De vorbă cu Regele Mihai, Londra noiembrie 2008
Fiți pe pace, nu voi scrie al ț-șpelea articol despre cum a fost calificat Regele Mihai drept trădător de către un personaj important al vieții publice din România (nu-i dau numele ca să nu-i fac publicitate), pentru că a abdicat de pe tron la 30 decembrie 1947.
Dacă aș scrie un astfel de articol aș încălca principiul valorii adăugate după care funcționează revista ACUM, pentru că n-aș avea de adăugat nimic nou față de ceea ce au scris alții pe marginea acestui subiect.
M-am gândit în schimb să scriu despre personalitatea Regelui Mihai așa cum a reieșit din cele cinci interviuri pe care mi le-a acordat în perioada 1990 – 2008. Am mai publicat în revista ACUM articolele Farmecul discret al Regelui Mihai http://www.acum.tv/articol/2185/, “Antonescu avea un respect foarte adânc faţă de mama mea” – interviu cu Majestatea Sa, Regele Mihai, http://www.acum.tv/articol/2186/ și “Pentru mine România e România și nu numai cu numele” – interviu cu Regele Mihai, http://www.acum.tv/articol/8773/
Primul interviu pe care mi l-a acordat regele Mihai, în noiembrie 1990, a avut loc la Versoix, la reședința sa de lângă Geneva. Interviul nu mi-a fost acceptat pentru România liberă de Petre Mihai Băcanu, așa că l-am publicat în revista Tinerama.
Am cunoscut atunci un om de o bunătate extremă, ai cărui ochi albaștri blânzi te priveau fără niciun fel de superioritate regală, dar îți inspirau un respect pe care niciun politician din România nu a fost, nu este și nu va fi în stare să-l impună.
Al doilea interviu i l-am luat la Londra în 1995, când participa la aniversarea a 50 de ani de la victoria împotriva Germaniei naziste.
Atunci a avut loc un semi-incident diplomatic: guvernul britanic, condus pe atunci de John Major, nu a vrut inițial ca Regele Mihai să stea la una dintre mesele rezervate șefilor de stat la banchetul oficial.
A fost nevoie de intervenția discretă și personală a Reginei Elisabeta, pentru ca singurul șef de stat supraviețuitor al victoriei de la 8 mai 1945, cu o contribuție personală directă și importantă în scurtarea războiului, să poată fi prezent în aceeași sală cu șefi de state, printre care și președintele de atunci al României, Ion Iliescu .
Și pentru că tot am pomenit de Iliescu, îmi aduc aminte, pentru că l-am intervievat și pe el atunci, de limbajul lui de lemn, în comparație cu exprimarea naturală a Regelui, din care ignoranții spălați pe creier nu rețin decât defectul său de vorbire, de care își bat joc, dând dovadă de o josnicie pe măsura ignoranței lor.
Un gentleman desăvârșit
Al treilea interviu a fost la Londra în 1997, când Regele, însoțit de Regina Ana, de Principesa Margareta și soțul ei, Principele Radu, a participat la Nunta de Aur a Reginei Elisabeta.
Regele Mihai la Palatul Elisabeta în iunie 2008, locul unde a fost silit să abdice cu 60 de ani înainte
Stătea la același Hotel Claridge, unde locuise în urmă cu 50 de ani, când participase la nunta Prințesei Elisabeta, viitoarea Regină a Marii Britanii, cu Prințul Filip.
Era noiembrie 1947, iar Regele rămăsese singur împotriva regimului comunist din România și a tancurilor sovietice care-l impuseseră.
Marea Britanie s-a spălat atunci pe mâini de responsabilitatea de a-i da un ajutor, dar Regele a refuzat să dea curs sugestiilor de a nu se mai întoarce în țară, spre furia regimului marionetă Groza-Gheorghiu Dej, care a fost nevoit să însceneze abdicarea de la 30 decembrie 1947 și apoi să-l expulzeze din țara în care se născuse, fără a-i permite să ia nimic din averea sa așa cum avea să afirme mincinos propaganda anti-națională comunistă (altfel de ce ar fi trebuit să muncească, inclusiv ca fermier de păsări ca să-și câștige existența?).
Mi-a povestit cum la plecare a fost condus de întreg guvernul, în frunte cu Petru Groza, Georghiu Dej și Ana Pauker, care erau toți zâmbitori la gândul că nu se va mai întoarce, iar când s-a întors erau cu toții posaci și surprinși.
Al patrulea interviu a avut loc în iunie 2008, când l-am regăsit pe Regele Mihai aproape neschimbat, deși ușor mai fragil, dar la fel de alert și la fel de bine informat. Atunci mi-a vorbit de curajul extrordinar al mamei Majestății Sale, Regina Elena, care l-a înfruntat pe „Conducătorul României” (Regele Mihai era încă minor la acea dată) cu privire la deportarea în masă a evreilor din România. Pentru această bravură, Regina Mamă a primit post-mortem titlul „Dreaptă între Popoare” din partea Memorialului Holocaustului Yad Vashem, de la Ierusalim.
Am stat de vorbă cu Majestatea Sa circa 45 de minute după interviu, și deși nu am să dezvălui ce am discutat, vă pot asigura că este perfect la curent ceea ce se întâmplă în țară și în străinătate.
Este un om care impune respectul în mod natural, care este plin de farmec și modestie, și care vorbește în fraze simple și clare, lipsite de pompozitatea discursului oficial din România sau de vulgaritatea în particular a politicienilor români.
La Regele Mihai patriotismul este firesc, așa cum ar trebui să fie la orice român, nu dovedit prin dicursuri sforăitoare și patriotarde, așa cum, vai, prea mulți români o fac.
Îți vine greu să crezi că acest om, la acea dată de aproape 87 de ani, zvelt și elegant, urca cu 81 de ani înainte pe tronul României lăsat vacant de un aventurier iresponsabil care ulterior a revenit în țară ca să distrugă firava democrație interbelică.
Îți vine greu să crezi că ai în față un personaj istoric care ca adolescent a fost silit de abdicarea aceluiași tată iresponsabil să urce pentru a doua oară pe tron, făcând față unui dictator megaloman, pe care îl va aresta la 23 august 1944 într-un act de curaj la standardele timpului (nu însă și după standardele comentatorilor de fotoliu de astăzi), salvând România de la un dezastru total.
Eram în același loc în care, la 30 decembrie 1947, Petru Groza , cu pistol la brâu (“ca să nu pățească ce pățise Antonescu” – potrivit propriei afirmații, făcută în fața Reginei Mamă Elena) și Gheorghe Gheorghiu Dej , mizerabilele slugi ale lui Stalin care, sub amenințarea bolșevizatei Divizii Tudor Vladimirescu, care înconjurase Palatul Elisabeta, și a amenințării executării a 3000 de tineri luați ostateci, îl forțaseră pe Rege să semneze actul de abdicare.
Așa a luat naștere “republica” în România, introdusă cu forța de agenți ai lui Stalin.
Cine este mai “român”, presupușii români Groza, Gheorghiu Dej și Ceaușescu care au introdus comunismul la ordinele unei puteri străine și au adus mizerie României timp de 45 de ani, sau acest Rege dintr-o dinastie presupus străină, care rămăsese singurul apărător al democrației, în care n-a încetat să creadă o clipă?
Abdicarea sub amenințarea constituie cumva un act de trădare, așa cum a afirmat în direct și la o oră de vârf un personaj arhi-cunoscut din România? Vă las să judecați singuri.
În sfârșit, al cincilea interviu cu Regele Mihai a avut loc în noiembrie 2008 la Londra, când Majestatea Sa a fost invitat la ceremoniile prilejuite de cea de-a 60-a aniversare a zilei de naștere a Prințului Charles, moștenitorul coroanei britanice.
Acesta este Regele Mihai pe care l-am cunoscut eu, un om de o naturalețe dezarmantă, de o politețe cum nu mai întâlnești în ziua de azi, pe scurt, un gentleman, ceea ce personajul care l-a acuzat de trădare nu a fost, nu este și nu va fi niciodată.
Articolul bine documentat si totodata intr-un stil cald, respectuos vine sa caracterizeze un gentleman la fel de nefericit ca si alte mii de romani din afara si dinauntrul tarii.
Cei ce denigreaza imaginea regelui, ma intreb, cum ar fi reactionat sub naganul rusesc pus la tample in anii de dupa 1945 ?
As transfera responsabilitatea pentru izolarea si ingurgitarea Romaniei de catre stalinism si pe partcipantii de la Yalta.
Respectul fata familai regala ar trebui sa existe si pentru binefacerile aduse de catre Carol I la venirea sa in tara – trecerea Romaniei la o epoca moderna din feudalism.
Felicitari autorului pentru portretul prezentat !
Si din punctul meu de vedere Mihai este, din pacate, un tradator. Dar nu asa cum il vede Traian Basescu, care incearca abil, prin circ ieftin, sa distraga atentia unui popor intreg de la numeroasele neimpliniri ale tarii al carei presedinte este de peste 7 ani…
Eu cred ca toti cei care au vazut in Mihai nu doar simplu om, ci un simbol al rezistentei si demnitatii unei institutii, s-au simtit tradati cand Regele a iesit la brat cu Ion Iliescu (acelasi care-l intorcea meschin de pe autostrada la aeroport in anii ’90) sau cand a participat la defilarea de 9 Mai de la Moscova a urmasei de facto a ”Armatei Rosii”.
Da, consider ca Mihai ne-a tradat: fie si doar pe cei mai intransigenti dintre noi, pentru care comunistii (si post-comunistii) reprezinta un rau infinit. Oameni cu care si un simplu ”buna ziua” este un compromis inacceptabil…
Citind si alte surse, de exemplu ,,Convorbiri cu regele Mihai” Mircea Ciobanu, rezulta aceeasi impresie. Un gentleman cu o gandire inteleapta si echilibrata; modestie, simplitate si concizie in limbaj. Toate acestea il innobileaza intr-un mod firesc si discret. El reprezinta o clasa rara de oameni de care ar fi nevoie, indiferent de rolul care li s-ar conferi.
In data de 22 decembri 1989 intre primii care au aparut la televiziune a fost Sergiu Nicolaescu care a inceput cu un discurs antiregalist si avertizmentulo adresat M.S. Regele Mihai sa nu revina in tara si sa stea acolo unde este.Aceasta nu a fost o intimplare ci primul mesaj indicind raportul de forte interne si externe ce urmau sa impuna viitorul tarii.
Contextul istoric nu a vrut ca Regele Mihai sa mai fie in fruntea tarii si aceasta nu este un raul care s-a facut lui personal ci tarii.
In acelasi mod in care Corneliu Coposu a fost lovit si dusmanit pentru simplu fapt ca reprezenta o sansa pentru tara, Regele Mihai a indurat presiuni pentru a fi anihilat.
Poate sunt banuitor, dar tot ce a fost pozitiv a fost atacat.
Atitudinea Presedintelui Traian Basescu fata de M.S. Regele Mihai I a starnit controverse si a dat nastere la cel putin cateva intrebari. Una dintre ele ar putea fi! „Cand a fost sincer Presedintele Traian Basescu?” In mod logic este o intrebare care trebuie pusa atata timp cat in mai multe ocazii Presedintele s-a „afisat” public avandu-l alaturi pe Regele Mihai I. Atitudinea sa a fost salutata de romani si bine primita de catre Monarhiile din Europa. Atunci Traian Basescu a avut numai de castigat pe toate fronturile politicii externe romanesti.
Oare rezultatele obtinute in alegeri sa-l fi orbit atat de mult pe Presedinte incat sa-l determine sa faca „gafe politice” majore ca aceasta din urma? Cu certitudine atitudinea sa a fost semnalata imediat la Londra, Bruxelles sau Madrid, capitale ale unor Monarhii respectate si chiar adulate de catre cetateni, state membre ale U.E. si NATO.
Gafa prezidentiala are insa si alte consecinte neplacute caci europenii ne vor asemui dupa chipul si comportamentul Marelui Om!
Ca cetatean onest imi exprim jena profunda fata de atitudinea presedintelui ales!
Multumesc pentru acest articol, dl. Clej.
Cu stima,
Doina
Excelent articol, foarte buna prezentare. evident a venit la momentul oportun si chiar necesar dupa „gafa diplomatica” (sa-i zicem) a acelei persoane „sus-puse” pe care nu o numiti, dar orice copil stie cene este. Nu pot decat sa-mi exprim placerea avuta cand am citi materialul, deoarece urmaresc tot ce se transmite la cele doua statii de TV receptionate in Israel, de asemenea fiind un pro-Mihai I
inca din 1977, de dupa declaratiile sale privind Romania atunci imediat. Consider rusinoasa „gafa” domnului presedinte, pentru a nu mai vorbi de faptul ca a „uitat” (chipurile)titlul primit de mama Majestatii Sale, Regina Mama. Pe scurt, multumesc pentru acest articol si imi voi permite – daca-mi veti da acordul- sa-l amintesc, sau eventual sa-l rezum si in ziarul nostru „Jurnalul Saptamanii”, daca nu cumva Vlad o va face inainte. Astepr un accept.
Cu bine,
Ivan Lungu
Citirea acesti splendid articol mi-a reimprospatat in memorie perioada abdicarii MSRegelui Mihai.Eram eleva la Blaj.Dimineata inainte de inceperea cursurilor spuneam Tatal nostru si cantam Traiasca Regele!Cand am auzit la 11 ani ca regele a abdicat am plans.A urmat si reforma care a desfiintat pentru o vreme cele mai vechi scoli secundare in limba Romana!In clasa aVI-a ultima pe care am inceput-o la Blaj -pe pereti erau afisate portetele celor 9 membri ai CC-PMR si eram pusi sa cantam imnul URSS de catre invatatori deveniti profesori sub protectia aceluiasi partid!Noua profesoara de matematica, fosta institutoare nu stia sa scoata radacina patrata dintr-un numar !(Profesorii titulari ai scolilor blajene au fost detasati arbitrar in sate din Moldova,Muntenia pentruca nu vroiau sa abdice dela crezul lor!
Intotdeauna acestor popor de bastarzi a iubit strainii, sperand ca numai ei vor aduce dreptatea in aceasta tara. Dar niciodata strainii nu au fost trup si suflet pentru tara. Cum nu a fost nici coroana. Mihai fiind plecat sa-si cunoasca viitoarea consoarta, nici nu a mai dorit sa se reintoarca in tara, mai mult de teama. Doar la sfatul lui Curchil s-a reintors. Vorbim de lucruri demult apuse, dar pe ici pe colo se mai scapa cate ceva. Daca Regele n-ar fi fost de acord cu Antonescu, atunci ce cauta pe front? Si unde era umanismul regelui, cand i s-a prezentat gratierea lui Antonescu? Abia atunci as fi vazut un om drept! Dar nu! Este o curva, la fel cum sunt toate curvele incoronate! Basescu, din pacate, are dreptate! Sergiu Nicolaescu, asisderea!
Sunteti un norocos, domnule Clej!
Trebuie să recunosc că nu-mi sunteţi simpatic, domnule Clej. Am motivele mele, care nu importă… acum. Şi mai trebuie să afirm că vă respect foarte mult. Un oximoron? Poate. Vă admir foarte mult, începând de… acum, pentru acest articol, pentru fermitatea opiniilor dvs. şi pentru modul foarte civilizat în care aţi tratat ultima gafă a unui cunoscut personaj, căruia nici unul dintre noi nu vrea să-i facă publicitate. Are destulă. Prea multă chiar.
Felicitări, domnule Petru Clej ! Începând de… acum, mă declar un fan al dvs.
„Doar la sfatul lui Curchil s-a reintors.” – care e sursa acestei afirmatii? Iar cu gratierea, e fie igmoranta, fie rea credinta, intr-o tara in care doar Stalin facea decizii.
Domnule „georgebc”
Imi permit sa va amintesc ca vorbitul dupa ureche dauneaza grav sanatatii…civice. Judacatile pripite dar transante relativ la cine „este om drept” si cine nu, asisderea. Relativ la afirmatia „Este o curva, la fel cum sunt toate curvele incoronate! ” indraznesc sa va intreb cate capete incoronate ati cunoscut pana acum (sau poate v-ati documentat pe „Goagal”) si, in cazul in care ati cunoscut astfel de persoane, v-ati recomandat cumva, „georgebc”?
Adevarata problema nu este, in opinia mea, daca Basescu sau Nicolaescu au dreptate. De fapt, nici nu doresc sa investighez acest fapt si, in contextul articolului de fata, un astfel de raspuns nu ma intereseaza. Pentru mine marea problema este ca un sef de stat nu ar trebui sa isi permita o astfel de afirmatie intr-un astfel de context. Mi se pare deci mai mult decat inoportun ca un sef de stat sa imparta verdicte de genul „acesta e tradator” , „acela e dobitoc”. Daca un astfel de gest face parte din recuzita de „presedinte jucator”, permiteti-mi sa cataloghez un astfel de joc drept „golanesc” si sa imi exprim o jena profunda.
Teodor Burghelea
Arestarea lui Antonescu, nu de brigazile „patriotice”, cum vroia sa ne faca sa credem propaganda comunista, ci de Regele mihai, a fost un mare act de curaj, dar si de viziune politica. Cum scrie just domnul Clej, asta a evitat tarii un si mai rau. Sa ne inchipuim care ar fi putut fi soarta Romaniei daca ar fi continuat sa fie aliata Germaniei hitleriste !
Refuzul de a-l gratia pe Antonescu e coerent cu acest act. Orice tribunal militar aliat, fie el american sau englez, l-ar fi condamnat la moarte pe Antonescu ca criminal de razboi. Daca tribunalul ar fi fost american, el al fi sfirsit in streang si nu in fata unui pluton de executie.
Regele Mihai este superlativul absolut pentru Romania; restul discutiilor sunt de prisos…
Nu inteleg de ce unii ii reproseaza Maiestatii Sale ca nu s-a lasat impuscat in 1947 iar altii ca nu a ramas in exil ( asta inseamna sa nu fi batut palma cu Nastase si Iliescu…)
Regele Mihai este o minune care, in curand, nu va mai fi! Si de care ne va fi mereu mai dor! Pentru ca de la conducatorii alesi de noi nu avem ce astepta!
Romania este un camp de erori; o tara fara vointa sau cu tinte false’ ca sa reusim, ar trebui, mai intai, sa stim ce ne dorim!
In august 2007 am avut deosebita onoare sa fiu primit, impreuna cu sotia mea si doua doamne din Romania, in audienta la Majestatea Sa. Subscriu in totalitate la caracterizarea facuta Regelui de Dl. Clej. Vizita am efectuat-o la resedinta din La Croix de Luisant, unde am fost intampinati de Regele Mihai si de Regina Ana, care ne asteptau in antreu, in picioare. Un asemenea gest vorbeste dincolo de cuvinte, iar pe noi ne-a lasat cu rasuflarea taiata. Desi a fost prima noastra intalnire, dincolo de orice asteptari, discutiile au durat aproape doua ore. Majestatea Sa s-a dovedit a fi perfect informat de situatia din Romania si a vorbit chiar despre cei care L-au nedreptatit fara patima, cu seninatatea si detasarea pe care numai un spirit mare o poate avea. Nestiutorilor care, din cauza unui defect de vorbire isi permit sa-L eticheteze in fel si chip, le-as spune ca poate niciodata in viata lor nu vor intalni atata maretie combinata cu o incredibila modestie si moderatie la un OM care, le place, nu le place, a facut istorie. Pe de alta parte, e foarte usor sa judeci pe cineva scotand evenimentele din contextul istoric in care s-au desfasurat. Dar, asa e la noi, dupa razboi multi viteji se arata. Traim intr-o tara cu o scara a valorilor complet rasturnata si asta ne costa, pe zi ce trece, tot mai mult, indepartand sansele instaurarii unei reale si eficiente democratii. Da doamne mintea cea de pe urma…
PS: de la prima intalnire din 2007, in fiecare an am onoarea sa fiu primit in audienta la Majestatea Sa in timpul sejurului ce-L petrece la Castelul Regal de la Savarsin. Regele este la fel de tanar in spirit ca la prima intalnire si la fel de preocupat de soarta Tarii pe care o iubeste cu adevarat. Mare pacat ca actualii „conducatori” ai Romaniei nu profita de disponibilitatea Majestatii Sale de a se implica in mai multe actiuni de sprijin si promovare a Tarii pe plan extern.
Sunt de acord cu afirmaţiile din prima frază scrisă de d-l „Vasile Roaită”, felicitări d-lui C1ej pentru acest articol!
Un articol pertinent, documentat cu trimiteri la articole anterioare pe aceasi tema si din pacate printre putinele de dupa ’90, articol care ne prezinta si istoria adevarata a natiei noastre. Dar asa cum cu o floare nu se face primavara, tot asa nici cu putinele adevaruri aparute sporadic in „media restrinsa”, noi romanii nu vom afla prea curind despre istoria noastra cea adevarata. Din pacate, mass media romaneasca abunda pina la saturatie de articole care mai de care mai mistificatoare in ceea ce priveste adevarul istoric si nu numai. Zi de zi ni se „spala” creierele cu informatii „otravite” si uite asa nici in urmatorii „n” ani nu vom afla prea multe despre adevarata istorie a neamului nostru, cu bunele si cu relele lui.
Promit ca in ceea ce ma priveste voi transmite cunoscutilor mei adresa acestui site. Si cine stie ? Poate s-or mai documenta si altii, caci din pacate sint prea putini in Romania care au habar de acest site.
Nu m-a impresionat in niciun fel iesirea in public a Personajului care il califica tradator pe rege pentru un act intamplat in conditii extraordinare, cu multa vreme inainte, pe cand Regele avea numai 26 ani (dar raspunderea care ii apasa pe umeri era imensa, deja cu 3 ani inainte – 23 August etc). Cat de inteleapta ar fi fost decizia pe care ar fi luat-o Personajul (sau oricare dintre noi) la varsta si in conditiile date.
Nu ma impresioneaza acuza pentru ca sunt obisnuit din locul in care traiesc – un regat – ca oricarei persoane publice i se poate cere socoteala, fara ca asta sa insemne o descalificare automata.
Iau iesirea Personajului ca pe o simpla suflare intr-o vuvuzela sparta, sau, daca vreti, un rateu de motor al unei rable in plin centrul capitalei – atat si nimic mai mult.
Dincolo de vorbele si impresiile de pension stau faptele si documentele istorice. Mai stiu ca niciun sef de stat nu negociaza cu teroristii. Niciodata!!! In cazul nostru, dupa abdicarea tanarului si nepriceputului rege, teroristii regimului criminal comunist au trecut la un program de decimare a intelectualilor, a personalitatilor politice, a preotilor, a taranilor instariti si a multor personalitati incomode regimului criminal. Cei 3000 de ipotetici ostatici cu care se presupune ca teroristii comunisti l-au amenintat pe junele Mihai s-au multiplicat exponential in anii regimului criminal comunist.
In fapt, abdicarea regelui a legitimat si in plan international instaurarea comunismului in Romania.
Pentru cei care nu-l cunosc, Andrei Florian este un mare admirator al lui Ion Antonescu, ultra-nationalist, negationist al Holocaustului (acum vreo doi ani pe un alt sit i-a fost sters un text in care nega Holocaustul din Romania), antisemit, sovin maghiarofob si ipocrit habotnic ortodox (declara ca ii iubeste pe toti si te ia initial cu gretosul „frate”, dar nu pacaleste pe nimeni). Are pretentii de jurnalist si literat, dar in afara de contributii in subsolul unor articole este complet nul. Ca si la aceasta interventie. Observati ignoranta groasa: el stie (in smerita lui ignoranta „ca nu se negociaza cu teroristii”. Pe ce planeta o fi traind acest moron? N-a aflat ca in decembrie 1947 Romania era o tara ocupata de trupele sovietice si ca tot ce se intampla pe atunci era dictat de Stalin? N-o fi aflat ca regimul comunist a fost instalat atunci cu forta in toata Europa de est la ordinul lui Stalin? De unde nemernicia asta decat din alinierea totala la ideile antonesciene.
Majestatea Sa este un om deosebit !Am avut onoarea de a fi primită într-o audienţă şi am fost impresionată de naturaletea şi gentiletea Sa!Faptul că trimite pe adresa Muzeului Satului aprecieri şi gânduri ori de câte ori avem un eveniment important este pentru noi uluitor pentru că au fost multi sefi de stat care nici măcar nu au stiut unde este muzeul si mai ales cât de multă imagine pozitivă face pentru România.Şi ar trebui să mai stim că marile evenimente care au modernizat cu adevărat România şi chiar au constituit-o ca stat unitar , au fost legate de numele monarhiei.Putem să reamintim doar Independenta şi Marea Unire.Dar revenirea Dobrogei în granitele României şi modernizarea ei?Ce repede uităm şi cât de fără minte putem fi când în loc să ne mândrim cu ce avem , ne bârfim la scară mondială ca să stie tot omul cine suntem !Poate că l-am meritat pe Ceausescu şi cei 40 de ani de umilinţă din partea comunistilor.Dincolo de orice sentimente am avea pentru monarhie nu putem să negăm evidenta istorică.Dar Regina Maria care purta cu atâta naturalete şi dragoste costumul românesc? Sigur că şi o minte mai putin mobilată cu istorie ar putea să se întrebe unde ar fi fost România dacă se opunea sovieticilor şi dacă regele nu ar fi abdicat cu pistolul la tâmplă.Instaurarea comunismului a fost legitimată de cei care l-au arestat pe rege, de toti lingăii iesiti din întunericul ignorantei şi aruncati ăn cazanul cu putere absolută , de unii care ne-au mai condus şi după 1989 si multi alti care mai sunt printre noi chiar dacă s-au născut după 1947.Avem o mentalitate de sinucigaşi şi de oameni care ne urâm unii pe alti şi fiecare pe sine însăşi devreme ce toată ziua ne ponegrim istoria , traditia , faptele ,arta , tot ce mai avem ……..
Are dreptate Băsescu, Mihai şi-a salvat pielea dar şi-a pierdut onoarea, şi-a pierdut ‘brevetul’ de ‘căpitan de navă’ abandonând echipajul şi nava atunci când şi-a simţit propria viaţă în pericol. Nu te ‘abdică’ nimeni tot aşa cum ne te poate sinucide cineva.
Onoare soldaţilor români din al doilea război mondial care au ales moartea în luptă decât să fugă sau să se predea.
Este absolut halucinanta devastarea produsa in mintea oamenilor din Romania de 50 de ani de dictatura, urnmati de 20 de ani de democratie originala. Citesti si nu-ti vine sa crezi cele scrise de „Ion Mihaescu”. Demagogie sforaitoare, fanfaronada, ignoranta, ce se mai poate face cand citesti astfel de gogomanii, atentat la bunul simt?
Modul asta aberant de gandire are un important rol in situatia actuala de criza morala din Romania.
PS Este semnificativ faptul că „Ion Mihăescu” își dă adresa de email (fictivă, evident) ionmihaiantonescu@yahoo.com…
Domule Mihaescu,
Fiindca recrutam „cadre” in nou infiintatul partid „Teapa si Turbinca” (manifestul poate fi lecturat pe adresa http://www.acum.tv/articol/34224/), indraznesc sa va propun functia de consilier pe probleme de istorie. Fiindca va gasim perfect pentru acest post, asteptam cu nerabdare adeziunea dumneavoastra. Numai acest partid va putea spala onoarea „Onoare soldaţilor români din al doilea război mondial care au ales moartea în luptă decât să fugă sau să se predea”!
Iată câteva extrase din Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, comandat și asumat de președintele României, Traian Băsescu (http://www.presidency.ro/static/ordine/RAPORT_FINAL_CPADCR.pdf)
Împotriva viziunii „burgheze” a monarhiei constituţionale, comuniştii au promovat idealul „democraţiei populare”. Propaganda lor elogia marile înfăptuiri ale lui Tito în Iugoslavia vecină. Regele Mihai era susţinut numai de formă, iar lucrurile evoluau rapid către sfârşitul pluralismului din România. Pag.39
Primul pas către dictatura proletariatului a fost făcut în august 1947, odată cu dizolvarea PNŢ. Ultima lovitură a venit pe data de 30 decembrie 1947, când regele Mihai I a fost forţat să abdice şi, în aceeaşi zi, a fost anunţată crearea Republicii Populare Române. pag. 41
Acest stigmat originar al terorii şi samavolniciei, îndreptat în egală măsură împotriva armatei, a mediului politic şi a populaţiei civile, a prefaţat cei 45 de ani în care regimul comunist s-a impus, s-a perpetuat şi a supravieţuit ca regim terorist şi criminal. „A fost una din multele tragedii din istoria românilor faptul că principalii arhitecţi ai loviturii de la 23 august 1944, regele Mihai şi liderii democratici, au răsturnat o dictatură militară doar pentru a fi practic răsturnaţi ei înşişi, în decurs de şase luni, de alt regim totalitar incipient” 6 (Dennis Deletant, România sub regimul comunist, Bucureşti, Fundaţia Academia Civică, 1997, p. 37.). Pag. 198
Se pare că președintele Băsescu a făcut o întoarcere de 180 de grade.
Raportul Comisiei ./. asumat de ./.Traian Băsescu… Se pare că președintele Băsescu a făcut o întoarcere de 180 de grade.
A fost forţat (de împrejurări) să şi-l asume, să îl semneze, la fel ca şi abdicarea forţată a lui Mihai.
Denotă lipsă de caracter întradevăr dar e naiv să crezi ca sunt schimbări în ceea ce crede cu adevărat. Nici nu ai să găseşti prea mulţi români care chiar cred că Ion Antonescu e un „personaj negativ” şi nu un mare patriot ce a facut ce se putea mai bine în situaţia aia „imposibilă” când eram prinşi între Germania şi Rusia cu practic nimic bun de ales. Orice am fi făcut era rău, problema era doar care era răul mai mic pentru ţară şi cine să îşi asume responsabilitatea de fi apoi „ţap ispăşitor” pentru el.
Băsescu este primul preşedinte român care a avut curajul să le spună ruşilor un adevăr pe care nimeni nu a îndrăznit să-l rostească dar pe care majoritatea românilor îl cunosc bine. Adică Băsescu ştie cui şi ce vorbeşte, nu e un naiv.
Cât despre Mihai, să fie sănătos, ca figură istorică a murit de mult. Mai exact a murit atunci când, din laşitate, a decis să fugă ca să trăiască şi a abdicat la presiunea lui Groza. La Stalingrad nu au abdicat presiunii sovietice, fiindcă li sa cerut să reziste „cu orice cost” 158 854 români din cei 228 027 ce formau armata a 3-a şi a 4-a.
Cretinismul comentariilor lașului anonim „Ion Mihăescu” se accentuează. Acum asemuiește gestul unui președinte al unei țări europene din 2006 cu situația imposibilă în care era Regele Mihai în decembrie 1947. După care scoate gogomănia supremă: „Cât despre Mihai, să fie sănătos, ca figură istorică a murit de mult. Mai exact a murit atunci când, din laşitate, a decis să fugă ca să trăiască şi a abdicat la presiunea lui Groza.” Deci n-a fost exilat cu forța, ci a decis să fugă? Cât de ignorant poți fi ca să scrii așa ceva? Și încheie cu cifrele celor sacrificați la Stalingrad din cauza paranoiei lui Antonescu și a „loialității” sale față de un aliat altfel neloial îmbarcat într-o aventură catastrofală: Hitler. Cât despre cele două armate române, ele au fost veriga slabă pe unde a fost spart frontul. Dar asta nu se spune în România. Aşa cum, vorba lui „Ion Mihăescu” – „nu ai să găseşti prea mulţi români care chiar cred că Ion Antonescu e un “personaj negativ” şi nu un mare patriot”.
Domnule „Ion Mihăescu”, ați aflat cumva că ridicolul ucide?
Stimate Dle Clej,
Detineti oare unicul adevar, itr-o problema foarte gingase, spinoasa si controversata, asupra careia nici istoricii si nici Academia romana nu s-au pus de acord. Din acest motiv respect toate parerile – si a celor „pro” si a celor „contra” – dar am si o intrebare, la care se evita sa se raspunda cinstit si corect: care a fost pentru Romania semnificatia trataul de la Yalta? Binefacere, tradare, inconstienta, interese geopolitice, abandon…Singurele lucruri care nu pot fi contestate au fost si sunt, si in prezent, conscintele nefaste ale acestui act discretional. Pentru uni muma, pentru alti ciuma. Chiar asa de „verticali” in decizii au fost anglo-americanii? Imi puteti raspunde in mod onest la aceasta dilema a mea si nu numai a mea? Dupa aceea putem intelege mai bine si putem continua discutia „cine pe cine a trada”, „interesele cui au primat in aceste decizii si in detriemntul cui au fost facute”….
Care este, domnule Dobra, legatura dintre comentariul dumneavoastra si acest articol?
Domnule Dobra,
In spiritul cu care ne-am obisnuit deja (din pacate, nu sunteti singurul, parte din ecourile de mai sus merg in aceeasi directie), dezbateti exact ceea ce autorul articolului a scris clar si din start ca nu intentioneaza sa dezbata – a fost sau n-a fost „tradare”. Ca sa ne referim la ceea ce numiti „adevar absolut”, in cazul articolului de fata cred ca Dl Clej il detine. Fiindca el este cel care l-a intervievat (indraznesc sa presupun ca nu au existat terte persoane care sa confirme sau sa infirme cele relatate de Dl Clej) si in consecinta, nu am motive sa ma indoiesc ca descrierea personalitatii Regelui Mihai este corecta. Acesta este singurul adevar relatat de articol, nu am gasit nicaieri in randurile Dlui Clej o dezbatere istorica de genul a fost sau n-a fost (tradare) ci doar o descriere eleganta a unei persoane distinse.
Deasemenea, scrieti „Detineti oare unicul adevar, itr-o problema foarte gingase, spinoasa si controversata, asupra careia nici istoricii si nici Academia romana nu s-au pus de acord.”
Intelegeti acum ridicolul afirmatiei presidentiale? Cine isi poate permite sa faca afirmatii transante despre probleme spinoase si controversate in situatia in care „nici istoricii si nici Academia romana nu s-au pus de acord”?
Va las sa gasiti singur raspunsul, eu l-am gasit deja.
Va felicit domnule Clej pentru pozitia dvs. si pentru curajul de a continua sa-i infruntati pe nationalistii si revansistii „cunoscatori” ai istoriei, dar in realitate departe de adevaruri si de fapte. Lasati-i pe acestia sa invete intai istoria corecta si mai ales sa aiba capacitatea de a admite si accepta faptele fara prejudecati. Regele Mihai a fost un simbol al puritatii si onoarei, atat in anii razboiului cat si in cei peste 60 de ani dupa terminarea lui. E usor sa spui despre cineva ca „a tradat”, cand are pistolul la tampla. Arestandu-l pe Antonescu, a salvat mii de vieti de soldati si civili si apoi a facut gestul cel mai nobil, acela de a abandona tronul fara lupte inutile si resentimente, in modul cel mai modest, cavaleresc si mai omenos posibil in acele circumstante istorice.
Dl. Traian Basescu, presedintele ales si reales al Romaniei a comis o gafa monumentala la adresa Regelui Mihai I. Nici un eveniment si nici un semnal politic ingrijorator la adresa Statului Roman si legat de existenta Regelui nu s-a produs. Atunci… de ce atat inversunare venita din partea unui om considerat a fi „altfel” decat predecesorul sau, dl Ion Iliescu? Oare cum va fi privita atitudinea presedintelui roman la Londra, Madrid sau Copenhaga? Printr-o asemenea atitudine dl. presedinte Basescu a facut un rau Romaniei si imaginii ei in lumea civilizata.
Pacat!
MS Regele Mihai a Romaniei este un adevarat martir al neamului romanesc!
Multumesc dlui Petru Clej pentru evocarea realista a inaltei personalitati a Majestatii Sale Regele Mihai.