Dragostea este în aer învăluind fiecare pas în magia redescoperirii acelui TE IUBESC pe care l-aş putea şopti iubitului, copilului, mamei, tatălui, chiar şi mie însămi…
Catedrala San Pietro….oameni culegând mângâierea soarelui …
…oameni sorbind-o din priviri…
Călătoare în căutarea harului din mine…
Castelul San Angelo… E lucevan le stelle … Tosca… Mario Cavaradossi …
” L’ora è fuggita, e muoio disperato! E non ho amato mai tanto la vita! „… Muzică, dragoste, eternitate pe malul Tibrului…
Poate pierzându-mă pe străzile inundate într-un furnicar de oameni este o încercare de mă recompune din trăirile clipei de luciditate în care-mi dau seama că sunt invizibilă, că mă pot descompune în mii de particule ale unui curcubeu al emoţiilor ce-mi traversează arcadele neştiute ale gândurilor….
Il calcio este nelipsit într-o frumoasă dimineaţă în care aerul este plin de tinereţe …
Străzile Romei surâd cu frumuseţea ce te întâmpină la geamuri…
Condensare a 500 de ani de istorie, Via Giulia este o bijuterie a arhitectonicii medievale, fiind concepută de Bramante la solicitarea Papei Iulius al II-lea…
La dolce vita…Uimitorul contrast între pereţii scrijeliţi, cufundaţi într-o aparentă uitare şi izbucnirile corolelor încărcate de culoare şi de viaţă, ignorând anotimpurile nestatornicelor iubiri…
Roma m-a fascinat privindu-i acoperişurile….Nu este loc destul pentru a descrie viaţa pe care am descoperit-o de la înălţimea Capitoliului , Treptelor Spaniole şi a cupolei lui San Pietro. Un alt oraş, în intimitate, respiră mai aproape de cer, printre portocali, palmieri şi flori…
Un pas spre cer a fost superba oglindă veneţiană asezată în centrul Bisericii lui Isus, un chip original de a mă lăsa absorbită de opera maestrului Giovanni Battista Gaulli ( sec.al XVII-lea) fără a înălţa ochii spre cer şi doar de a îngenunchea în propria-mi căutare de sine.
Fântâna dorinţelor- Fontana di Trevi– va purta de-a pururi amprenta iubirii într-o contopire de farmec, visare şi uitare de sine… Indrăgostiţi îmbrăţişându-se, înlănţuindu-şi jurămintele de-o zi sau de-o viaţă , anii s-au scurs în clepsidra limpede a fântânii care-şi adjudecă supremaţia neutralităţii în marea tristeţe a vieţii-uitarea- Nu poţi spune că ai trecut prin Roma fără să vii în acest loc vibrând de emoţii, dragoste şi de clinchete de bănuţi azvârliţi în apă…
Eu cred în magia ei de a mă readuce înapoi, cândva….
