Într-o recentă apariție televizată, președintele Partidului Național Liberal (PNL), Crin Antonescu, răspunzând sumar criticilor lansate de colegul său, senatorul Raymond Luca, împotriva preconizatei alianțe cu Partidul Conservator (PC), critici conținute într-o scrisoare deschisă publicată în exclusivitate în revista ACUM, http://www.acum.tv/articol/23760, spunea despre Raymond că “E plecat în vacanță prin Statele Unite sau Canada”.
Ce nu spune liderul PNL e că Raymond Luca, unul dintre cei mai harnici membri ai Parlamentului României, este senator într-un colegiu electoral al Diasporei, care cuprinde între alte țări și Statele Unite și Canada. Iar întâlnirile cu alegătorii sunt o îndatorire pe care Raymond Luca o ia extrem de în serios.
Și chiar dacă Raymond Luca ar fi în vacanță în Statele Unite, ce ar fi rău în asta? La urma urmei, el s-a întors în România în 2008 după 12 ani de lucru în SUA, unde locuia cu familia, ca să-și ia în primire postul de senator în opoziție. Câți ar fi făcut acest scarificiu, cel puțin de natură financiară?
Sunt destui români bogați, unii dintre ei politicieni, care-și petrec vacanțele în străinătate, dar Raymond Luca, senator care îi reprezintă și pe românii americani în Senatul României, s-a aflat la datorie sau în cel mai rău caz în țara sa de adopțiune, Statele Unite.
Nu mă aștept însă ca zeflemitorul președinte al PNL, Crin Antonescu, care polemizând cu președintele României, Traian Băsescu, îl asemuia pe acesta cu o “servitoare proastă și mahalagioaică obișnuită să vorbească prin oraș”, să se comporte astfel față de un coleg de partid care, spre deosebire de el, are experiența traiului în Occident și a unui comportament politic civilizat.
Mai tine minte cineva cum a ajuns Crin Antonescu unde e? Ca mie imi joaca memoria feste. Sincer, nu imi amintesc si pace care au fost calitatile care l-au propulsat la conducerea unui partid ce-ar trebui, de departe, sa aiba cea mai mare credibilitate pe scena politica romaneasca. Ii rog pe jurnalistii cu memorie sa ma ajute. Si nu ma refer la memoria recenta ci la vremurile in care Crin deschidea usi la PL’93 si aducea cafele jurnalistelor mai sensibile. Nu ii neg omului dreptul de a fi fost in vreun esalon secundar inainte de a fi ajuns ceea ce e (nici macar calitatile de chelner nu i le pun la indoiala, mai ales ca acele cafele chiar costau, pentru ca PL’93 nu facea pomeni iar conferintele sale de presa se tineau in barul unui club), ci pur si simplu imi lipseste memoria perioadei in care se presupune ca a evoluat brusc pentru a fi investit cu virtutea primei voci in partid. Cand anume s-a considerat ca el este o voce? Nu intreb nici macar de ce greii partidului (in umbra si nu la conducere) nu inteleg ce deservicii le face faptul ca sunt reprezentati pe post de primadona de un individ fara ambitus politic. Chiar nu fac proces de intentie nimanui, pur si simplu incerc sa imi amintesc ce virtuti l-au propulsat pe Crin unde e si cand a inceput sa devina ceea ce e si nu prea poate fi: un lider. Nu-mi amintesc si pace, poate ma ajuta cineva…