Zborurile anulate saptamanile trecute au adus companiilor aeriene pierderi cam de 200 milioane de euro zilnic. In disperare, ele au inceput sa preseze autoritatile ca sa dea drumul la zboruri sau sa subtieze restrictiile. De joia trecuta zborurile au fost din nou permise.
Tot saptamana trecuta, ministrul suedez al industriilor se mentinea pe pozitie in refuzul de a da ajutoarele cerute cu disperare (SAS, in care statul suedez e actionar principal). Aceleasi discutii trebuie sa fi avut loc si in multe alte tari europene. Nu toti au avut norocul bancilor, dar inca nu se stie.
Situatia s-a schimbat de la o ora la alta in functie de modul in care specialistii au putut sa talmaceasca semnalele trimise de vulcan.
Vulcanul ne vorbeste prin semnale de fum, la fel de greu de inteles pe cat ne e de greu sa pronunatam numele ghetarului de sub care a erupt: Eyjafjallajökull!
Chiar vrem sa invatam din greseli!
Cave ne cadas, whatch your steps, cultura fiecarei natiuni e plina de indemnuri la prudenta.
Latinii ne spun asta de doua mii de ani. Inseamna ca si lor le-a pasat. Ei si? Stim ca trebuie sa invatam din greseli desi simtim cu totii ca nu suntem facuti, in ciuda ascutimii gandirii, sa ne proiectam trairea in viitor. Lumea in care traim nu e atat de previzibila incat sa putem sa nascocim cateva reguli simple, astfel incat sa nu mai gresim macar la fel. Si nu suntem nici singuri. Suntem impreuna cu ceilalti, cateva miliarde de intelepti, nesabuiti, lacomi, parsivi si toate celelalte. Intelepciunea reactiilor noastre in fata viitorului este rezultatul negocierilor noastre cu noi insine. Chiar cand suntem atat de intelepti incat sa sesizam un pericol inaintea tuturor, ne e rusine sa o luam la goana daca semenii nostri nu o fac. Specialistii au demonstrat ca mai bine murim decat sa ,,ne facem de ras”, chiar si in fata unor necunoscuti.
Micimea in fata lumii, maretia lucrarilor de furnica
Primul lucru pe care l-a spus un reporter al Televiziunii Suedeze, ajuns in apropierea vulcanului, a fost cat de mic se simte. Si totusi, ca specie, suntem capabili sa rasturnam Pamantul. Au spus-o de fapt tot anticii.
Am fi putut sa facem ceva ca sa fim mai in siguranta? Nu ne-a ajuns criza bancilor declansata de criza locuintelor cumparate fara noima?
Nicidecum! Daca hobbyul tranzactiilor imobiliare nu ne-a mai mers, am nascocit alta traznaie: ne-am facut locuinte in cer. Pe nimica toata!! Ca doar asta inseamna milioanele de oameni care mananca, dorm, lucreaza, undeva sus la 10000 m altitudine timp de zeci de mii de ore pe an, pentru preturi de nimic: 50 euro dus intors de la Bucuresti la Stockholm pentru aproape o zi de lucru la inaltime. E de mirare ca cerul e plin de avioane?
Vom trai si vom vedea
Nu stiu cum sa termin, tocmai pentru ca suntem in miezul a ceva care nu stim cum se termina. Care va fi urmatorul pas? Ne vom muta sub pamant, pentru linistea noastra? A facut-o deja Jules Vernes, prin 1863, in calatoria lui pana in centrul pamantului – nici mai mult nici mai putin decat in… Islanda.
O alta vorba inteleapta, mai veche decat lumea, in toate culturile trebuie sa fie „vom trai si vom vedea”.
Sa nu uit: Compania islandeza Orkuveita Reykjavikur si Mitsubishi s-au asociat pentru exploatarea comerciala a energiei termice subterane.
Admirabil scris, limpede si -mai e nevoie s-o spun? – fara perdele si semnale de fum.