Negarea, persiflarea, bagatelizarea, minimalizarea crimelor totalitare, fie ele comuniste ori fasciste, sunt obscene. Acest lucru trebuie rostit apasat, fara urma de ambiguitate. Una din propunerile Raportului Final al Comisiei pe care am coordonat-o a fost tocmai institutirea zilei memoriale pentru victimele comunismului, tot asa cum exista, absolut necesara, o zi in memoria victimelor Holocaustului. Iata ca doi fosti presedinti din Bulgaria au reusit sa convinga autoritatile din tara vecina sa faca acest lucru. Ma gandesc ca poate a sosit momentul ca fostul presedinte Emil Constantinescu sa iasa in agora si sa sustina propunerea presedintelui Traian Basescu in acest sens (e vorba de discursul din 18 decembrie 2006 cand seful statului a condamnat regimul comunist din Romania, pe intreg parcursul existentei sale, drept ilegitim si criminal). Dl Constantinescu ar dovedi ca, dincolo de animozitati personale, poate vedea si padurea, nu doar copacii…
Constiinta istorica europeana va ramane scindata daca cele doua orori vor fi tratate asimetric. Pentru multa lume in Europa de Est si Centrala, tocmai pentru ca pare sa practice dublele standarde, Vestul va ramane in continuare culpabil de amnezie ori chiar de ipocrizie. Nu este normal sa existe o competitie pentru ceea ce Michael Scammell, biograful lui Arthur Koestler, numea “imaginatia morala a umanitatii”. Acesta este sensul profund moral al Declaratiei de la Praga pe care unii se grabesc ori se obstineaza sa o blameze ori chiar sa o conteste din ratiuni care ii privesc, dar pe care oamenii onesti nu au de ce sa le aprobe automat. Daca vreunul dintre semnatari s-a facut responsabil de actiuni revizioniste ori negationiste pe tema Shoah (Holocaust), el sau ea trebuie supus oprobriului public. Initiat in primul rand de Vaclav Havel, documentul ramane un text de o intensa si imensa semnificatie etica si politica.
“Glumele”, bascalia de doi bani, insultele si ironiile suburbane nu-si au locul cand vorbim despre crime impotriva umanitatii. La acest teribil capitol este nevoie de empatie, care nu trebuie sa fie selectiva. “Un om este egal cu un om”, iata o axioma care trebuie sa ne inspire cand exploram aceste triste adevaruri. Este etic si necesar sa-i citim atat pe Primo Levi cat si pe Varlam Şalamov. Cifra de 100 de milioane de victime este propusa in “Cartea Neagra a comunismului”. Poti sa nu fii intru totul de acord cu introducerea istoricului Stéphane Courtois, dar nu poti sa nu citesti cutremurat capitolele cartii, tot atatea analize cat se poate de temeince ale actiunilor represiv-criminale ale regimurilor comuniste in URSS, China maoista, Europa de Est si Centrala, Vietnam, Coreea de Nord, Cambodgia (genocid pe care nici macar adversarii folosirii conceptului pentru crimele comuniste nu-l neaga ca fiind perfect adecavat in acest caz)…
Pentru analiza crimelor in masa din URSS, de dinainte si de dupa trasarea nefastei “Linii Molotov-Ribbentrop” in august 1939, nu este neaparat nevoie sa citesti cartea recenta a lui Timothy Snyder, “Bloodlands” (desi nu cunosc o descriere mai rascolitoare a Marii Foamete din Ucraina din 1932-1933 si a practicilor de canibalism din acea perioada infioratoare). Ar fi suficienta lectura volumului “A Century of Violence in Soviet Russia” de Aleksandr Iakovlev, arhitectul perestroikai, numit mai intai de Gorbaciov, reconfirmat Elţin si Putin, in fruntea Comisiei Prezidentiale pentru reablitarea victimelor regimului comunist din URSS, aparuta acum cativa ani la Yale University Press. Ori sa (re)citesti “Marea Teroare” de Robert Conquest, tradusa la Humanitas in colectia “Procesul comunismului”. Regretatul Iakovlev a scris prefata editiei ruse a “Cartii Negre a comunismului”. A fost atacat de o maniera imunda deopotriva de ultranationalistii rusi (admiratori ai antisemitului ţarist Konstantin Pobedonosţev si ai “corifeului stiintei” Iosif Vissarionovici Djugashvili-Stalin) si de catre comunistii lui Ghenadi Ziuganov (admiratorii maresalului Jukov, ai lui Stahanov si ai imperialismului rus).
PS O versiune revazuta si adaugita a acestui articol poate fi citita inEvenimentul Zilei:
Articolul a fost preluat cu acordul autorului de pe http://tismaneanu.wordpress.com/2011/01/20/padurea-si-copacii-crimele-totalitare-si-constiinta-europeana/
Domnul V. Tismaneanu ne protejeaza si nu ne informeaza despre ASIATIZAREA EUROPEI.
Europa a renuntat la valorile sale inclusiv la Drepturile Omului, trece cu vederea manfestarile fasicto-comunisto-totalitare si merge inainte spre societatea de consum absoluta.
Domnule Mușat,
A informa înseamnă a relata despre un fapt. Or „Asiatizarea Europei” nu e un fapt, ci e o afirmație cu caracter discutabil care vă aparține. Dar să presupunem că asta ar fi adevărat, vreți să sugerați că domnul Tismăneanu minte sau ascunde ceva? Dacă da, vă cer să vă retrageți IMEDIAT această insinuare. Pe urmă, eu credeam că societatea de consum și regimurile totalitare sunt în contradicție.
Domnul Tismaneanu spune adevarul, este inteles de semeni care au trait comunismul dar cred ca din pacate nu este inteles pe deplin de cei care nu au trait comunismul.
Acestui fenomen i-am dat numele de asiatizare si anume uitarea trecutului si a totalitarismului comnist.
Consider gresita respingerea de catre Europa a criticarii crimelor comuniste si chiar daca aceste nu sint identice cu cele ale fascismului, tot crime ale unui sistem totalitar sunt.
Atita timp cit trecutul se uita are totate sansele sa revina cindva.
Consider pe domnul Tismaneanu un idealist perseverent si in acest sens optimist in privinta rezultatului sustinerii adevarului istoric si influientei societatii.
Sa scuzati expresii imprumutate din presa locala din Grecia, care a experimentat o dictatura in care se putea consuma dar nu se putea face politica si in care minoritatile de tot felul erau discriminate inclusiv expresiile artistice neconventonale si ne aprobate.
Nu înțeleg ce legătură are Asia cu trecutul comunist. Și vreți să spuneți că Vladimir Tismăneanu nu a trăit comunismul?
Din pacate nu posed pregatirea necesara expunerii, voi incerca.
In Grecia exista un partid comunist foarte radical de speta ortodox stalinista, care nu se regaseste in valorile europeene clasice ci mai repede in cele asiatice.
In Europa exista si alte partide comuniste sau care nu vor sa condamen comunismul si trecutul totalitar.Acestia nu pot spune ca sunt prea democratice ci de aceeasi tendita totalitara.
Atunci cind s-a pus problema condamnarii totalitarismului comunist, forurile europeene au evitat sa condamne crimele si au lasat libertate acestor partide sa se manifeste in negarea crimelor totalitare comuniste.
In fapt este o stare care se aseamana cu valorile asiatice si nu cu cele eurpeene.
Se lasa utiarii libertatile personale si drepturile omului si se lasa grupari si partide sa nege crimele comuniste.
Aveste grupari pot insa sa evolueze sa se radicalizeze si chiar sa loveasca democratia europeana.
In Grecia exista extremisti inclusiv membrii ai partidului comunist care declara ca trebuie sa inceapa revolutia si sa iasa cu armele pe strada
Daca acestia vor fi lasati sa faca ce vor intr-o zi vor deschide experimente de tip Pitesti si alte forme noi.
Pe undeva Europa trebuie sa priveasca mai atent trecutul si sa il evalueze in mod obiectiv si sa puna limite.
In Romania circula vorba, de ce trebuie sa platesc eu pentru cirmele facute de comunisti ?
Exemplu este legat de limitarea despagubirilor detinutilor politici.
problema care se pune este suntem europeeni si responsabili sau kmerii rosii si spunem v-am casapti dar ce sa faci asta este politica si revolutia, se urita totul.
Intrebarea cae se pune este:
Europa vrea sau nu sa-si asume responsabilitatea asupra evaluarii trecutului sau nu.
Poate ca si in tarile arabe sau in alte tari asiatice sa existe posibilitatea sa cistigi bani dar sa existe o alta perceptrie asupra omului si libertatilor politice.
Sunt intelectuali plecati inc occident care afimrma ca au inteles rolul si faptele lui Stalin, Bresneev sau alt zeului nord korean si le acorda circumstante atenuante.
Nu înțeleg ce vreți să spuneți și care e legătura cu Asia.