Reacțiile la articolul de săptămâna trecută Despre Regele Mihai, așa cum l-am cunoscut personal, http://www.acum.tv/articol/34226/ au fost așa cum mă așteptam: partizane în majoritatea lor. Este foarte clar că afirmația personajului de frunte din viața politică românească (nu-i dau în continuare numele ca să nu-i fac publicitate) potrivit căreia abdicarea Regelui Mihai la 30 decembrie 1947 a fost un act de trădare a avut un impact important în opinia publică, divizând-o nu doar pe criterii politice actuale (pro sau contra autorului afirmației), dar și pe criterii mai vechi (monarhiști versus anti-monarhiști, admiratori ai lui Antonescu vs admiratori ai Regelui Mihai, etc).
În câteva comentarii pe marginea articolului – care s-a dorit de fapt o mărturie personală și nu o discutare a argumentelor pro sau contra afirmației mai sus menționate – calificativul de “trădător” a fost reluat, într-o formă sau alta. De pildă:
Eu cred ca toti cei care au vazut in Mihai nu doar simplu om, ci un simbol al rezistentei si demnitatii unei institutii, s-au simtit tradati cand Regele a iesit la brat cu Ion Iliescu (acelasi care-l intorcea meschin de pe autostrada la aeroport in anii ’90) sau cand a participat la defilarea de 9 Mai de la Moscova a urmasei de facto a ”Armatei Rosii”.
Da, consider ca Mihai ne-a tradat: fie si doar pe cei mai intransigenti dintre noi, pentru care comunistii (si post-comunistii) reprezinta un rau infinit. Oameni cu care si un simplu ”buna ziua” este un compromis inacceptabil…
Este doar un exemplu de cât de ușor poate fi folosit acest termen “trădare” sau “trădător”. M-am uitat în arhiva comentariilor și l-am găsit destul de frecvent, cu variațiuni de genul “vânduți”, “plătiți”, “aflați în solda cuiva”, etc.
Și nu doar în revista ACUM sau în comentarii pe internet din subsolul articolelor găsești astfel de afirmații folosite fără reținere. Aidoma personajului de frunte căruia nu doresc să-i fac publicitate, destui politicieni sau oameni de presă, mai ales din varietatea naționalistă fac apel la “trădare” și/sau “trădător” în varii situații, în colimator fiind mai ales minoritarii (unguri, evrei, ne-ortodocși) sau pro-occidentalii.
Eu consider că folosirea atât de ușoară a acestor termeni are rădăcini în precedentele regimuri dictatoriale și în special a celui comunist.
În 1946 conducerea comunistă de atunci a României a publicat un volum intitulat “Procesul Marii Trădări Naționale”, în fapt stenogramele procesului lui Ion Antonescu și al colaboratorilor săi apropiați, care guvernaseră România în perioada 1940 – 1944. Titlul sună extrem de ironic, indiferent de vinovățiile reale sau imaginare ale celor judecați, dată fiind ilegitimitatea extremă a regimului comunist, impus exclusiv de tancurile sovietice în 1944, în fapt un regim înfeudat unor interese străine.
Iar regimul comunist a continuat să folosească termenul de “trădător” pentru a-i desemna pe mulți dintre cei care nu i se supuneau fără să crâcnească.
Dar folosirea termenilor “trădare” și ”trădător” a fost ironizată și de Caragiale, în secolul al XIX-lea, în Scrisoarea Pierdută:
Farfuridi: Eu merg şi mai departe şi zic: trădare să fie, dacă o cer interesele partidului, dar s-o ştim şi noi!…
Farfuridi: (grav) … Cum ziceam adineaori amicului Brânzovenescu: trădare să fie (cu oarecare emoţie) dacă cer interesele partidului, dar s-o ştim şi noi… De aceea eu totdeauna am repetat cu străbunii noştri, cu Mihai Bravul şi Ştefan cel Mare: iubesc trădarea (cu intenţie), dar urăsc pe trădători… (schimbând tonul, cu dezinvoltură.) Salutare,
Cațavencu : Trădare! Trădare! De trei ori trădare!”
Dar indiferent de istoria folosirii acestor termeni, prezența lor în vocabularul public al secolului al XXI-lea denotă, din punctul meu de vedere, un sab nivel de alfabetizare politică. Trăiesc în Marea Britanie de 20 de ani, dar nu-mi aduc aminte să fi auzit acești termeni folosiți cu ușurința cu care sunt folosiți în România. Aici se pleacă de la prezumpția de bună credință și a trăda țara este considerat a fi ceva foarte grav, iar o astfel de acuzație nu poate fi făcută oricum și oricând.
Știu că ceea ce voi scrie va irita pe mulți, dar după atâția ani petrecuți la Londra, viața politică și publică în general din România mi se pare absolut derizorie, presa, prin comparație, extrem de mediocră și, așa cum spuneam, nivelul politic al omului de rând extrem de scăzut. Iar folosirea cu ușurință în public a termenilor “trădare” și ”trădător” este un simptom al acestei stări dezolante de lucruri.
Indraznesc sa il acuze pe REGE ca a tradat, oameni care au facut-o probabil ani de-a randul, zi de zi, pentru ca „aveau un copil de crescut”. Nimeni nu vorbeste de tradarea nationala a celor care au facut ca in acest moment sa nu mai existe NIMIC din ceea ce a creat poporul roman sub comunism. Nimeni nu spune ca averile imense ale celor care au acum si puterea politica (doar aceasta este subordonata banului!) s-au creat prin jaful dezmatat al tot ce s-a creat prin efortul oamenilor simplii care si-au facut datoria, chiar in conditiile in care partidul dicta ce este bine si ce este rau…Comunismul a distrus enorm in numele unei ideologii aberante, ceea ce s-a si se distruge astazi este mult mai mult si nu are nici un temei altul decat dorinta unor analfabeti si „rai ilustrii” de a se mentine la putere vesnic. Distrugerea educatiei, a cercetarii, a sanatatii a gustului pentru traditie, natura si frumos transforma poporul roman in bipezi usor manevrabili. Cuvantul romanesc ce defineste momentul actual este DESCREERAT / Daca vrei sa pricepi ce LIBERTATE s-a dat poporului roman este destul sa cumperi un numar din „ziarul” cu acest nume. Asta este libertatea rezervata romanului sa se „delecteze” cu sex si violenta! De-ar fi cosmar, ne-am putea pisca sa ne trezim, dar este un program bine definit si sistematic urmarit!
Domnule Clej,
Aveti mare dreptate: in ultimii 21 de ani de democratie romaneasca termenul de tradare / tradator a fost utilizat in exces. Nici nu-i de mirare. Tine, cum bine spuneti de nivelul precar de cultura politica contemporan, dar si de-o mostenire istorica (Caragiale nu exagera cu nimic!) redutabila, la care se adauga sechelele de limbaj politic ale vechiului regim.
Cred ca am fost categorisit cu acest termen in suficient de multe rinduri ca sa devin insensibil la astfel de mizerii si probabil ca asta ar defini „cicatrici” politice de care ar trebui sa fiu mandru, daca nu i-as cunoaste pe cei care m-au acuzat. Am fost rind pe rind „securist”, „comunist” (pe vremea PNL-at), „jidan abject” (vezi colectia „Romania Mare”), ca sa ma intorc de unde aproape ca am plecat, azi fiind „KGB-ist”, „rusnac” si evident, din nou „ovrei” (vezi colectia ziarului sereist „Curentul” si toate blog-urile legionare). Absolut toate aceste epitete au insotit apelativul de tradator de neam si tara care mi-a fost acordat cu atita generozitate.
E drept ca ajungi sa te inveti si cu acest tratament, nu-ti mai pasa la un moment dat. Dar la fel de usor cred ca poti sa ajungi sa te intrebi de ce sa-ti mai pese de orice altceva legat de romani si Romania? N-am ajuns acolo. Inca.
Repet ultimul aliniat din acest aarticol superb, cu coţinutul căruia sunt perfect de acord: cu menţiunea că acest fenomen nu este specific românesc, se regăseşte şi în celelalte ţări postcomuniste, în speţă şi în Ungaria:
Știu că ceea ce voi scrie va irita pe mulți, dar după atâția ani petrecuți la Londra, viața politică și publică în general din România mi se pare absolut derizorie, presa, prin comparație, extrem de mediocră și, așa cum spuneam, nivelul politic al omului de rând extrem de scăzut. Iar folosirea cu ușurință în public a termenilor “trădare” și ”trădător” este un simptom al acestei stări dezolante de lucruri.
Unii dintre contemporani il califica pe Regele Mihai I drept „tradator”… Dar, de fapt, cine a mintit? Mai pe sleau… cine a tradat?
Daca vrem sa ne reamintim si sa revedem documentele din sinistra epoca de la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial constatam ca doi oameni (Winston Churchill si Franklin Delano Roosevelt) au pus statele central europene si est europene la picioarele „prietenului” Iosif Vissarionovici Stalin. Dupa cum „spun” izvoarele istorice totul s-a petrecut in jurul unor sticle mai speciale… Atunci Europa a fost reimpartita (a cata oara???) intre prea-puternicii momentului. Pe cale de consecinta sub „mantia sovietica” au cazut polonezii, cehii, maghiarii, romanii si bulgarii). Sarbii si-au incheiat „socotelile” cu germanii fara ajutor sovietic consistent.
Soarta Romaniei s-a facut la „un pahar de vorba”. Nu au existat nici remuscari si nici scuze. Romania si alte state europene au intrat sub „umbrela sovietica” si ulterior sub regimul ceausist vreme de aproape jumatate de veac Asa se face ca romanii au fost singurii care au dat inca o jerfa de sange in decembrie ’89 deoarece nu stiau ca la Malta sovieticii au intors foaia. Nu din dragoste pentru europenii subjugati ci din nevoi presante legate de salvgardarea imperiului bolsevic. Din fericire pentru popoarele europene Rusia a trebuit sa se recunoasca infranta. Din pacate a mai fost necesara inca o perioada de tranzitie si de „re-europenizare” pentru fostele state europene comunizate de sovietici.
Nici astazi Rusia nu se multumeste cu ce a ramas dupa anii ’90. Visul imperial persista iar modurile de afirmare ale acestuia au capatat conotatiile economice bine cunoscute.
Este surprinzator domnule Caliga ca un istoric ca dumneavoastra cade in tentatia de a apela la teoria de bodega romaneasca Yalta – Malta. Cand Roosevelt si Churchill au pus chipurile statele est si central europene la picioarele lui Stalin, ei nu au facut decat sa recunoasca o stare de fapt, adica ocupatia militara sovietica a acestor state. Ce-ati fi vrut, ca SUA si Marea Britanie sa trimita in 1945 trupe sa lupte impotriva fostilor aliati sovietici care au dat (indiferent ca agream sau nu Rusia) cel mai greu tribut de sange in razboiul impotriva Germaniei naziste?
Eu cred ca ar trebui sa abandonati aceasta mentalitate provinciala si resentimentara potrivit careia tot ce s-a intamplat bun in istoria romanilor a fost meritul romanilor si tot ce s-a intamplat rau a fost responsabilitatea altora.
Va invit sa reflectati la rolul de aliat al Germaniei naziste al Romaniei intre 22 iunie 1941 si 23 august 1944, de atasamentul lui Antonescu fata de alianta cu Hitler pana in ultima clipa si de nesocotirea avertismentelor aliatilor impotriva trecerii Nistrului si a deportarii in masa a evreilor.
Dupa ce ati luat in considerare aceste elemente, inclusiv contributia militara a Romaniei in razboiul impotriva URSS, incercati sa intrati in pielea lui Roosevelt si Churchill in 1944 – 1945. Va reamintesc si faptul ca Romania nu era buricul pamantului si ca era doar un amanunt in tabloul global al acelor timpuri.
Impartasesc punctul dumneavoastra de vedere in mare masura.
Totusi nu ma pot impaca cu ideea (nu sunt singurul!) impartirii Europei de o asemenea maniera. Nici politica Sf. Scaun nu este bine reliefata daca tinem seama ca Polonia era si este tara catolica lasata la cheremul Moscovei. Un lucru este insa clar: Europa a fost impartita in sfere de influenta fara prea multe remuscari. Din pacate ne-am nascut intr-o perioada istorica mai putin fasta si resimtim si astazi consecintele acesteia. Un lucru este insa sigur… Rusia de astazi s-a retras in granitele ei nationale. Dintre statele „mostenitoare” ale fostului imperiu doar Ukraina mai joaca in Europa centrala un rol important. Nu intamplator Kievul a privit cu ostilitate manifesta aderarea Romaniei la NATO. Nici Moscova nu s-a aratat binevoitoare. Din acest punct de vedere Organizatia pan-europeana a ajuns in zona Marii Negre, spatiu considerat inca din vremea Tarinei Ecaterina cea Mare drept zona exclusiv ruseasca.
…nivelul politic al „omului de rând” extrem de scăzut…
Eu ma consider „un om de rand” si ma simt jignit de aceasta afirmatie.
Pana la urma dv. tradati. Dupa ce ati votat, pe cine ati votat, acum il tradati pentru ca a spus unele lucruri despre fostul rege Mihai.
Dumneata nefiind „om de rand” ci ceva mai din afara randului, si in plus, locuind la Londra (unde, eu ca simplu om de rand, mi-am facut o parte din studii si unde am lucrat ceva ani) ai un nivel politic extrem de ridicat, dupa cum se vede din exprimare.
Da pe Dracu…
Tot ce ai in cap este o aiureala.
Mister Mihai, fost rege, din bun simt si conform pozitiei de rege, ar fi trebuit sa lupte impreuna cu poporul sau, impreuna cu liderii partidelor, impreuna cu tara nu sa plece hai-hui, iar acum…
Oare Marelui Rege Carol I nu i-a fost greu, daca ne gandim la Primul razboi mondial?
Presedintele a avut dreptate! Poporul roman s-a simtit tradat!!!
Si la urma, urmei, greul razboiului l-a dus Maresalul Antonescu. Poate merita chiar gratierea de catre rege! Dar oare care rege?…
Observați ce exprimare din partea acestui demagog patriotard „Beclean Teodor”. Nu are probleme doar cu limba română ci și cu istoria, se pare că nu știe că Regele Carol I a murit cu doi ani înainte ca România să intre în război. Nu mai spun că habar n-are că grațierile erau valabile dacă erau contra-semnate de ministrul justiției, un anume comunist pe nume Lucrețiu Pătrășcanu. Domnule „Beclean Teodor”, că sunteți ignorant nu e nicio nenorocire, dar că mai și faceți paradă din asta e rușinos. Vorba aceea, prostul dacă nu e și fudul, parcă nu e prost destul. Nici nu mă mai leg de faptul că m-ați făcut trădător, dovadă că n-ați înțeles nimic din acest articol și dacă e adevărat că ați studiat și ați lucrat la Londra atunci v-ați pierdut timpul degeaba și n-ați învățat nimic. Și în final, chiar nu aveți pic de rușine să vorbiți în numele poporului român? Cine v-a permis acest lucru?
Si eu re-impartasesc fragmente din punctele de vedere consolidate mai sus.
Tributurile de sange mentionate se explica foarte bine si in documentarul The Soviet Story.
Prin afirmatiile Presedentiei referitor la rege, in acest moment, putem sa intelegem oare ca a primit informatii de la serviciile sale ca regele sau monarhia a devenit din nou o amenintare pentru institutia prezidentiala ?!!
Oare cei care au condus Romania dupa 1989 n-au tradat niciodata poporul roman ?!! Au fost ei si sunt acum mai patrioti (adica au avut ei devotament si obiectiv principal calitatea si prosperitatea poporului roman) ?
Cu exceptia a 10% de imbogatiti, se pot compara ceilalti 90 % din poporul roman cu celelalte popoare din comunitatea europeana ? Nu plateste poporul roman un pret prea mare pentru libertatea de a calatori si a-si exprima liber opiniile (inclusiv cele politice !) ??
Să înțeleg că „tv” face o pledoarie pentru revenirea la regimul totalitar comunist?
Un nebun aruca o piatra in lac si o mie de intelepti se chinuie sa o scoata.
Cu stima, al Dvs.
Romeo Iulian CIOCANEA
Nebunul fiind cine?
Domnule Clej,
In primul rind vreau sa fiu bine inteles. Cuvintul „nebun” folosit anterior de mine are sens metaforic si face aluzie la un vechi proverb romanesc. Eu nu sint foarte super manierat, civilizat si „educat” in marile „saloane’ dar nu imi voi permite niciodata sa folosesc astfel de cuvinte referitor la o anumita sau anumite persoane. Sint satul pina peste cap de ce se intimpla pe Dimbovita din ’90 pina acum in sensul ca fiecare stropeste cu noroi pe fiecare, fiecare jigneste si acuza pe fiecare fara a avea argumente si dovezi solide stiind ca nu va pati nimic, nici moral, nici penal. Dar sa revenim la „chestiune” – „nebunul fiind cine?” Da ! Grea intrebare si mai greu raspuns. La prima vedere s-aar parea ca cel cu piatra. dar daca analizam mai profund vedem cum cei „o mie” isi cam irosesc energia si timpul incercind sa scoata o banala piatra. O nenorocita de fumigena menita a deturna atentia de la adevaratele probleeme. Deh. Asta cam miroase a „arta manipularii”. Merg mai departe si ‘cuget cam asa :daca nu am fi acordat nici o atentie nici celui ce a aruncat piatra si nici pietrei, deci n-am fi acordat nici o atentie „evenimentului” oare acel om ar fi incetat sa mai emita si alte „giubuslucuri verbaale” vazind ca nu-l baga nimeni in seama ? Majestatea Sa a procedat cel mai inteligent dintre noi toti. Nu a comentat defel. Deh. Regele tot rege. Asta-i diferenta dintre Majestatea Sa si „plebe”.
Domnule Ciocănea, în primul rând, nu răspundeți la întrebare. În al doilea rând, așa cum m-am obișnuit, n-ați înțeles articolul. Eu mă refer la o mentalitate, aceea de a folosi prea ușor termenul „trădare” și „trădător”. Faptul că acest termen a fost folosit de președintele României la adresa Regelui Mihai este un lucru grav în sine, dar mai important mi-a oferit prilejul să vorbesc despre această mentalitate rudimentară care este prezentă la foarte mulți români, cu consecințe previzibile și nefaste. Ăsta e subiectul. Regele Mihai n-a comentat? Firește, deși a făcut-o fie și indirect Principele Radu. Dar dacă dumneavoastră nu înțelegeți că acesta este un suiect extrem de important – adică mentalitatea din România – încă o dată vă spun că citiți degeaba revista ACUM.
Domnule Clej,
In primul rind, nu citesc degeaba revista. ma costa conexiunea la net. Si credeti-ma, trec prin momente dificile ce ma determina sa string din dinti cind merg sa-mi platesc abonamentul.La net, fireste. In al II-lea rind ma bucur ca-mi dati si acum replica caci altfel n-ar mai avea nici un „farmec” sa mai trimit ecouri la subiectele din aceasta revista.
In al III-lea rind eu tot la o mentalitate faceam vorbire. E drept, diferita de referinta Dvs. Eu faceam referire la mentalitatea tipic dimboviteana de a ne „pune mintea” cu toti… si astfel un fin observator independent si impartial se va intreba care este pina la urma ….?! Pe cale de consecinta daca am analiza mai cu calm, tact si inteligenta astfel de subiecte am constata ca nici nu merita sa ne mai „batem capul”. Pe oamenii „neinstruiti” cu cit ii bagi mai tare-n saama cu atit se obraznicesc mai mult si nu mai scapi de ei niciodata
In fine eu inca odata va spun ca nu citesc degeaba revista ACUM. Incercati sa-mi cititi „printre rinduri” ecourile si atunci ve-ti intelege mai bine ceea ce eu doresc sa transmit.
O seara placuta alaturi de cei dragi,
Romeo Iulian CIOCANEA
Domnule Ciocănea, ce-ar fi să scrieți mai simplu și mai logic. Eu refuz „să citesc printre rânduri” – altă tâmpenie tipic românească, moștenită din epoca comunismului. Iar aroganța dumneavoastră exprimată prin această frază: „Pe oamenii “neinstruiti” cu cit ii bagi mai tare-n saama cu atit se obraznicesc mai mult si nu mai scapi de ei niciodata” este stupefiantă, nu mai spun că e din punct de vedere practic o catastrofă, dat fiind că acești oameni reprezintă majoritatea.
Repet: dovediți că citiți degeaba revista ACUM, care nu capitulează în fața prostiei fudule și a ignoranței. Să vă explic și mai pe înțelesul dumneavoastră ce am vrut să spun în acest articol: în Marea Britanie a folosi termenul „trădare” sai „trădător” cu ușurința cu care se folosește în România este DESCALIFICANT. Dacă 10% din cititorii revistei ACUM vor înțelege acest lucru, tot mă voi fi ales cu ceva.
Multumesc pentru aprecieri. Sinteti gentil. PUNCT