De aproximativ un an , în cadrul Forumului Bnai Brith România, asociaţie culturală evreiască şi de într-ajutorare, funcţionează un club de lectură pe care am numit-o, poate cu puţină preţiozitate, „cercul prietenilor cărţii”. Ideea cercetătoarei Lya Benjamin de la Centrul de Studiere a Istoriei Evreilor, a adunat repede adepţi. Am constatat cu bucurie că mai există oameni care citesc, cărora le place cartea, le place să o aibă în mână, să o pipăie, să o miroase (da, mai ales cărţile noi miroase frumos) şi să vină o dată pe lună, să întâlnească semeni cu aceeaşi dragoste şi să schimbe nişte păreri. Nu suntem mulţi-10-12-15- dar , am aflat din experienţa altora, că nici nu e bine să fim prea mulţi. Şi nici unul dintre participanţi nu este critic literar, poate câţiva scriu – sunt poeţi, prozatori sau ziarişti – dar majoritatea doar iubitoare de carte. Chiar şi locul unde au loc întâlnirile ne îmbie la citit – Biblioteca Şafran, într-o frumoasă clădire de epocă, între rafturi de cărţi, flori şi….pisici care vin de fiecare dată să ne asculte.
Ce am discutat până acum? Imre Kertesz, Amos Oz, Victor Frankel, David Grossmann, Andrei Makine, Basevish Singer, Norman Manea .Cu excepţia ultimului unde ne-am referit în general al operă, la ceilalţi câte un roman, o lucrare. Discuţiile pornesc de la o prezentare şi este cu adevărat dezbatere deoarece de multe ori ne contrazicem, ne pasionăm, ne susţinem energic părerile şi până la sfârşit, tot plecăm cu câte ceva în plus chiar dacă opiniile noastre despre diferitele semnificaţii ale cărţii nu prea se schimbă.
Şi ca să-mi justific titlul, avancronica se referă la următoarea carte pe care o vom dezbate şi despre care aş vrea să spun câteva cuvinte. Este vorba de „Cartea şoaptelor” de Varujan Vosganian, 
o creaţie deosebită ca tematică, structură şi stil. Nu pot şi nici nu vreau să mă pronunţ asupra calităţii de om politic al autorului, nici ca economist şi nici măcar ca poet, fiindcă recunosc, nu am citit nici o poezie scrisă de el (Şi n- am curajul să spun nici măcar că îl simpatizez ca persoană, să nu stârnesc iar discuţii sau să fiu acuzată de sentimentalism, feminism etc). Dar pot să spun, por- nind de la această carte, că este un talentat romancier şi istoric al poporului său, al familiei sale. Familia lui Varujan Vosganian a ajuns în România ca alţi mii şi mii de armeni alungaţi de genocidul din perioada primului război mondial. Turcia era neutră dar se temea de mişcările de independenţă ale unor minorităţi de pe teritoriul ei, cum au fost şi armenii care visau de secole un stat de-al lor. Trebuiau înfricoşaţi în primul rând, apoi decimaţi , lipsiţi de conducători. Însăşi populaţia trebuia să fie redusă. Şi astfel s-a născut genocidul armean (pe care Turcia nu şi-o asumă nici până astăzi), un fel de preludiu (recunosc, nu este cel mai potrivit cuvânt) al Holocaustului nazist. Nu mă îndoiesc că cei care au planificat „soluţia finală” pentru evrei cunoşteau ce s-a întâmplat cu armenii, numai că au trecut 30 de ani şi tehnicile s-a dezvoltat. Dar marşurile forţate la care au fost supuşi armenii şi care au dus la moartea a mii de femei, copii şi bătrâni (bărbaţii au fost duşi în altă parte şi executaţi) au fost preluate de nazişti ca mijloc de lichidare. Suferinţele armenilor au fost aduse la cunoştinţa lumii prin literatură, prin romanul „Cele 40 de zile din Musa Dagh” al scriitorului austriac Franz Werfel, scris în anii 30 ai secolului trecut Dar acesta a fost doar un episod, terminat cu bine. Chinurile armenilor , aşa cum le descrie Varujan Vosganian, au durat ani de zile şi nu s-au terminat cu bine. Puţini au supravieţuit şi au fost obligaţi să plece, să se răspândească în lume, să rămână doar cu visul unui stat armean. Un vis împlinit, ar putea spune unii, căci a existat în fosta URSS o Armenie sovietică (acum independentă) şi au fost armeni refugiaţi care chiar au crezut în ea şi , după cel de-al doilea război mondial, au şi plecat acolo, inclusiv din România, ne povesteşte scriitorul. Nu era la ce se aşteptau ( unii noi veniţi au şi fost arestaţi de KGB şi au dispărut probabil în străfundurile Siberiei). Şi aici vreau să menţionez o altă mare calitate a cărţii. Ea nu se opreşte în momentul refugiului din Turcia. Este povestea armenilor care au ajuns în România, au rămas aici, au trecut prin război, au suferit ca toţi ceilalţi în timpul comunismului, poate chiar mai mult fiindcă mulţi dintre ei au reuşit să-şi refacă viaţa, s-au îmbogăţit şi au pierdut din nou totul.. Şi nu este un roman colectiv , cartea are mulţi eroi individuali, multe personaje pitoreşti familia scriitorului, rude, prieteni, vecini, personaje reale şi soarta fiecăruia este urmărită şi descrisă de autor, cu melancolie, cu tristeţe, uneori cu o ironie blândă.
„Cartea şoaptelor” merită cunoscută şi citită şi nu numai din cauza conţinutului său ci a felului în care este concepută. Este un roman scris cu delicateţe şi cu multă dragoste faţă de înaintaşi, contemporani şi urmaşi despre durerea unui popor. El poate să ne ajute să facem comparaţii, să constatăm cu tristeţe că suferinţa nu este apanajul unui singur popor. Din păcate, perspectivele de a se pune capăt acestora sunt destul de sumbre, dar poate că împreună vom putea face ceva să le atenuăm.
Am citit aaceasta carte si fara sa ma laud am si autograful autorului pe ea. O carte de nota 10 cu plus. De altfel D-l. VV este sublim cind este scriitor dar jenant de nepriceput ca politician. Bine ar fi ca VV sa-si rezerve cit mai mult timp pentru literatura in detrimentul politicii. Literatura, arta si in general cultura sint singurele elemente care mai aduc ceva mingiiere sufleteasca romanului de rind. Ii doresc D-lui VV multa, multa putere de munca si viata indelungaata astfel incit mult timp de acum incolo sa ne mingiie sufletele cu ale lui scrieri.
Adică Varujan Vosganian ar trebui să dea bir cu fugiții? Păi de aceea e plătit (ca parlamentar) din banii dumneavoastră ca să se ocupe cu literatura? În orice caz, e mult mai priceput la politică, decât vă priecepeți dumneavoastră să comentați politică.
Asteptam cel mult o replica a autorului articolului sau a lui VV. In nici un caz al Dvs. De altfel imi era deja de mai mult timp clar in minte ca de fapt Dvs. in ceea ce ma priveste, sinteti ca un copil cu care te joci de-a ” ba da, ba nu” si la un moment dat schimbati pozitia din nu in DA. Sinteti genul de om caruia ii place sa combata indiferent daca in sinea lui este sau nu de acord cu ideea combatuta. Daca nu ati fi orbit de dorinta de a ma combate permanent ati fi inteles din comentariul meu ca ar fi mai bine sa se lase de politica si sa se apuce de scris. Chiar am si spus : Bine ar fi ca VV sa-si rezerve cit mai mult timp pentru literatura in detrimentul politicii. de unde ati dedus ca as fi spus sa se ocupe de scris pe banii nostri alocati politicii ? Cit priveste analiza priceperii/nepriceperii mele in politica comparativ cu VV, va sugerez sa lasati pe altii sa-si decline parerea. Nu de alta dar riscati sa cadeti in greselile analistilor politici din mass media romaneasca. Ca tot romanul impartial si priceput la orice (fotbal, arta, literaatura, stiinta, politica, economie, etc. adicatele precum tipul de om nou multi si poli-calificat care facea orice si nimic ca lumea) . Adicatelea sa cadeti in derizoriu si penibil ca mai toti analistii de tot felul ai lui peste fiert din mass media romaneasca pe care cu drag si spor o tot blamati si pe buna dreptate.
Domnule Ciocănea, nepriceperea și diletanstismul dumneavoastră îmi sunt cunoscute de mai mulți ani. Nu este pentru prima oară când dați cu bâta în baltă și mai sunteți și plin de fudulie. Dumneavoastră sunteți cel care se pricepe la toate și de fapt la nimic. Și faceți parte din electoratul cvasi-analfabet politic care alege exact politicienii pe care-i merită, după care se lamentează. Vă meritați soarta și nu sunteți cu nimic mai bun în calitate de dătător cu părerea decât este Varujan Vosganian ca politician. Nu văd de ce tocmai el ar trebui să retragă de o scenă politică pe care domină oameni ca Traian Băsescu, Elena Udrea, Crin Antonescu, Victor Ponta, Dan Voiculescu, Gigi Becali sau Dan Diaconescu.
Tinind cont ca ceea ce scrieti maai sus seamana a predica, nu-mi ramine decit sa spun AMIN.
In rest, ce sa spun ? Vorba lu nea Iancu „Combateti bine, moncher. Pacat ca pe linga…
O zi buna alaturi de cei dragi
Mereu un prieten
Lipsă de argumente. Repet întrebarea: de ce să se retragă din viața politică un Varujan Vosganian și nu o Elena Udrea, Dan Diaconescu sau Gigi Becali? Doar pentru că nu face audiență la Botoșani?
Din pacate indiferent de cit de mult timp stati in west, tot roman ramineti in gindire. Si am sa incep sa va explic mai jos cum gindesc eu aceasta schimbare. Desigur, stiu din start ca indiferent ce as spune, ma veti combate. Si asta este un lucru bun atita timp cit argumentele Dvs. sint decente, fara jigniri, patima si idei preconcepute.
In opinia mea, „ciuma” din politica romaneasca nu o reprezinta clasa politica. a este fparte bine reprezentata de electoratul roman de oriunde ar fi el. Nu clasa politica trebuie reformata (asa cum sustin asa zisii analisti politici si unii politicieni romani) ci electoratul. In viziunea mea, clasa politica nu este altceva decit imaginea in oglinda a electoratului. Un rol important in acest sens il are mass media romaneasca dar din pacate ea este alcatuita din cea ce stiti si Dvs. si in plus goana dupa rating o face nepotrivita pentru asa ceva. Ar mai fi acea intelectualitaate „rasata”, pe cale de ddispaaritie (asa zisii patriarhi) dar din pacate aceasta nu reuseste a gasi un limbaj comun cu cei multi, un limbaj pa care sa-l inteleagaa majoritatea. Ca exemplu, va dau cazul Ion Ratiu care la inceputul anilor ’90 nu a reusit sa-si adapteze limbajul la nivelul „limbii de lemn”. Si rezultaatul s-a vazut la scurt timp. E drept ca acum, unii dintre noi incepem sa intelegem ce a vrut sa spuna si sa faca D-l. Ratiu. Din pacate, prea tirziu si inutil. Si in fine, ar mai fi o parte din diaspora romaneasca acea diaspora divizata, ecleptica si ahtiata dupa cistiguri materiaale (ca de asta a emigrat aceasta diaspora, o mare parte din ea). Ah ! era sa uit. Mai este si acea mica parte pe care eu o numesc „chibitii” de bun simt care-si „baga” cite o parere asa, pe la colt de strada si in cercuri restrinse, asa zisa parte „non combat”.
In ceea ce-l privestee pe VV retra
agerea lui din politica l-ar ajuta sa se concentre asupra a ceea ce stie dinsul sa faca mai bine si mai util atit pentru comunitatea din care face parte cit si pentru societaatea romaneasca. A se vedea cazul Patriciu care in intelepciunea lui a ales domeniul in care exceleaza si-i aduce cele mai mari satisfactii. Despre ceilalti enumerati de Dvs. nu pot sa spun decit ca atita stiu ei sa faca. Bine sau rau. Ca nu asta ne trebuie noua acum si pe viitor ? Ei ! asta-i alta mincare de peste. Am scris mai sus cum s-ar putea rezolva aceasta „tragedie romaneasca”. Cit priveste audienta de la Botosaani imi permit sa va spun ca sinteti rautaacios (in primul rind) si in al II-lea rind ca vorbiti dupa „ureche” ca mai toti aanalistii lu’peste fiert din Romania. Pentru corecta Dvs. informare (ca martor ocular ce am fost) va notific ca acesta (VV) a fost bine primit la Botosani chiar nesperat de bine. Desigur ca nu a avut ovatiile si „pupaturile de laba” pe care le au altii/altele. Dar astea toate-s efemere si tin doar atit cit esti pe functie. In timp ce la VV s-a vazut clar simpatia si comuniunea de gindire si idei mai ales daca tinem seama ca vizita prilejuita de lansarea cartii a avut loc mult dupa intrarea acestuia in opozitie. Cind mai scrieti despre Botosani va sfatuiesc sa ma mai intrebati si pe mine. Nu de alta dar asa cu informatii „dupa ureche” riscati sa cadeti in penibil si derizoriu.
Acum cred ca macar ve-ti depune efortul sa intelegeti „argumentele” pe care le tot cautati.
Mereu un prieten
Păi domnule Ciocănea, vorba dumneavoastră, reformați-vă – ca membru al electoratului, renunțați la ultra-naționalism și fudulia de care dați dovadă – și lucrurile se vor îmbunătăți. În rest, tot nu văd logica necesității retragerii unui Varujan Vosganian din politică, în locul unor Elena Udrea, Voiculescu, Becali sau Diaconescu, doar pentru că aceștia din urmă nu știu să facă altceva în viață. Cu alte cuvinte, să se retragă una dintre puținele figuri decente de pe scena politică românească.
În loc să-l aplaudați pe Varujan Vosganian (unul dintre politicienii cel mai puțin responsabili din ultimii 22 de ani pentru starea de lucruri din politica românească, în majoritatea timpului fiind de fapt în opoziție sau oricum nu în poziții de influență) că într-un fel se sacrifică pentru binele public, îi cereți să se retragă. Realizați aberația?
Și nu sunt răutăcios, domnule Ciocănea, dar trăiți într-un târg amărât de provincie și lucrul acesta se reflectă în atitudinea dumneavoastră provincială (din punct de vedere intelectual).
PS Ce înseamnă „ecleptic”? Când aveți de gând să vă retrageți calomnia abjectă pe care ați lansat-o la adresa mea că aș fi plătit ca să scriu? Cum se împacă această calomnie cu „stima” și „prietenia” pe care în mod ipocrit le profesați?
Domnule Ciocanea,
Permiteti-mi in primul rand sa va asigur ca nici eu nu sunt platit de nimeni atunci cand intervin in paginile revistei Acum. In al doilea rand, cu permisiunea dumneavoastra, voi explica ce gasesc trist si provincial in avalansa dumneavoastra de interventii (ecouri) relativ la succinta cronica de carte prezentata in articolul de mai sus. In primul ecou, ati dat nota zece autorului Varujan Vosgonian (ati fost cumva colegi de banca la scoala, sau familiaritatea dumneavoastra este doar o tara a unei „culturi mici”?) dar nu ne spuneti ce ati notat cu atata precizie. Intelegand articolul initial drept o invitatie la relflectie asupra unui act cultural, gasesc cu totul nepotrivit san dau o nota si atat. Eu, de exemplu, nu am intervenit, fiindca nu am avut ocazia sa citesc cartea, deci nu am multe de spus (lucru ce poate sa para bizar provincialilor – ei au totdeauna ceva de spus).
Neavand nimic de comentat asupra cartii in sine, ati aruncat mica „soparla”: e bun scriitor VV, pacat ca se mai ocupa si cu politica. Aici intervine provincialismul: „da draga, scrie bine baiatul, da ai auzit ca fra’su e frate cu el? Incredibil, ce fel de moralitate e asta dom’le!”
Deci, dati nota zece pentru ceva ce fie nu sunteti capabil sa comentati fie nu doriti sa impartasiti cu cititorii revistei Acum si, mai apoi, refuzati celalalt aspect al persoanei in discutie in aceeasi maniera: nici o discutie, nici un argument.
In final, gasesc in egala masura provincial si lipsit de bun gust sa va declamati „respectul” si „prietenia” in acelasi timp cu insinuarile „conspirative” de genul „voi sunteti platiti si inregimentati”.
Daca astfel de cuvinte mari ce nu-si au locul intr-o semnatura au intr-adevar un oarecare sens pentru dumneavoastra trebuie fie sa argumentati acuzatiile, fie sa va cereti scuze. In ceea ce ma priveste si in cazul in care veti reactiona, va rog sa omiteti „prietenia” si „respectul”. Intr-un dialog, prefer un adversar redutabil (din punctul de vedere al argumentelor pe care le produce), dar corect si onest in demersurile sale.
Teodor I. Burghelea
As vrea sa ma mai leg de comparatia aberanta pe care o pune pe tapet domnul Ciocanea, cand il da drept exemplu pe Dinu Patriciu. As vrea sa-i reamintesc domnului Ciocanea ca Dinu Patriciu este, potrivit revistei Forbes, cel mai bogat cetatean din Romania, cu o avere estimata la 2,5 miliarde de dolari. El a fost obligat sa aleaga intre functia de parlamentar si cea de om de afaceri chiar in cursul legislaturii 2000 – 2004. Nu cred ca se poate face o echivalenta intre activitatea de sciitor a lui Varujan si cea de om de afaceri de imens succes a lui Dinu Patriciu. E indoielnic, la modul pragmatic vorbind, ca Varujan Vosganian ar putea trai din publicarea unor carti ca aceasta.
Dar revenind la intrebarea initiala: de ce ar trebui Varujan Vosganian sa renunte, asa dintr-o data, dupa 22 de ani, la cariera politica? De ce ar trebui Romania sa aiab parte de Elena Udrea, Marian Vanghelie, Gigi Becali, Dan Diaconescu si multi altii de teapa lor si nu de Varujan Vosganian? E chiar asa de greu de dat un raspuns argumentat?
Domnule Clej,
Domnule Burghelea,
Constat cu durere nu numai ca nu ati inteles nimic din comentariul meu initial dar pe deasupra mai si jigniti ca si cum in provincie ar fi tot raul si incultura.Probabil ca Dvs. v-ati nascut si traiti in capitala si de aici „ifosele” de superioritate. Sau poate cine stie. V-ati fi nascut unde s-agataa harta-n cui, ati emigrat/imigrat in capitala si de acum nu va mai ajunge nimeni cu prajina la nas.
In fine. Consider ca discutia a devenit penibila, „subrurala” si pe deasupra abatuta de la subiect.
Desi nu cred ca ar merita, am sa fac acest efort (deh, chestie de caracter si educatie) de a va lamuri ce am vrut sa spun in primul meu comentariu. Nu de alta, dar nu as vrea sa cad in greseala in care a cazut Ion Ratiu.
Ideea pe care doream sa o transmit este urmatoarea : VV ca si Adrian Paunescu, Nicolae Iorga, etc. oameni de mare valoare pentru literatura si cultura romaneasca au cazut in dizgratie tocmai datorita faptului ca au intrat in politica, cu consecinte pentru unii mortale. Astfel, fie si-au irosit timpul intr-un domeniu in care nu erau asa de competenti si daruiti ca cel ce i-a consacrat fie s-au umplut de „respect” fiind stropiti cu noroi de catre toti ageamiii si farseorii vremii. Ori tocmai asta a fost este si va fi mesajul meu : VV este un om de cultura si nu prea are ce cauta in politchia romaneasca contemporana.
Nu vreau sa comentez calitatile politice ale D-lui VV dar nu pot sa nu constat ca in afara de D-l. Tariceanu care a avut curajul ca inaintea si in timpul campaniei electorale din 2008 sa spuna raspicat ca nu are fonduri pentru majorari salariale desi stia ca asta va insemna sinuciderea politica a intregului partid. Ce a facut VV atunci ? Ce a facut VV cind s-a hotarit crearea USL ?
Cit priveste „“voi sunteti platiti si inregimentati”” nu pot sa nu constat facind o analiza a textului ca avem de a face cu versurile dintr-o poezie pe care o spuneam cu placere cind eram mic : „ceata lui Pitigoi dai in’trunul, tipa doi” Oare de ce ?
Cit priveste „acuzatia abjecta” am raspuns in ultimul meu comentariu la articolul cu Ratko Mladic.
Cu scuzele nu-mi este clar. Daca tre sa le primesc, le primesc cu placere caaci nu sint un om cuprins de ura, patima si dusmanie si in plus admit sa ascult si alte opinii chiar daca nu-mi convin si chiar daca sint un provincial. Deh. Nu putem fi chiar toti „capitalisti”
Consider ca in ceea ce ma priveste, dat fiind atacul concertat si neprincipial pe comentariul meu la acest articol, consider subiectul inchis. PUNCT.
Va doresc o Duminica placuta alaturi de cei dragi
Romeo Iulian CIOCANEA