilă” din 1991 pentru Unire, dar eu cred că această ocazie nu a existat niciodată. Nu doar fiindcă trupele sovietice mai erau încă prezente la acea dată pe teritoriul Republicii Moldova, dar până la urmă nici starea de spirit nu era prielnică pentru așa ceva. E greu de crezut că această stare de spirit, presupusă a fi predominant favorabilă Unirii, s-a schimbat atât de radical în doi ani și jumătate, încât să ducă la rezultatul din februarie-martie 1994.
Chiar și la cele mai recente alegeri parlamentare, din 28 noiembrie 2010, majoritatea voturilor exprimate și a mandatelor în Parlament a fost obținută de partide românofobe și româno-sceptice – Partidul Comuniștilor (PCRM) și Partidul Democrat (PDM).
Prețul social al independenței
Dar caracteristica ultimelor două decenii în Republica Moldova a fost sărăcia. Fosta cea mai săracă provincie a României Mari și republică agrară a URSS nu a putut depăși acest handicap.
Singura salvare de la faliment a țării a constituit-o posibilitatea unui număr impresionant de cetățeni de a pleca și a munci în străinătate, mai ales în țările Uniunii Europene. La un moment dat remitențele – banii trimiși de acești cetățeni acasă – reprezentau o treime din Produsul Intern Brut, record mondial.
Prețul social al acestei situații este extrem de ridicat – o treime dintre copiii din Republica Moldova cresc fără un părinte și unul din nouă fără ambii părinți, care sunt plecați la muncă în străinătate.
Nici măcar apropierea și apoi aderarea României la Uniunea Europeană nu a făcut Unirea mai atractivă pentru moldoveni, majoritatea acelora care au depus cerere de redobândire a cetățeniei României feăcând-o din motive pragmatice (acela de a deveni cetățeni UE) și nu sentimentale.
Ar fi putut fi altfel ?
Dacă România lui Iliescu nu ar fi fost ezitantă ? Dacă moldovenii nu ar fi ales și reales de atâtea ori românofobi și pro-ruși la putere ? Ar fi avut șansă “idealul” neclar de la 27 august 1991 să se împlinească?
În primul rând eu nu știu despre ce ideal a fost vorba atunci, pentru că acest stat și populația sa nu s-a definit în termeni naționali, ezită între o orientare pro-occidentală și dependența (de tip sindrom Stockholm) de fosta (?) putere colonială de la răsărit.
Problema identității naționale a rămas în suspensie și cel mai elocvent în acest sens este că, deși limba de stat este definită în Constituție ca “moldovenească” la multe instituții, începând cu guvernul, ea figurează pe pagina de internet ca “română”, premierul Vladimir Filat (liderul Partidului Liberal Democrat – PLDM), declarându-se român, în timp ce președintele interimar, Marian Lupu (lider PDM), se definește drept “moldovean” și spune că vorbește limba “moldovenească”, iar principalul politician unionist, Mihai Ghimpu (lider al Partidului Liberal – PL, aliat la guvernare cu PLDM și PDM) nu face propagandă unionistă deoarece, după cum singur admite, știe că asta nu aduce voturi.
Ideologia moldovenismului, deși încearcă să acrediteze o identitate națională distinctă de cea română, nu a reușit să prindă rădăcini, pentru că de cele mai multe ori nu este decât o variantă mascată a pro-rusismului românofob.
O moștenire imposibilă
Dar cred că problema fundamentală a statului Republica Moldova este că a luat naștere în coordonatele fostei Republici Sovietice Socialiste Moldovenești (RSSM). Să ne amintim că frontierele actuale au fost trasate la 2 august 1940, la doar o lună de la ocuparea Basarabiei, nordului Bucovinei și ținutului Herței de către Stalin, care a luat de la fosta provincie țaristă (numită impropriu de ruși “Basarabia”, care este de fapt acoperă doar partea de sud, Ținutul Bugeacului) nordul – județul Hotin – și sudul – județele Ismail și Cetatea Albă (adică ieșirea la Dunăre și Marea Neagră), alipindu-i în schimb fâșia de pământ de pe malul de est al Nistrului.
Priviți un pic harta și puneți-vă această întrebare: poate un astfel de stat să fie viabil? Separatiștii de la Tiraspol, cu sprijin de la Moscova, au demonstrat că nu. Iar autoproclamata Republică Moldovenească Nistreană este un fel de coadă care dă din câine.
Economic vorbind, RSSM a fost programată să funcționeze ca o provincie agrară a marelui imperiu, iar când URSS s-a destrămat a rămas doar cu independența nominală, dar fără resurse energetice, iar azi este la intersecția dintre sferele de influență ale Occidentului (Uniunea Europeană – unde șansele sale de aderare sunt practic nule) și Rusiei (a cărei mână lungă e mai tot timpul prezentă, de la stabilirea unui preț ridicat la gaze până la embargoul asupra importurilor de vinuri moldovenești).
Și uite așa ajung la zicala din titlu. Știu că vor exista mulți care se vor simți jigniți, dar nu au de ce. Nu este vina lor că trăiesc într-o țară care de 200 de ani (ce se împlini anul viitor) a fost mai timpul, de jure sau de facto, o gubernie a Moscovei și că acum trebuie să joace după regulile trasate acum 71 de ani de Stalin. Or titlul se referă la țară, nu la oamenii care trăiesc acolo sau provin din acea țară.
Dar eu cred că dacă se vor privi înapoi (fără mânie), vor realiza că poate am dreptate, că acum 20 de ani și-au făcut iluzii deșarte și că nu țin în mână un bici, necum să mai și facă trosc.
PS Ce viitor prevedeți Republicii Moldova? Votați în sondajul reviste ACUM www.acum.tv.sondaj/
Dezamagire totala!
Articolul pare a fi scris de un meserias de doi bani care a indeplinit o comanda dictata de aceeaşi „mână lungă”. Face impresia ca nu aveti nici cea mai vaga idee despre ce s-a intamplat si se intamla in continuare in aceasta tara.
Un jurnalist care se respecta foloseste doar surse sigure.
« Chiar și la cele mai recente alegeri parlamentare, din 28 noiembrie 2010, majoritatea voturilor exprimate și a mandatelor în Parlament a fost obținută de partide românofobe și româno-sceptice – Partidul Comuniștilor (PCRM) și Partidul Democrat (PDM). »
Informatia reala o gasiti pe site-ul http://www.parlament.md/LastructuredeParlament/Fractiuniparlamentare/tabid/83/Default.aspx:
101 de deputati alesi in cadrul scrutinului din 28 noiembrie 2010 au constituit 4 fractiuni parlamentare:
Fracţiunea parlamentară „Fracţiunea Partidului Comuniştilor din Republica Moldova ”
Deputaţi 39
Fracţiunea parlamentară „Fracţiunea Partidului Liberal Democrat din Moldova ”
Deputaţi 31
Fracţiunea parlamentară „Fracţiunea Partidului Democrat din Moldova ”
Deputaţi 15
Fracţiunea parlamentară „Fracţiunea Partidului Liberal”
Deputaţi 12
Fracţiunea parlamentară „Deputaţi neafiliaţi ”
Deputaţi 1
Stimate domnule Clej,
va respect pentru multe articole pe care le-ati scris.
Cel de astazi mi se pare ofensator si v-ati dat seama si dvs. cand ati spus in incheierea articolului ca titlul s-ar putea sa supere…
Eu va confirm ca aici ati depasit limita decentei. E ca si cum ar spune cineva de o tsara, indiferent care este ea, ca locuitorii sunt ok, dar tsara e de rahat… Imaginati-va ca dvs. traiti in acea tsara de rahat si pe urma spuneti-mi sincer, chiar nu va priveste acea etichetare a tsarii in care traiti ?
MUltumesc anticipat pentru un raspuns cat se poate de sincer.
Igor Casu
editorialist Adevarul, editia de Moldova
reporter Europa Libera
conf. univ. dr. la Universitatea de Stat din Moldova
Facultatea de Istorie si Filosofie
Domnule Igor Casu, dupa ce va va trece starea de ofensare si veti reflecta la rece, poate imi veti da dreptate pe fondul articolului. La urma urmei, dupa titlurile numeroase ce urmeaza numelui dumneavoastra, nu scrieti aici in calitate de cetatean ofensat, ci de jurnalist si profesor universitar.
Pentru „Teo” un scurt curs de alfabetizare politica: asa cum am spus, in alegerile parlamentare din 28 noiembrie 2010, electoratul Republicii Moldova a votat IN MAJORITATE pentru partide romanofobe sau romano-indiferente: PCRM 39,3% si 42 de mandate, PDM 12,7% si 15 mandate. Sursa: cec.md, Comisia Electorala Centrala. Ce fac deputatii dupa ce sunt alesi e treaba lor si nu are nicio legatura cu afirmatia din articol.
Imi amintesc si eu de ziua de 27 august 1991. Eram in pata. Asteptam sa auzim de la cei urcati langa monumentul lui Lenin (mai era in fata cladirii guvernului) ca ne unim cu Romania. Asra era asteptarea noastra! Mai ales, dupa ca urss, dupa puci, era pe duca. Scriitorul rus, A.Soljenitan, asta si declarase, cand a fost intrebat ce viitor va avea RSSM: evident, ca se va uni cu Romania. Si ce-am auzit? Declaratia de independenta? I-am huiduit pe politicasii nostri. Nu vreau se le rostesc numele. Ne convingeau de la tribuna, ca avem nevoie de independenta la moment. Desi pana atunci, la toate mitingurile, vorbisera numai de unire.
Cred ca asta avea in vedere si Alina Radu.
Pentru Nata, redau un mesaj care a aparut doar pe unele bloguri care nu sunt ale UNIMEDIA (acolo imi este respins):
Din Declaratia de Independenta:
REPUBLICA MOLDOVA ESTE UN STAT SUVERAN, INDEPENDENT ȘI DEMOCRATIC, LIBER SĂ-ȘI HOTĂRASCĂ PREZENTUL ȘI VIITORUL …
Tocmai principiul “liber sa-si hotarasca prezentul si viitorul” ca stat suveran si independent, deci iesit din componenta URSS, arata ca in acel moment s-a lasat poarta larg deschisa Unirii:.
Unirea nu putea avea loc intre o republica sovietica si Romania fara aprobarea Kremlinului si prin contacte diplomatice romano-sovietice urmate de incheierea unui document intre URSS si Romania pe acest subiect.
De aceea a fost nevoie de etapa statului suveran si independent. Asa ca cei care blameaza Romania ca a fost prima tara care a recunoscut independenta, sau ca cei care s-au luptat pentru independenta (rupere de URSS) nu prea au notiuni politice sau de drept international.
Unirea nu poate avea loc decat prin libera exprimare a Parlamentului de la Chisinau care reprezinta vointa poporului unui stat independent recunoscut, nu prin cererea Romaniei, o asemenea cerere insemnand ultimatum.
Deci, este la mana poporului sa decida. Desigur, partidele parlamentare care reprezinta alegatorii ar putea aduce problema in parlament. Numai ca in campaniile electorale, aceste partide se feresc sa vorbeasca despre unire, subiectul fiind socotit tabu, interzis, ca sa nu fie numite tradatoare si sa nu supere fortele anti-romanesti si rusofile.
Atata timp cat exista principiul din Declaratia de Independenta despre care vorbim, “liber sa-si hotarasca prezentul si viitorul”, este vorba nu de tradare ci de prezentarea unei solutii de supravietuire expres prevazuta in Declaratie, deci o dovada de grija pentru soarta poporului.
Mircea Popescu
http://mipopescu.wordpress.com
Iata ce scrie in art. 142 (1) al Constitutiei:
Dispoziţiile privind caracterul suveran, independent şi unitar al statului, precum şi cele referitoare la neutralitatea permanentă a statului, pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum, cu votul majorităţii cetăţenilor înscrişi în listele electorale.
De asemenea, nu am obtinut o explicatie la transformarea preumptivei majoritati unioniste din 1991 in majoritatea anti-unionista de la fiecare scrutin de dupa 1994.
Eu nu fac comentarii, cred insa ca dupa un asa articol domnul Clej nu mai are ce cauta in Republica Moldova. Ar trebui introdus in lista persoanelor non-grata si intors imediat de la aeroport cand va incerca sa viziteze R. Moldova. Voi transmite link-ul acestui articol MAE al republicei.
EX-CEP-ȚI-O-NAL comentariul semnat „Alexandru Grosu”. Dacă e glumă, e foarte bună, dacă e serios cred că bate recordul de gogomănie pe pagina revistei ACUM. And believe me, that record takes some beating…
Domnul Petru Clej este un excelent ziarist, dar si un provocator. Una nu e incompatibila cu cealalta, dupa cum o demonstreaza lunga sa cariera pe acest sit, mai zis si „revista”. La sfirsitul majoritatii articolelor sale, altfel remarcabile, ai sansa sa te tiganesti cu el (pardon: rominesti, ca sa ramine corecti din punct de vedere politic) pe cinste! Azi, la acest articol, ai sansa sa iei un rahat in plina fata, daca esti moldovean din „republica”. Daca nu esti de pe acolo, il iei oricum, spune titlul! Ceea ce nu inseamna ca in rest nu are dreptate. Are, dar s-ar fi putut spune si altfel.
Domnule Mihai Dan Andrian, mă bucur că ați reținut ideea articolului, asta e important.
raspund cu intarziere la intrebare (ptr ca am lipsit cu adevart nu doar din moldova ci si de pe net): idealul nostru era in 2 proiecte: a – sa scapam de urss, b – sa redevenim romani.
in ambele cazuri reusita nu a depins doar de noi, cei din care crezi tu ca nu se poate face bici. scaparea de urss a depins si de urss, iar revenirea la albia romaneasca a depins si de Romania acelor timpuri si de urss. Dupa decenii de elitocid – am avut o clasa numeroasa de oameni curajosi si corecti, dar condusi de o elita controlata (insesizabil atunci) de la moscova. nimic din ceea ce spun aici – nu e nou pentru nimeni, cu atat mai mult pentru tine.
un singur lucru vreau sa remarc: in 20 de ani de existenta a R.Moldova am lipsit de pe baricadele jurnalistice doar cateva luni (cat am dat nastere celor doi copii si am cautat bone), in rest – am scris in fiecare zi despre realitatile de aici.nu am facut jurnalism de conjunctura sau de vanzare – de aceea am fost nevoita sa schimb de 4 ori locul de munca, sa gust din somaj, procese judiciare, amenintari de tot felul. dar nu am plecat. acum, ma simt cumva indreptatita sa scriu tot ce cred despre cetatenii r.moldova, dar nu am ajuns inca sa confectionez biciuri jurnalistice din rahat. ceea ce vreau sa nu mi se intample daca mai raman in presa – e sa nu fac generalizari despre vreun stat pe care il urmaresc si il cunosc dar nu am trait in mijlocul lui. chiar daca ne simtim aici de 20 de ani ca si uitati intro groapa de rahat – sunt aici atatia oameni care s-au intarit in corectitudine si curaj, pentru care merita sa stau aici, sa ii cunosc si sa spun si altora ca si in groapa comuna exista viata.
sper ca am raspuns ceva la intrebarea ta
alina
http://www.zdg.md
Alina, îți mulțumesc de răspuns. După cum ai observat, eu nu am scris despre oameni, ci despre țară, dacă această creatură stalinistă poate fi considerată o țară.
mama mea, eu si fiica mea ne-am nascut in aceeasi casa, dar in trei state diferite: romania, urss si r.moldova. ursss si r.moldova au fost niste facaturi, dar au fost si o realitate. ca state – trebuie poate aruncate la latrina istoriei, dar – trag dupa ele si statele adevarate care au admis atunci rascroielile teritoriale. daca au fost state atat de adevarate de ce au admis raptul? daca au fost atat de adevarate – ce au facut ca generatiile nascute in aceeasi casa sa nu mai fie lipsite de identitate? dar la ce ne ajuta sa amestecam acum (si din nou) o juma de europa cu rahat?
pe acelasi principiu – nici statele baltice nu au existat asa cum sunt acum pe harta lumii inainte de urss. totusi nu le amestecam cu glod, nu pentru ca si-ar fi pornit independenta ca niste creaturi staliniste…
Greșit. Lituania, Letonia și Estonia au fost state independente înainte de incorporarea lor în URSS, iar țări ca Statele Unite nu au recunoscut niciodată anexarea lor, probă existența ambasadelor celor trei țări la Washington pe toată perioada dintre 1944 și 1991. „Republica Moldova” nu a fost niciodată independentă, iar hotarele ei actuale fac din acest stat o caricatură nereușită.
Credeam, la un moment dat, ca P Clej si-ar fi astamparat veleitatile de polemist politic sau, mai degraba de provicator fara obiect. Aiurea, dl isi continua grafomania imbacsita de expresii de la coada vacii… Sau gandeste, probabil, ca faptul de a fi apatrid il autorizeaza sa maculeze o tara ca Republica Moldova cu vulgaritati de la „ciorogarla”. Cat de jenanta devine lipsa de educatie conjugata cu megalomania pentru o publicatie „respectabila”!
De unde o fi scos „Norian Cretu” – care-și dă o adresă de email fictivă norcretu@yahoo.com – că sunt apatrid (el/ea însuși/însăși postează – aparent – din Franța)? Mă mir că nu folosește termeni ca „transfug” sau „trădător”… Observați și limbajul de mahala și lipsa argumentelor.
Regimul stataliştilor separatişti de la Chişinău, – o ruşine pentru istoria milenară a poporului Român. Locul stataliştilor moldovenişti ce nu doresc reîntregirea naţională a românilor este numai şi numai la groapa de gunoi a Istoriei. Scapă-ne Doamne de ei,du-i peste Nistru la muscali,acolo le e locul,ei numai pe ruşi sunt capabili ai sluji!
Anatol Marin
Pentru acei ce apără stataliştii de la Chişinău:
E o ruşine să faceţi asta,puteţi fi identificaţi cu ei.Ei, stataliştii, au destule privilegii din existenţa în continuare a creaturii stalinisto-hruşcioviste Republica Moldova,voi însă, ce aveţi din existenţa ei?
La capitolul demagogie și xenofobie nu-l întrece nimeni pe Anatol Marin, care deși tună și fulgeră împotriva rușilor, are ca limbă maternă rusa sau cel puțin limba în care gândește.
Basarabia – Fata Morgana a României.
D-le Petru !
Limba maternă a lui Anatol Marin este doar limba română.Cercetîndu-şi arborele genealogic,A.Marin a constata că nu are în neamul său pînă la părinţii bunicilor săi nici de peste Nistru,nici de peste Prut,şi,dacă bunicile sale nu au greşit cumva,nici reprezentanţi al altor etnii afară de români-moldoveni din Basarabia.
La capitolul demagogie,cît nu s-ar strădui,nicidecum nu-l va putea întrece pe maestru în susnumita calitate profesională (demagogia),pe experimentatul ziarist şi comentator politic,Petru Clej.Succese în continuare,d-le Petru Clej, în dezvoltarea acestei calităţi profesionale strălucite.
A.Marin
Domnule Anatol Marin, ați dovedit în repetate rânduri în trecut că gândiți în limba rusă, limba pe care o stăpâniți mai bine decât limba română. Cât privește incitarea la ură împotriva rușilor, a devenit un fel de specialitate a dumneavoastră, nu în ulttimul rând prin participarea la demonstrații de stradă unde se adună maximum 20 de persoane, inclusiv prietenul dumneavoastră, furibundul antisemit și negaționist al Holocaustului, Iacob Golovcă, de la care v-ați inspirat. Iar arborele genealogic n-are nimic de a face cu limba pe care o stăpâniți cel mai bine, anume limba rusă.
D-le Petru!
Iar la capitolul xenofobie,aţi putea d-ră sălămuriţi ce înţelegeţi prin xenofobie?
Eu,cercetînd DGLR, mai concret explicaţia cuvîntului xenofob,am constatat că nimic din cele scrise acolo,nu îmi sunt caracteristice nici în gîndire,nici în exprimare,cu atît mai mult în fapte.
Iar dacă le-am dorit stataliştilor moldovenişti să plece peste Nistru,am făcut-o doar din considerentul că la părerea mea,ei acolo îşi vor putea mai eficient servi stăpînii ruşi,deoarece acum Rusia trece prin mari probleme în interior,iar politica sa de extindere în afara Rusiei prin susţinerea celor ce se dau drept apărători şi susţinători ai intereselor ruseşti în afara ţării lor le aduce mai mult deservicii negative decît pozitive.Şi, atunci,în ce constă xenofobia lui Anatol Marin?
D-le Petru!
Cu Iacob Golovcă nu am nimic.E un om bătut de soartă.A fost cîndva un istoric a ce apredat istoria PCUS.Tot el are o ură faţă de ocupaţia ruso-sovietică deoarece în faţa sa de copil ruşii i-au împuşcat unciul,ce venind de pe front,a trecut pe la ei.A fost scos de ruşi de la masă,la nici o oră de la întoarcere,împuşcat lîngă zidul bisericii,şi sub ameninţarea cu moartea a fost interzis de a fi ridicat şi îngropat creştineşte 3 zile.
Interesant,d-le P.Clej,dacă şi noi am fi trecut prin ce a trecut copilul Iacob Golovcă,am fi fost mai toleranţi ca d-lui?Eu,d-le Petru,spre deosebire de d-ră pur şi simplu,cunoscînd mai multe din viţa d-lui,îl înţeleg ca om.Asta nu înseamnă că îi împărtăşesc convingerile,mai ales că are un caracter foarte intolerant.
Domnule Marin, folosirea termenului de „moscali” dovedește că sunteți xenofob, deoarece vă referiți la TOȚI rușii. Cât despre Iacob Golovcă, dacă rușii i-au împușcat unchiul, atunci de ce a ajuns să predea istoria PCUS, i-a pus cineva pistolul la tâmplă să facă asta? Și de ce neagă Holocaustul, spunând că Antonescu nu a exterminat evreii din Basarabia, ci doar „le-a deschis frontierele”? Și de ce spune că „evreii l-au ucis pe Isus Hristos”? A suferit el mai mult decât cei peste 100000 de evrei basarabeni deportați și în majoritate nimiciți de regmul Antonescu, fie în Basarabia, fie în Transnistria?
D-le Petru !
La părerea mea,înţelept ar fi din partea d-ră de a nu utiliza drept argument că gîndesc şi stăpînesc mai bine limba rusă.Importante sunt argumentele la subiect,nu cine şi în ce limbă gîndeşte sau pe care o stăpîneşte mai bine.
Şi,apoi,iarăşi la părerea mea,ar fi bine să ducem aici discuţii cu caracter complementar,adică să nu facem o confruntare de idei ce ar demonstra cine e mai mare şi mai deştept,etichetîndu-ne în xenofobi,etc., ci să punem preponderent accentul pe argumentele ce ne unesc,dezvoltîndu-le.
Vă ştiu ca o persoană ce cu mult mai mult sunteţi preocupat de holocaustul contra evreilor decît a băştinaşilor continentului american,african,a armenilor, etc., iar holocaustul săvîrşit de comunismul adus de ruşi pe capul poporului român,nu este una din cele mai importante teme de care sunteţi preocupat.
Dacă vă consideraţi român v-aşi înţelege mai mult dacă aţi fi preocupat anume mai mult de holocaustul contra românilor,decît contra evreilor.
Spre exemplu,Paul Goma,cu toate persecuţiile,ameninţările şi lipsurile pe care a fost nevoit să le îndure,fiind chear căsătorit cu o femee de origine evreească, mai mult e preocupat de unii din evreii profitori ai holocaustului,de stabilirea unor raporturi corecte între români şi evrei, decît de descrierea holocaustului săvîrşit contra evreilor(se isprăvesc şi singuri evreii cu asta,fără ajutorul nostru).
Recent am reuşit să citesc cartea sa „Săptămâna roşie”. Citindu-l,am ajuns la concluzia:Anume aşa trebuie să fie un comportament cu demnitate a unui român basarabean.Bucuros aşi fi,în sfîrşit,să constat asemenea manifestări de demnitate profesională şi naţională şi la d-ră.
Anatol Marin.
Domnule Marin,
Este important faptul ca sunteti xenofob, adica incitati la ura impotriva tuturor rusilor, desi este foarte clar ca limba rusa o stapaniti mai bine ca romana. Este important si faptul ca oameni ca dumneavoastra si Iacob Golovca, ultranationalistii de azi, erati bolsevicii de dinainte de 1989, dupa care ati avut revelatia ca sunteti romani. Iata de ce ultra-nationalismul dumneavoastra xenofob si agresiv mi se pare o poza, fiind o pura demagogie.
Cat despre Goma, el a actionat in judecata un grup de intelectuali care-l calificasera drept antisemit, iar instanta nu i-a dat dreptate. Cu cineva ca dumneavoastra nu voi avea niciodata nimic in comun, deoarece dumneavoastra sunteti un colportor al minciunii, un incitator la ura si un demagog de profesie, care umbla cu megafonul pe strazi alaturi de 15 -20 de extremisti, care dau romanismului un nume rau.
D-le Petru!
Nicidecum nu mă refer la toţi ruşii.Pentru mine,ce-i mari mari ocupanţi nu sunt ruşii,ci,precum spunea cineva,unii reprezentanţi din cei băştinaşi,ce pentru anumite privilegii faţă de acei din comunitatea din care aparţin,sunt în stare să comită fapte cu mult mai grave de cît acei sau pomenit aici cu scopul de a ne ţine sub supunerea lor(cadrele de „specialişti” aduşi aici de”sovietici”).
Denumirea de „muscali” este şi o denumire populară dată ruşilor,nu e o atitudine ce demonstreză xenofobie.Asta e precum acum a devenit ofensator să le zici romilor „ţigani”.Pînâ nu mai demult asta nu era ofensator,acum este.Aşa şi cu numele de „muscal” dat ruşilor.Cîndva nu era ofensator,acum este.Pentru aşa ceva de a eticheta pe cineva drept „xenofob”,nu cred că e o dovadă de respect a codului deontologic al jurnaliştilor,o manifestare de coorectitudine în comportamentul unui cetăţean cu o asemenea experienţă de viaţă şi de ziarist ca D-ră.
Iar pe Iacob Golovcă lăsaţi-l în plata Domnului,nu consider că anumite afirmaţii rostite de d-lui,motivate de unele suferinţi,caracterul sau intolerant, stării sale de spirit,merită să fie utilizate de noi aici drept argumente.
Iar referitor la faptul că a fost profesor de istoria PCUS tot îl înţeleg.
Şi tatăl meu a fost comunist.De îndată ce sa terminat oficial în anii 90 cu regimul comunist sa pocăit.La întrebarea mea de ce a fost în rîndurilelor,îmi răspundea:
„Dacă nu eram acolo,putea fi şi mai rău.La posturi de conducere puteau nimeri cu adevărat nişte dogmatici,care aveau să servească ideologia comunistă în aşa mod,că vedeam noi libertăţi cum ne vedeamnoi ciafa fără oglindă”.
În ţările baltice foarte mulţi,după ce au văzut că nu pot lupta direct cu comunismul,sau înscris în PCUS,astfel reuşind mai eficient din interior să atenuieze efectele nocive ale acestui sistem,iar la momentul oportun să reuşească al scutura cu desăvîrşire.Au fost şila noi de aceştea.Tatăl meu,Golovcă,mulţi alţii ca ei,au fost printre ei.Problema de acum a Basarabiei nu este în acei ce au fost comunişti la noi pe timpul URSS-ului,ci în acei ce servesc acum sistemul de ocupaţie a şovinismului rusesc cu acoliţii lor,stataliştii separatişti moldovenişti(profitorii perpetuării pe pămînt românesc a existenţei în continuare a creaturii stlinist-hruşcioviste Republica Moldova).
D-le Petru !
Iată o dovadă că sunteţi foarte rău certat cu codul deontologic al ziariştilor:
„Cu cineva ca dumneavoastra nu voi avea niciodata nimic in comun, deoarece dumneavoastra sunteti un colportor al minciunii, un incitator la ura si un demagog de profesie, care umbla cu megafonul pe strazi alaturi de 15 -20 de extremisti, care dau romanismului un nume rau.”
Afirmaţii fără suport argumentat,mai ales că am expliucat aici destul de clar în ce relaţii sunt cu Golovcă şi echipa din care,după cîte ştiu,majoritatea sau dezis de d-lui din cauza comportamentului sau intolerant şi necooperant.Eu cu toate că nu sunt ziarist,dar nu recurg la asemenea insinuări.Dacă aşi fi şi eu ca d-ta,aşi putea să-mi permit şi alte etichetări,educaţia şi principiile de viaţă de care mă conduc,nu-mi permit să mă comport asemenea cu d-ră.
Vă las în plata Domnului să vă judece.Şi pe mine la fel.
Domnule Marin, faptul ca folositi termeni ca „moscali”, „bastinasi” sau faptul ca aprobati un antisemit ca Paul Goma, faptul ca faceti parte dintr-un grup de 15 – 20 de scandalagii care-si afiseaza cu agresivitate ultra-nationalismul este o dovada ca nu faceti decat parada. Ostentatia cu care promovati romanismul, asa cum inainte de 1989 unii ca dumneavoastra (nu stiu daca dumneavoastra personal) promovau anti-romanismul iar acum se dau mari nationalisti imi provoaca o sila profunde. Exact ca si luarea numelui Domnului in desert, nu realizati cat de ipocrit sunteti?
Sunteti mana cereasca pentru sovinii rusi care folosesc nationalisti caricaturali ca dumneavoastra ca sa discrediteze o cauza altfel legitima.
Republica Moldova asa cum este ea „desenata” pe harta are un viitor destul de incert cata vreme este dependenta economic de fostul Imperiu. Romania actuala este impovarata de datorii, lovita de o criza economica careia nu i se vede punctul terminus, cu o populatie activa in continua scadere. Guvernantii de la Bucuresti aduc arareori vorba despre ‘fratii de dincolo de Prut”. Nici in campaniile electorale subiectul nu mai este atins de catre ei. Aceasta tacere spune multe. Daca sunt totusi intrebati, stiu repede cum sa inchida subiectul facand apel la prevederile tratatelor de adeziune ale Romaniei la NATO si UE. Care Tratate consfintesc actualele granite!
Cetatenii romani sunt si nu sunt atrasi de subiect. Cei mai multi sunt „nestiutori”/”inculti” politic. Grijile cotidiene ii coplesesc iar coarda sentimentala nu mai vibreaza precum odinioara, in anii ’90.
Mentinerea spiritului national romanesc se poate face cu eficienta numai de catre patriotii romani din Basarabia. Ei sunt cei cunoscuti mai indeaproape de catre locuitorii basarabeni, ei sunt apreciati si recunoscuti drept lideri de opinie. La o intalnire cu regretatul Grigore Vieru, in urma cu mai multi ani, el spunea unor tineri liceeni din Bucuresti: „Fratilor, nu ne lasati si nu ne uitati!”. Era in „verbul” lui atata patima, disperare si totodata speranta incat nu puteai sa nu il crezi. In acelasi timp era o „stare’ de durere muta imposibil de redat in cuvinte. Ramane doar speranta ca Romania nu si-a cunoscut toate „orele astrale” ale existentei sale!
In cei 20 de ani de independenta, conducatorii R. Moldova au tinut sa afirme sus si tare independenta doar fata de ROMANIA, nu si fata de Rusia. De ce? Ca sa nu-si piarda ei rangurile statale.
Ce ar fi ei intr-o Romanie Mare? Doar niste functionari judeteni,nu?
Rusia ar mai putea ocupa Basarabia doar printr-o agresiune, greu de prevazut in viitorul apropiat. Pe cand… alipirea Basarabiei la Romania s-ar putea realiza pasnic, prin vointa libera a populatiei dintre Prut si Nistru. Iata de ce s-a lucrat cu sarg in ultimii 20 de ani ca populatia sa nu contientizeze ca, in majoritate, este de origine romana. Moldovenismul este o constanta intre propaganda tarista, sovietica si post comunista.
Dureroasa dar reala concluzia din material:
„Ideologia moldovenismului, deși încearcă să acrediteze o identitate națională distinctă de cea română, nu a reușit să prindă rădăcini, pentru că de cele mai multe ori nu este decât o variantă mascată a pro-rusismului românofob.”
Nu cred că s-a schimbat ceva în cei patru ani scurși de la publicarea acestui articol.