Bogdan Alin Ota a părăsit România în urmă cu aproximativ 8 luni, stabilindu-se în Norvegia.
Originar din Botoşani, tânărul în vârstă de 32 de ani a absolvit Conservatorul din Iaşi, Secţia Pian. A fost înscris online la preselecţiile pentru „Norvegienii au talent” de către şeful său şi singurul prieten, după cum afirmă emoţionat în interviul de prezentare. Românul lucrează la o firmă de transportat copiatoare, menţinându-şi vie inspiraţia muzicală şi dorinţa de a ajunge compozitor.
„Concursul acesta este şansa vieţii mele şi dacă voi reuşi să ajung mai departe va fi un vis împlinit„, spune Bogdan Ota.
Alegând o compoziţie proprie, Bogdan a electrizat sala, iar un membru din juriu a exclamat: ” Cum de nu te-a văzut România?…Este minunat ! Suntem foarte bucuroşi că eşti aici!„…
Afirmaţii spontane, reconfirmarea faptului că în ţara mea există talente care se estompează şi dispar sufocate într-o miasmă a absurdităţii promovării non-valorilor la cel mai înalt nivel. Şi asta dacă nu reuşesc să se salveze la timp prin eforturi proprii, făcându-se cunoscute în afara României, dincolo de penibilul „ succesurilor ”româneşti europarlamentare.
Bogdan a îndrăznit să păşească „ dincolo de curcubeu ” pentru a-şi valorifica resursele şi de a-şi propulsa aspiraţiile într-o parte a lumii care apreciază talentul la justa lui valoare. A trecut de preselecţiile concursului obţinând trei de „ DA”, impresionând o audienţă care a depăşit graniţele Norvegiei, ajungând şi în România, acolo unde aplauzele s-au transformat în ecouri de încurajare pe diverse forum-uri.
Muzica este o chintesenţă a iubirii de tot ce ne înconjoară, este fluid vital revărsat către lume, îl poţi simţi pe Bogdan mistuindu-se pe portativele sufletului său. Vibrând şi atingându-ne corzile sensibile, Bogdan Alin Ota şi-a cucerit un loc în inimile celor care i-au urmărit prestaţia. Reuşita lui bucură, impresionează, cucereşte audienţa.
„ Deci, se poate !” Speranţa că talentul şi partea frumoasă a fiecăruia pot ieşi la suprafaţă fără să ne irosim în decepţii şi aşteptări letargice.
Pentru Bogdan, răspunsul a fost „ Norvegia ”, poate pentru alţii va fi totuşi „ România ” ….îndrăznesc să sper.
„ Să-i ţinem pumnii strânşi, mai departe, compatriotului nostru !”