Rostirea adevarului este singura cale de salvare cand este vorba de crime impotriva umanitatii. Am primit astazi cateva mesaje legate de recenta decizie a Comisiei Europene de a respinge propunerea ministrilor de externe dintr-o serie de state est si central europene legata de condamnarea negationismului privind crimele genocidare comuniste, ca si in cazul fascismului. A-l glorifica pe Stalin este la fel de obscen ca si a-l ridica in slavi pe Hitler. A perora despre “grandoarea istorica a bolsevismului” este la fel de scandalos ca si a scrie despre “grandoarea istorica a national-socialismului”. Falsul umanism leninist se intemeia pe diabolizarea unor intregi categorii sociale osandite la exterminare. A nu recunoaste acest lucru acum, cand probele istorice s-au adunat dincolo de orice indoiala rationala, tine de o auto-indusa orbire.
Iata ce-mi scrie un prieten:
Nu cunosc, în detaliu, aspectele legate de această bizară hotărâre a Comisiei Europene. În sensul că nu am parcurs silogismele/sofismele care fac substanţa poziţiei Comisiei. Dar îmi pot închipui că anumiţi domni cu „flirturi” de stânga au invocat, subit, autoritatea Nuanţei: „Să nu încurcăm borcanele!” Această cochetă désir de nuance nu e departe de aberaţie şi delir. Ştim bine discursul expiator: „Fascismele au fost ale lui Cain. Comunismul e al lui Spartacus. Primele sunt demonice prin excelenţă,
abominabile implementări de management homicid. Comunismul, în schimb, nu e altceva decât un creştinism fără transcendenţă, deci fără superstiţii, idealul frăţiei universale, cordialitate planetară… Din păcate, a fost instrumentalizat de cinici, diletanţi sau megalomani. Etc.”
Într-un asemenea context argumentativ, heremenutica dvs. comparatistă, sublinierea erudită a izomorfiilor, exerciţiile de semiotica şi fenomenologia religiilor politice, fixarea academică a ambelor totalitarisme la rubrici de tipul „Ură Instituţionalizată”, „Genocid” sau, cu un termen mai generic, „Heteroclastie”, toate aceste demersuri de pedagogie, profilaxie şi istorie politică sunt cruciale pentru înţelegerea corectă a infrastructurii (psihologice şi sociale a) Răului politic.
„Nach Auschwitz ein Gedicht zu schreiben, ist barbarisch.” Adorno nu avea dreptate. Ba am putea spune că Poezia ar trebui să refacă Nobleţea asediat şi ruinată în laboratoarele morţii. Cu condiţia să nu uite, cosmetic, sinistrul obraz roşu când îşi aminteşte chipul Diavolului.
Afirmatia lui Adorno a fost citata de nenumarate ori in chip apodictic. Ceea ce mi se pare indoielnic este atribuirea unei implicatii barbare tocmai actului redemptiv care este creatia poetica. Cum imi scria un distins intelectual cu cateva ceasuri inainte de intrarea in Noul An:
Adorno voia sa spuna ca dupa Auschwitz este frivol sa te ocupi de poezie. Dar cum sa fie poezia frivola? Caci tocmai prin poezie, cum a facut Celan, se invinge si moartea mamei, si disperarea de a scrie in limba calailor, si absenta fraternitatii semenilor tai. In cele din urma, si Holocaustul se invinge prin poezie, asa cum si Anna Ahmatova a stat impotriva Gulagului care i-a ucis sotul si rapit fiul prin poemul ei “Requiem”. Poezia Bibliei ebraice nu este forma prin care poporul lui Israel a invins deportarea si exilul?
http://tismaneanu.wordpress.com/2010/12/31/barbarie-poezie-adevar/
Perfect de acord cu abordarea ideii, totuși îmi permit să invoc aici și avertizarea, încă valabilă pentru postmoderni, din „Republica” lui Platon: „atîta timp cît veţi admite poezia lirică ori epică în viaţa voastră, plăcerea şi durerea vor deveni diriguitorii voştri”!
nu săr la cafte până nu-mi ascut bine toporişca de la brâu – ca taica Pandele.
Este normal, nu?
PĂRUDENŢA ESTE MAMA ÎNŢELEPCIUNII…
poet
george ILIP – Montreal
Hotarirea Comisiei Europene este din punct de vedere legal perfect intemeiat, ma mir ca aici sint folosite surogate argumentative care nu tin seama de loc, dar de loc de motivele numite de Comisie in hotarirea ei. Incercarea tarilor semnatare ale cererii de a folosi mijloace politice acolo unde actiunea trebuie sa fie legislativa – si anume din pana nationala – este un tric ieftin din scoala dialectica post-leninista 🙂
Pe scurt si repetat: Comisia are perfecta dreptate, cererea trebuia respinsa. Dar atentie: asta nu inseamna nici cit negru sub unghie ca (,) comunismul bolsevic este vazut sau masurat de Comisie cu alta oca decit national-socialismul.
O intrebare ramine, cel putin pentru mine: ce fel de luptatori pentru libertate sânt aceia care in loc sa incerce sa invinga respectiv sa cucereasca cu puterea argumentelor pe cei inca stapiniti de boala comunista sau nazista prefera sa-si expuna slabiciunea prin inlocuirea cuvintului argumentativ cu bâta politista si judecatoreasca? Interdictii legale in loc de discurs politic ne arunca inapoi in mocirla din care abea am iesit. Asta este ce dorim? Raspunsul meu personal este NU, NU, NU.
consider eronata decizia CE de a nu pune pe acelasi plan doua chestiuni care au indoliat in mod egal omenirea
si in acelasi timp grav, pt ca prin acesta respingere se da apa la moara comunismului care se mai zbate pe ici pe colo dorind sa redevina ceva important in viata lumii
oricum e grav
Sarmanul Adorno, propozitia lui de legatura negativ intre Auschwitz si poezie a fost citat de sute de mii de ori, dar probabil nici macar de o mie de ori in context original fara de care nu poate fi altfel inteles decât numai gresit. De altfel Adorno insusi a reluat de inca cel putin patru ori tema, precizind-o, corectind-o si … infirmind-o.
Este cultura inca posibila dupa barbaria nazista? Este ARTA (nu la „poezie” s-a gândit Adorno!) inca posibila dupa Auschwitz? Este viata inca posibila dupa uciderile in masa (genocidale)? Are cel care a ramas in viata dreptul sa mai traiasca?
Adorno combina si permuta elementele acestor patru intrebari simple pentru a face loc unor cu totul noi rezultante/perspective, care la sfirsitul sfirsitului se unesc toate intr-un singur raspuns …
Nu, nimic din cele de mai sus nu mai este posibil dupa Auschwitz asa cum a fost posibil inainte. Dar este absolut necesar, daca nu crem sa ne dezmembram total ca societate.
Adorno a zis in alta parte (1967): „Toata cultura dupa Auschwitz, inclusiv imperativa ei critica, este gunoi.” Adorno in fond a postulat necesitatea unei teorii sociale care recunoaste Auschwitz drept catastrofa sociala care forteaza asupra intregii omeniri un nou imperativ categoric – si anume „sa reformuleze/reformeze ratiune si actiune in asa fel ca nici Auschwitz sa nu se repete, si nici altceva asemanator sa nu se poata intimpla”. Ceea ce implica … necesitatea de a folosi imposibilul ca fundament al necesarului.
Comisia europeana nu a aprobat propunerea logica a ministrilor de externe si asta este spre rusinea acestei comisii. Pe mine ma socheaza situatia de fapt di Romania in care legionarii si negationistii au scos cu totii capul ca ciupercile dupa ploaie si asta in pofida legii clare.Asa ca ce sa vorbim de comisia europeana.Uite eu conduc de o vreme o polemica dura cu campionul negationistilor din Romania, Ion Coja, care incalca legea in mod continuu. Unde este procuratura? Liniste si pace. Atidudinea asta a organelor legale de a inchide ochii, in curajeaja noi si noi negationisti si legionari, care incalca legea la lumina zilei.Pentru aplicarea legii in Romania asa cum scrie la carte, nu este nevoie de aprobarea comisiei europene.Domnule Tismaneanu sa nu te obosesti in lupta dumitale dreapta, pana se va face dreptate. Iti urez tot succesul necesar.
Domnule Arieh, v-am mai spus o dată că polemica cu Ion Coja este inutilă și nu face decât să-i dea apă la moară. Noi i-am interzis accesul pe pagina revistei ACUM și am publicat mai multe articole despre neaplicarea legii în cazul său:
Mai este anchetat Ion Coja pentru negarea Holocaustului? – interpelare în Senat
http://www.acum.tv/articol/22129
Parchetul se joacă de-a v-ați ascunselea cu negaționistul Ion Coja
http://www.acum.tv/articol/10282
Președintele Băsescu la Ierusalim, negaționistul Coja la București, legea doar pe hârtie
http://www.acum.tv/articol/9878
Ministerul Justiției ignoră interpelarea cu privire la negaționistul Ion Coja
http://www.acum.tv/articol/9670
De ce nu se autosesizează Parchetul în cazul negaționistului Ion Coja?
http://www.acum.tv/articol/9592
Domnu Clej doamne ajuta daca nimic nu a ajutat pana ACUM.Am sa continui sa urmaresc cu atentie cazul acesta curios.