Un orb trezindu-se la lasatul serii-
fulgii cad ori urca precum visurile nestavilite.
Un alt acordeonist orb canta iarna,
copacii orbiti de povara zapezii nu mai stiu incotro sa apuce.
Ninge peste noi si pleoapele mult apasa,
Dragostea nu e decat masca in mii de fluturi – troiene
Esarfa alba- minciuna si amagire !
Orbul isi acopera ochii nevazatori si fruntea,
ninge peste lume,
lacrimile nu sunt decat inchipuire.