ACUM.TV

Galia Maria Gruder şi Burschi Gruder – „Flor un fluture cutezător”
Bucureşti Editura CNI Coresi 2010
80 pagini
ISBN 978-973-570-383-7

În primele zile ale anului 2011, editura CNI Coresi din Bucuresti a publicat o nouă carte sub semnătura celor doi decani ai cărţilor pentru copii: Galia Maria Gruder şi Burschi Gruder – „Flor un fluture cutezător”. Galia Maria Gruder şi Burschi Gruder reprezintă un cuplu renumit de autori care au încântat generaţii după generaţii prin cărţile dedicate celor mici şi celor mari de-a lungul zecilor de ani. Aşa cum am mai menţionat, cu prilejul prezentării altor cărţi, aceşti doi artişti au avut fiecare cariere deosebite în domeniile lor. Împreună a fost considerat unul dintre cele mai populare tandemuri creative din literatura pentru copii care, mai mult, au reuşit să se completeze reciproc cu talent şi afecţiune.

Originară din Basarabia, scriitoarea Galia Maria Gruder are o dublă specializare: Facultatea de Chimie Industrială de la Politehnică şi Facultatea de Litere din Bucureşti. Două specializări, două pasiuni îngemănate: literatura şi ştiinţa. Activitatea sa ştiinţifică în domeniul cristalelor dure şi metalelor neferoase a fost evidenţiată prin numeroase comunicări ştiinţifice şi publicaţii de specialitate în ţară şi în afara acesteia, i-a permis publicarea unor cărţi precum «De la silex la diamante sintetice» (Ed. Tineretului, 1960), «Povestea unui cristal de sare» (Ed. Tineretului, 1967), «Familia diamantului» (Ed. Ştiinţifică, 1968), «Strălucire si destin: o istorie a pietrelor preţioase» (Ed. Tritonic, 2000), «Cartea aurului» (Editura Humanitas, 2003), «Cartea nestematelor» (Editura Humanitas, 2003), «Istoria fascinantă a pietrelor preţioase (Tritonic, 2007), «Darurile Lumii Noi (1492 – 1992)» (Trei Iezi Cucuieţi, 1994).
Cărţile pentru copii scrise de ea au fost ilustrate cu talent şi pasiune de soţul său Burschi Gruder.

Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, graficianul Max Emanuel (Burschi) Gruder, s-a născut la data de 16 mai 1928 la Cernăuţi, din părinţi originari din Bucovina. Imediat după război, a absolvit Politehnica din Bucureşti, secţia mecanică. Încă din perioada studenţiei s-a evidenţiat ca ilustrator de cărţi şi reviste pentru copii, adevărată pasiune care a durat aproape 70 de ani.
Burschi Gruder este menţionat în „Istoria benzii desenate româneşti 1891-2010” autori Dodo Niţă şi Alexandru Ciubotariu – Editura Vellant, 2010; «Dicţionarul benzii desenate din România», autori Dodo Niţă şi Virgil Tomuleţ, editura MJM Craiova 2005; în «Dictionnaire de la bande dessinée roumaine», 2008, autori Dodo Niţă şi Mircea Arapu, şi este considerat unul dintre inovatorii stilului de banda desenată din România, fiind, în fapt, decanul acestui gen de ilustraţie din România.
A plecat dintre noi în 2010 într-o zi de noiembrie, la Bucureşti.

Aflându-se sub tipar, cartea „Flor un fluture cutezător” a apărut la scurt timp după dispariţia lui Burschi Gruder, în ianuarie 2011.
Cartea cuprinde trei poveşti în versuri dedicate lui Flor: „În frumoasa luna mai/Flor ajunge în Hawaii”, „Flor – un fluture artist/Şi curentul fluturist”, „Căsătoria fluturelui Flor/şi întâlnirea cu un şoarece tenor”. Sunt poveşti fermecate moderne pentru toate generaţiile.

Îmi amintesc de aceste desene înainte de a fi trimise la editură, aşteptând cuminţi într-un sertar din atelierul artistului. Luminoase, încrezătoare, în haine noi de culoare, mi-au rămas multă vreme în memorie. Aşteptau o editură pe măsura acestui mare talent.

Am aflat mult mai târziu incredibila poveste a fluturelui Flor, după ce „fluturele nostru a rămas fără tată”. Mi-a fost dezvăluită de Galia Maria Gruder:

„S-a întâmplat într-o dimineaţă luminoasă şi rece de primăvară. In timpul iernii terminasem de scris cele trei poveşti despre fluturele Fior. Le reciteam acum, aşezată la biroul din camera mea. Soţul meu desena la planşetă, în atelierul alăturat.
– Vino aici, m-a chemat. Avem un musafir.
– Nu m-am prins, am răspuns. Ştiu că e 1 aprilie.
– Nu glumesc, crede-mă. Vino mai repede!
Într-adevăr, nu era o glumă. Ceea ce am văzut mi s-a părut însă neverosimil şi aşa îmi pare încă şi acum: pe geamul atelierului şedea, cu aripile desfăcute, un fluture superb. Nu s-a ferit când ne-am apropiat să-1 admirăm.
– Nu se teme de noi. De unde a venit oare?
– Poate a avut crisalida pitită după vreo mobilă din casă… s-a născut aici şi ne ia drept părinţii lui!
– Să-i dăm drumul afară.
L-am luat în palmă, soţul meu a deschis larg fereastra şi în cameră a năvălit un val de aer rece.
– Drum bun, fluture, i-am spus. Ai parcul în faţă.
Dar lui nu i-a plăcut răcoarea de afară şi, în loc să-şi ia zborul, a început să urce repede pe braţul meu, în sensul opus ferestrei. I-am respectat alegerea şi fluturele a rămas cu noi. L-am botezat Flor şi i-am făcut „casă” provizorie într-o cutie de pantofi pe care am perforat-o ca să aibă destul aer. I-am cumpărat zambile de la florăreasa mea. Când vremea s-a mai încălzit, l-am scos la soare, în balcon şi, până la urmă, Fior s-a decis să aleagă libertatea. Ne-a fost dor de el… îmi vor aminti de Flor poveştile predate la Editură, ilustrate de soţul meu.”

Am încă prin casă, o cutie mare, mare de culori, din partea colegei sale de redacţie, Lise Marin şi a mea. Din nefericire, astă-toamnă nu am reuşit să i-o ofer înainte de plecarea sa neaşteptată.

Oftez privind acest fluture plin de culoarea marilor anotimpuri – ale prieteniei şi tinereţii –, care a reuşit să deschidă tuturor cititorilor aripile viselor, graţie unui Artist mare – de o discreţie şi o eleganţă sufletească remarcabile -, şi care mai ales, a reuşit să-şi păstreze sufletul de copil zeci şi zeci de ani.
Dar, aşa cum spuneau şi părinţii lui Flor, (…) „aşa-i rânduit în natură – /În puţine zile atingi vârsta matură, Iar când frunzele prind să se scuture/Se termină şi viaţa de fluture…”

Burschi Gruder a plecat dintre noi să coloreze stelele şi aripile fluturilor-artişti.
Deplin încrezător, ne-a lăsat în semn de adio, ultima sa carte a poveştii lui Flor, alături de toate cărţile şi desenele sale, mirabile desemne ale talentului unei vieţi de OM.

(Foto: Galia Maria Gruder)

Acest articol a fost publicat duminică, 20 februarie 2011 la rubrica Libris.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.