Un troll care semnează “Ion Mihăescu” și care-și dă adresa de e-mail (fictivă, dar semnificativă) ionmihaiantonescu@yahoo.com se leagă de expresia din articolul Trădare, trădător – cuvinte folosite prea ușor în public de mulți români “la adresa Regelui Mihai” și mă corectează:
“…la adresa “fostului rege” Mihai. Nu mai e rege din 1947 cand a dezertat si a fugit, in fata inamicului desigur dar tot dezertare si tradare se cheama”.
Astfel de intervenție îmi aduce aminte de anii ’90, când feseniștii, în frunte cu Ion Iliescu, țineau să folosească formula “ex-Regele Mihai”.
Desigur, Regele Mihai nu mai este suveran al României din 30 decembrie 1947, dar, trecând peste orice alte considerente, acest apelativ este unul de respect, așa cum în Statele Unite foștilor președinți li se spune “Mr President” sau foștilor senatori “Senator”.
Trecând însă la chestiunea de fond, aceea istorică și, dacă vreți politică, toți acești detractori ai Regelui Mihai au o mare problemă. Pe de o parte, îi reproșează că a “dezertat” sau “trădat” – ceea ce este o aberație, dată fiind situația de la sfârșitul anului 1947 și lovitură de forță a comuniștilor la umbra tancurilor sovietice și la ordinul lui Stalin, pe de altă parte, majoritatea acestor indivizi se declară anti-comuniști.
Păi, doamnelor și domnilor, ar trebui să vă hotărâți, ori Regele Mihai a “trădat” și actul din 1947 devine unul legitim, nu-i așa, căci mulți dintre voi sunteți anti-monarhiști și republicani convinși, ori, dacă sunteți anti-comuniști, instaurarea prin forță a Republicii Populare Române este un act ilegitim și, ca orice act de acest fel, dă naștere unor acte subsecvente ilegale.
Cu alte cuvinte, instaurarea republicii în România a fost ilegală și ca atare regimul comunist nu a avut niciodată legitimitate democratică. De o parte PCR și guvernul comunist, conduse de Gheorghiu Dej și Petru Groza, având în spate pe marele maestru păpușar Iosif Visarionovici Stalin, de cealaltă parte Regele Mihai, continuator a monarhiei constituționale instaurate la 10 mai 1866 și confirmată prin Constituția din 1923.
Nu este neglijabil faptul că mulți dintre acești detractori sunt simpatizanți ai dictatorului Ion Antonescu, deci adversari ai democrației, reprezentate pe atunci de Regele Mihai.
După căderea lui Nicolae Ceaușescu, continuatorii regimului comunist, în frunte cu Ion Iliescu, au moștenit sentimentul lipsei de legitimitate, în pofida scorului monstru pe care un popor spălat pe creier de 45 de ani de dictatură comunistă l-a acordat în alegerile din 20 mai 1990.
De unde și grosolăniile și minciunile la adresa Regelui Mihai și a familiei sale (vă mai aduceți aminte de articolele imunde din cotidianele Adevărul, Azi și Demineața?).
Când România a început să aibă șanse de aderare la Uniunea Europeană și NATO, regimul Iliescu/Năstase a realizat imbecilitatea și contraproductivitatea unei astfel de atitudini și s-a reconciliat cu Regele Mihai, realizând, ceea ce ar fi trebuit să le fie clar încă din 1990, că reinstaurarea monarhiei în România e o cauză pierdută.
Dar mai sunt destui care din frustrare și reflexe totalitare continuă să se războiască cu acest personaj istoric care în toamnă va împlini 90 de ani. Este atitudinea unor complexați care simt că sunt lipsiți de credibilitate și au luat în brațe o cauză a ilegitimității, care-i face aliați ai regimului de tristă amintire Dej/Groza/Stalin.
Daca regele nu ar fi semnat abdicarea in 1947, ar fi sfarsit sub gloantele guvernului comunist Dej-Groza-Stalin, la fel cum a sfarsit Ceausescu sub gloantele guvernului revolutionar ….? Daca l-am intreba pe Antonescu, s-a simtit tradat de rege la 23 august 1944, oare ce-ar zice ?
Din fericire pentru rege are consolarea ca a supravietzuit tuturor celor cu care a avut relatii de guvernare a Romaniei !
Nu se pune problema pentru un simplu cetatean de a fi nostalgic dupa guvernele dictatoriale de tip legionar-antonescian, antonescian sau totalitare de tip comunist sovietic sau comunist national; cu totii ne dorim un stat de drept in care sa fie respectata legea si drepturile omului, poate e buna si monarhia constitutionala, trecand cu vederea toate compromisurile trcutului, daca ar avea devotamentul si puterea de a proteja simpli cetateni (90 % !) de abuzurile celorlalte puteri legitime ale unui guvern democratic.
Logica lui „tv” este de-a dreptul bizara. Punandu-l alaturi pe Regele Mihai cu Ceausescu el face o echivalenta intre un monarh constitutional si un dictator comunist lipsit de orice legitimitate. Mai mult, el ajunge la absurditatea de a echivala regimul Dej/Petru Groza (in fapt Stalin) cu guvernul provizoriu post 22 decembrie 1989, din care provine actualul regim constitutional al Romaniei. Cat priveste cine s-a simtit tradat, la 23 august 1944 Regele Mihai a repus in vigoare Constitutia democratica din 1923, uzurpata in 1938 de Carol al II-lea si in 1940 de Antonescu si legionari. Dar astfel de lipsa de logica e simptomatica pentru un popor care a trait timp de 50 de ani sub dictatura si alti 20 sub o democratie sovaielnica.
N-avea regele nimic de facut pentru a refuza Actul de Abdicare. Trendul era stabilit si tavalugul pornise. Asa incat ii indemn pe cei care abereaza pe aici sa se opreasca deoarece sunt paraleli cu realitatea zilelor de atunci.Dintr-odata toti stiu istorie !!!!!!!!!!!!
Ce amuzant e faptul că Nicolae Iuga (Cărăstău) – fost politruc național comunist, mare lăudător al realizărilor regimului comunist – sare în apărarea Regelui Mihai, silit să abdice de slugile aceluiași regim (în fapt ale Moscovei).
Regele Mihai I a fost fortat sa abdice la 30 decembrie 1947 in conditiile indeobste cunoscute. Palatul Elisabeta era inconjurat de trupe fidele regimului comunist iar intrega tara era de fapt prizoniera URSS prin prezenta masiva a trupelor sovietice.
Soarta Romaniei si a sud-estului european a fost hotarata la Yalta la inceputul anului 1945. De remarcat este faptul ca regimul monarhic a mai fost mentinut inca doi ani de zile dupa incheierea razboiului datorita marelui prestigiu al Coroanei si al Regelui Mihai I.
In exilul impus Regele Mihai a avut o atitudine demna si a fost un aparator al cauzei democratice romanesti. De voie-de nevoie istoriografia comunista a fost obligata sa recunoasca faptul ca rasturnarea regimului antonescian a fost opera Palatului si a si subliniat riscurile la care s-a expus Regele.
Regretabila a fost atitudinea regimului Ion Iliescu fata de Mihai I. Prin actiunile sale regimul iliescian s-a compromis grav in ochii romanilor din tara si strainatate. De aceea rezultatul alegerilor din 1996 a dat castig de cauza Conventiei Democratice si a marcat inceputul unui regim pluri-partid real.
Sunt de acord cu d-nii Clej şi Caliga: Mihai de Hohenzollern cu toate că nu are nici un pic de sânge românesc, a avut un comportament demn de admiraţia generaţiilor, atât ca tânăr rege român cât şi în anii exilului, fiind SINGURUL şef de stat din LUME, care a ăncercat în condiţii politice deosebit de neprielnice, să-l înfrunte pe Stalin.
Adevaratele valori starnesc intotdeauna puzderie de insulte si grosolonii din partea celor care au fost crescuti in regimul comunist si n-au avut parte decat de o educatie sumara care urmarea sa creieze „omul de tip nou”!.In realitate, puterea instaurata la30dec 1947nu avea o baza legitima!Iar dupa 1989 referendumul din ’90 cu 2 intrebari din care s-a contabilizat doar una, cea cu Constitutia a fost o mascarada orchestrata cu grija,de stim noi cine.Monarhia constitutionala ar fi si acum cea mai buna alternativa pentru Romania de reconstructie a institutiilor statului bazata pe meritocratie.
Si din punct de vedere economic ar fi o solutie avantajoasa:nu s-ar mai risipi odata la 4/5 ani sume uriase din banii nostri pentru ca sa ajunga presedinti oameni care nu stiu sa ne reprezinte ,sunt turmentati de putere, isi vad doar interesele lor personale !