Acum câțiva ani mă plimbam pe muntele Tâmpa din Brașov. Am văzut un drapel mare românesc pe unul dintre vârfuri. M-am așezat sub el și l-am fotografiat. Nu știu ce mi-a venit atunci, acolo, dar probabil pentru prima dată în viață am simțit că acela este drapelul meu. L-am simțit la fel cum simt întotdeauna drapelul maghiar. Am simțit o mândrie față de drapelul românesc.
Oare când am fost „trădător”?
Atunci, în momentul acela, față de națiunea maghiară, sau înainte și după, față de națiunea română? Curat nu pot să ies din asta. Dacă le zic maghiarilor mei din Secuime că m-am simțit mândru de drapelul românesc, mă fac trădător. Dacă le zic românilor că foarte rar simt ceva față de drapelul ţării, îmi bagă în față loialitatea.
Despre chestiunea loialității am avut mari discuții cu prietenii mei români. Este o diferență totală între cum percepe un majoritar și cum vede un minoritar loialitatea față de România. Majoritarul român, bineînțeles dintr-un patriotism egoist, pretinde loialitate de la minoritarul maghiar. Să fie clar, aici nu vorbesc de loialitate în sens juridic. Să fii loial țării în sens juridic este o obligație care provine din Constituție și din Codul Penal, nu încap discuții în acest sens. Aici vorbesc de o loialitate sentimentală, de o loialitate onestă, de o iubire a țării și a simbolurilor sale fără condiții, fără vreo constrângere.
Este foarte important pentru români ca noi maghiarii din țara asta să arătăm că o iubim. Caraghios e că majoritatea pretinde această loialitate în contextul în care pe stradă, în instituții, în mass media, pe internet, practic oriunde sute și mii de români își târăsc numele țării în noroi zi de zi. Mă uit pe Antena 3, îl ascult pe vreun moderator zelos cum îi cere loialitate invitatului maghiar, iar peste vreo două ore îl văd pe Mircea Badea cum îmi strigă în față cu o scârbă necontenită că țara asta nici nu există cu adevărat..
Probabil că foarte mulți maghiari din România ar dori să simtă vreun fel de loialitate onestă față de România.
Loialitatea, ca și iubirea, însă nu se poate forța.
Problema este că statul român nu ne lasă să-l iubim. Și acum nu vorbesc de funcționarea pe alocuri dezastroasă a unor instituții publice, nu vorbesc despre administrația centrală și locală care te sperie, nu vorbesc de protecția socială care se evaporă pe zi ce trece, nu vorbesc de sistemele de taxe și impozite total instabile și nici de calitatea infrastructurii. Nici acestea nu ajută, dar asta este o alt poveste. Mă gândesc la faptul că, exact în ziua specială în care acest stat își celebrează identitatea, el sărbătorește faptul că mi-a învins strămoșii.
Să te aștepți de la un maghiar din Transilvania să serbeze 1 Decembrie este ca și cum ai pretinde unui catolic nord-irlandez să participe la parada Twelfth din Belfast, să stea de-o parte si de alta a marșului protestanților fluturând cu un mare zâmbet drapelul unionist. Nu merge. Nu va merge niciodată. 1 Decembrie, ca sărbătoare națională, e un proiect născut mort pentru partea maghiară a României. Și de fapt e un proiect cam mort și de partea românească, din moment ce nici clima de început de decembrie, nici eternul scandal interetnic mediatic nu vor ajuta ca această zi să fie vreodată o adevărată sărbătoare, liniștită și iubită de populație.
Bineînțeles nu sunt de acord nici cu cei care zic că 1 Decembrie este o zi de doliu. Nu poți să zici așa ceva, jignind o națiune întreagă pe ziua sa. Din punct de vedere românesc 1 Decembrie este o zi de bucurie total legitimă. Și pentru maghiari (re)îndeplinirea „Uniunii cu Ardealul” a fost cândva o bucurie imensă (care maghiar nu știe de faimosul punct 12. al proclamației de la 15 martie 1848?). Dar faptul că noi, maghiarii din Transilvania nu ne vom putea niciodată identifica cu această sărbătoare trebuie luat la cunoștință de majoritate.
Foarte mulți dintre noi ar dori să scape de această situație schizofrenică în care ne-am născut. Cea mai ușoară soluție este asimilarea. Însă (din fericire) acest lucru este inacceptabil pentru majoritatea noastră. Pe de altă parte, din punctul meu de vedere, cel mai greu lucru este să-ți trăiești viața într-o încăpățânare tâmpită, într-o negare perpetuă a realității trăite, o viață de frustrări continue.
Care este deci soluția?
Cum am putea ajunge în situația suedezilor din Finlanda unde, dacă este un meci de hochei Finlanda-Suedia, suedezii in Finlanda clar țin cu Finlanda și nu cu patria-mamă Suedia? Când ne vom putea numii în felul cum se numesc ei: finlandezi de limbă suedeză? Țelul final asta ar fi: să ne simțim acasă până la gradul în care să putem striga din toată suflare chiar la un meci cu Ungaria: Ro-mâ-ni-a!!!
Noi, maghiarii din Transilvania – cel puțin cei care nu o să emigrăm – va trebui să trăim încă zeci, poate sute de ani în țara asta numită România. Dacă vrem să ne simțim în sfârșit cu desăvârşire acasă în ea, va trebui să încercăm s-o iubim. Nu avem altă soluție, acesta este și va fi patria noastră. Dar pentru asta
nu este de ajuns ca numai noi să facem compromisuri.
Uitându-mă pe statusuri de pe Facebook pe 1 Decembrie am găsit niște propuneri interesante. Antal Árpád, primarul orașului meu natal, Sfântu Gheorghe şi prietenul meu, propunea ca ziua națională a României să fie pusă pe o zi pe care să o putem sărbători cu toții fără rezerve, o zi care să ne lege în lupta pentru libertatea comună, nu să ne separe. El propunea 21 decembrie, ziua în care a învins Revoluția din 1989. Interesantă propunere.
Este de asemenea interesant un nou trend, deși încă firav, dar totuși perceptibil la unii intelectuali români mai tineri. Remus Cernea, președintele partidului proaspăt înființat, Mișcare Verzilor, posta pe 1 decembrie pe contul personal de Facebook următorul mesaj: „1 Decembrie
ar trebui sărbătorit într-un spirit al cetăţeniei noastre şi nu într-unul etnicist sau naţionalist.
România este patria comună a tuturor cetăţenilor săi fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie politică”. Nu era prima manifestare a lui Remus care dovedea o deschidere și o raționalitate imensă în problema interetnică. Însă în acest caz ea valora și mai mult cu cât acest politician român a avut curajul să-și facă publică această idee exact în ziua „sfântă” a naționalismului românesc și chiar în mijlocul unei campanii electorale personale.
Pe aceeași idee se manifesta un alt prieten român, Olahus, care scria pe statusul lui din acea zi: ”Noi suntem romani”? “Treceți, batalioane, Carpații”? “Doamne, ocrotește-i pe Români”? Scuzați, o fi 1 decembrie, dar eu nu am chef, cel puțin momentan, de astfel de cântece puternic etnicizate. În lipsa unui cântec cu accent mai mare pe calitatea noastră de CETĂȚENI români (lipsă din memoria mea), prefer să apelez la o melodie fără nici o referire explicită la români și România, dar pe care nu as putea-o dezlega vreodată de țara asta (Mugur de Fluier)”.
Mai multe opinii de acest tip s-au iscat în ziua acea pe internet, în comentarii, pe forumuri și chiar în unele talk-showuri. Începe să se vadă o pătură subțire de intelectuali români care în sfârșit a recunoscut un fapt pe cât se poate evident: într-o țară multietnică (cum e și România) ziua națională, dacă se vrea cu adevărat una de succes, trebuie să sărbătorească o identitate comună cetățenească, o identitate care poate fi asumată de toți, și nu una care ține numai de gloria unei dintre etnii (practic împotriva celuilalt) .
România are în general o înclinație aproape naturală de a copia fratele mare francez în chestiuni politice și de drept public. Aici este șansa: România ar trebuii să preia și modelul francez modern de identitate statală. Nu una bazată pe etnie, ci una legată în principal de cetățenie, de o istorie comună a teritoriului și mai puțin a etniei, de respectarea libertăților cetățenești, de cunoașterea limbii comune (cu respectul însă și față de cele minoritare și regionale – vezi schimbările constituționale din 2008). Ar fi un început corect. Prin acest pas ne-ar aduce pe noi maghiari mai aproape de statul comun.
S-ar putea continua cu preluarea modelul de tolerantă și deschidere maximă al Finlandei,
bilingvismul oficial combinat cu autonomia culturală generală a minorității, și autonomia teritorială acolo unde ea trăiește compact în majoritate (Insulele Aland în Finlanda, Ținutul Secuiesc în România).
Detta är ditt land – siteul oficial al guvernului Finlandei în limba suedeză.
Oare poate România ieși vreodată din modelul artificial și paranoic al statului național unitar de tip secol XIX.? Oare am putea preschimba acest model de identitate statală bazată pe exclusivitatea unei etnii, pe una care să fie bazată pe credința în libertatea individuală, pe egalitatea de șanse, pe statul de drept, până la urmă pe ideea de cetățenie și nu pe idea de etnie? E o cerere prea mare oare?
Nu merită loialitatea onestă a 1,5 milioane de cetățeni atâta „sacrificiu” ? Nu merită atâta românii, pentru ca eu și tot ceilalți din comunitatea mea să putem pune fără probleme drapelul României pe umăr la orice meci de fotbal, contra oricui?
Pentru că, sincer, aș vrea să fac acest lucru. Aș dori să iubesc România.
N.Red. Vă invităm să votați în sondajul alăturat, Ce statut ați dori pentru Transilvania?
Cum uitam ce facea, de fapt, actul de la 1 Decembrie 1918 ? Invingea el pe cineva sau punea la loc ceva pe care altcineva il luase fara sa ii apartina ? Cum era sa fie Ardealul unguresc cu o populatie ungureasca absolut minoritara ? Si care nu devenea majoritara nici daca ii aduna si pe ceilalti alogeni cu care facea rusinosul unio trium nationum ? Desi facusera tot ce se putea pentru deznationalizare, le daduse pamant ca sa ia nume unguresc, ii trimisese prin politici foarte subtile in America [aproape un milion de romani ardeleni in 50-70 ani, etc. etc,] Era cineva invins atunci sau lua sfarsit, in sfarsit, o seculara nedreptate ? Cum era de drept ca un grof maghiar sa detina zeci de sate de iobagi, in care singurii unguri era familia lui ? Cine se afla in tara cui, ei in tara lui sau el in tara lor ? Cum devine chestiunea aceasta ? Ehei, cum s-ar mai rotunji ea Ungaria cu campiile, padurile, muntii, aurul, scl, ale Ardealului, nu ? E mai mare asa zisa nedreptate ca s-a luat inapoi, dupa sute de ani, ceea ce nu le apartinuse de drept niciodata decat ca o detinusera pe nedrept atata amar de vreme, pana cand – iata – erau pe punctul sa uite cum a devenit a lor ? Sa fim noi numai zece milioane si voi douazeci si ceva, am vedea noi pe dracu. Apropo, de ce fiind noi majoritari nu am incaput in unio trium nationum ? de ce trium ? noi, ce eram, niste unelte vorbitoare, eram mai prosti, nu ?
N-ati mai stiut cum sa ne amagiti in a ne termina, numai ati infiintat si aberatia si schizofrenia aia de credinta [cu ghilimele, bineinteles], de greco-catolici, doara – doara ne bagati ca pe oi in tarcul unguresco – catolic.Era cat pe-aci sa reusiti. De ce sa mai vreti voi limba romana in scoli cand v-ati gandit ca nu mai e mult pana n-o sa mai aveti nevoie de ea, trebuind sa o invatam noi pe-a voastra, cum a mai fost candva , nu ? Eu zic ca ar fi bine sa va lasati de goange. Voi sunteti normali, ? va dati seama ce iese ? Ce credeti ca tac – pac, si gata ? Ohoooo si vai, vai !!!!!!!!
De asteptat aceasta reactie primitiv-patriotarda a personaei care semneaza „iuga nicolae brad”. In mod evident, individul este incapabil sa se puna in postura de minoritar. Si daca nu ii plac „bozgorii” (in bloc, ca oricarui sovin), atunci ii sugerez sa se imagineze roman din nordul Bucovinei pus in situatia de a juca de bucurie in ziua de 28 iunie, considerata de Ucraina drept „ziua eliberarii de sub jugul romanesc”. L-as intreba pe acest nationalist de mucava, cand a mai facut parte inainte de 1918 Transilvania dintr-un stat cu nume semanand macar vag a „Romania”? Iar daca Biserica Greco Catolica este o „inventie schizofrenica”, atunci si identitatea nationala romaneasca, la a carei faurire si-a adus aportul substantial acest cult, jefuit si martirizat la ordinul lui Stalin de slugile sale comuniste si cu aprobarea slugarnicei Biserici Ortodoxe.
Dezgustatoare aceasta tirada inspirata direct din manualele de istorie national-comunista, ca si finalul mesajului, de un infantilism specific nationalistilor de mucava, sovini si primitivi.
Ca sa nu fiu primitiv si sovin si de mucava, ci poate dimpotriva, ar trebui sa spun ca, una peste alta, nu numai Ardealul, ci poate, toata Romania, nici nu prea au existat, de fapt.
Dar ar fi mai cool ca romanii din Ardeal sa sara-n sus de bucurie la 15 martie decat la 1 Decembrie ? Imi plac toti ungurii [bozgori le zici dta, nu eu] care nu doresc Ardealul. Cum, nu exista niciunul care sa nu vrea Ardealul ? Ei, atunci imi pare rau pentru ei, raman neiubiti, ce sa zic ! V-a scapat, [desigur neintentionat …] sa spuneti ceva despre unio,trium,etc.De fapt ce sa si vorbesti cu niste unelete,[vorbitoare-nevorbitoare,dar tot unelte, nu ?]ca mine, nu ?
Atat de multe stiu despre tema pe care cu un fariseism si un tupeu nemarginit ai pus-o in discutie, incat nu imi ajunge acest spatiu sa spun cat de nedrept si de inveninat si de rautacios poti sa fi. Cand ungurii le rupeau oasele cu roata [iti dai seama ce luminati si europeni mai erau si nu isi dadeau seama ca si in strafundurile Asiei de unde migraserati, nu se mai folosea, intre timp, metoda] lui Horia si Closca, fruntasii romanilor, ei, ungurii, le doreau binele, nu ? si de aceea le-au ciopartit trupurile punandu-le la raspantii, sa inteleaga uneletele astea, de romani majoritari, ce natiune [cu ghilimele] inaintata ii conduce. Si daca venim mai aproape stiti cu ce se ocupau prin Ardeal Bukow si Bem ? Ce faceau ei p-ici-sa ? Dar Hatvany cum se distra intr-o sambata noaptea la Iosasel [langa Gurahont] dupa ce il dusese pe Ion Buteanu, legat de o caruta cu cai, sub seile carora fleicile de carne
dospeau, ? Iti spun eu ce facea un asa de onorabil reprezentant al unei natiuni care de superioara ce era, merita sa domine niste unelte ca romanii. Il legasera de o salcie si oasele care ramaneau de la festinul lor de adevarati domni, nu ? i le aruncau lui si se distrau de rasuna valea de asemenea gest nobil. Nici nu mai pun ghilimelele. Spre dimineata si-au facut siesta spanzurandu-l de salcia respectiva ragaind de placere privindu-l cum moare. Dar un consatean de-al meu, care avusese proasta inspiratie sa lupte alaturi de Avram Iancu sti ce a patit ? Iti spun eu. A fost legat de tarusi batuti in pamant, si fixat bine la sol ca sa nu poata strica distractia unor unguri localnici. Un ungur [care are, din pacate, descendenti pana azi] taia cu briceagul [crapa, de fapt] carnea nenorocitului si altul ii umplea crapatura cu praf de pusca. Al treilea dadea foc prafului. Cand au obsrvat ca urmeaza sa isi dea duhul de… placere, i-au umplut gura cu praf de pusca si i-au dat foc. Distractie de popor luminat si superior, nu ? Sau astea-s minciuni comuniste ? Daca pataniile lui Horia, Closca, Iancu, Buteanu, consateanul meu, Lucaciu, si ale altor cateva milioane sunt minciuni nationalist-comuniste si ceea ce au patit cei din satele Ip si Trasnea sunt tot minciuni ? Si ce s-a facut in Nordul Ardealului din 1940 pana la 25 oct. 1944 sunt tot inventii ?
Ma opresc din exemplificari si te conjur sa imi dai si dta cateva exemple de astfel de manifestari civilizate [iar nu mai pun ghilimele] de-ale romanilor contra binefacatorilor […] lor unguri. Despre sadismul si cruzimea ungureasca vreau sa iti mai dau un singur exemplu din zilele noastre. Sti cum isi invata un ungur [inginer] copiii sa nu se apropie de soba ? Le-a pus fortat mana pe plita incinsa de zbierau copiii de rasuna cartierul, ca sa tina minte ca nu e voie acolo. Iti suna cunoscut asa ceva ? Sunt sigur ca nu consideri ceva inacceptabil. Asa ceva face parte din gena voastra, din sangele vostru fino-ugric de provenienta mongoloid-altaica. Daca nu vrei sa mai auzi, [dta si cati or mai citi] asa ceva si cate altele, opreste-te. Vorba lui Dan Iosif… Las-o-n sange.
Felicitari domnule Cles ca l-ati demascat pe acest provocator care face tot posibilul sa instige la ura nationala si la rasboi civil. Eu sint convins ca nu se numeste Iuga Nicolae Brad si ca in spatele acestui alias se ascunde unul sau unii dintre cei care au mai comentat impotriva dumneavoastra si a ideilor minunate progresiste avansate pe acest foarte util sait de educatie civica.Va rog sa faceti investigatii si sa aflati, cu ajutorul ip-ului acestei persoane cine se ascunde aici, pentru ca eu cred ca o sa aveti o mare surpriza, acesta fiind acelasi cu absolut toti cei care au comentat contra.
^^ Andrei facea misto aici.
@Tihamer Czika: Apreciez foarte mult articolul. Mi se pare una dintre primele si foarte putinele atitudini constructive asupra problemei etnice din Ardeal.
As avea o singura observatie – inainte sa iubesti un concept, e important sa il respecti. In cazul unui stat, acest respect poate lua forma contractului social (Rousseau). In lipsa acestui respect, iti asumi rolul de apatrid sau disident. Nu poti sa folosesti uneltele pe care statul ti le pune la dispozitie ca cetatean pentru lucra impotriva statutului acestei cetatenii.
E sigur ca ar fi de bun augur proclamarea zilei de 21 decembrie drept zi natzionala, ziua cand Elena si Nicolae Ceausescu au fost pusi la zid si ciuruitzi de gloantze, ziua cand totzi romanii au scapat de diktatura komunista si s-au ales cu una demonokrata (a.k.a demokratura). Moment de bucurie? Eveniment demn de sarbatorire? Poate pentru Iliescu si acolitzii sai. Mie unul nu-mi pasa catusi de putzin de aceasta `zi natzionala`, o zi ca oricare alta. Am oroare pentru tot ce inseamna gandire magiq (ex, ciopartzirea perechii diktatoriale a insemnat sfarsitul diktaturii komuniste – ultima oara cand am verificat, komunismul era o fortza nemateriala, careia nu i se puteau opune decat tot alte fortze nemateriale, fortze democratice), sentiment de comanda (cum e patriotismul local), rutina sau traditie (`zi natzionala` si alte complexe atat de specifice tzarilor de margine, Romania, Ungaria, etc).
Mai e vreo indoiala de incitarea la ura interetnica – si care frizeaza penalul – propagat de nationalistul de mucava sovin – „sangele vostru”, „provenienta mongoloid altaica”, „gena voastra”. Mi-l imaginez cu ochii bulbucati si cu carotida stand sa-i plesneasca, batand in taste lectia cu care i-au fost spalati creierii de scoala national-comunista.
Pai reiau ce am mai scris: procentual populatia ungureasca din Transilvania are radacini mai vechi decat romanii de acolo, data fiind colonizarea ceausista din Moldova cu indivizi incaltati la prima generatie.
Nu va mai intreb de comparatia cu romanii din Ucraina, e mult prea subtila pentru dumneavoastra care probabil ca sunteti ori incaltat la prima generatie, ori va trageti dintr-un astfel de colonist. In plus singurul clasic din care puteti cita e Dan Iosif.
Avem nevoie de multe exercitii de flexibilizare a mintii ca sa scapam de o anchilozare care ne face rau tuturor. Ar trebui sa fie un fel ,,gimnastica de inviorare” zilnica cu fereastra deschisa ca sa intre aer proaspat si raze de soare. Cu cat mai batrani suntem, cu atat avem mai multa nevoie sa umblam pe la articulatii sa fie flexibile – pentru binele nostru.
Tihamer ne propune setul lui de exercitii. Prevad ca unii vor incerca si vor simti dureri mari – cel putin la inceput. Cei care persevreaza stiu ca trece.
Inchei cu un ,,Stiati ca?”. Pana la 6 iunie 2005 Suedia nu a avut zi nationala? Cea a Regelui tinea loc. Acum, ca s-a introdus, o sarbatoresc aproape numai imigrantii pe cand suedezii nu sinchisesc. Chiar asa?? Nu e tradare curata?? Acum e drept, iunie sau decembrie in Scandinavia tot frig e.
Si inca ceva, poate imi explicati si mie intr-o romana mai simpla si mai putin pedanta ce-ati vrut sa spuneti cu Rousseau.
Daca imi permiteti intr-o franceza relativ simpla – http://fr.wikipedia.org/wiki/Du_contrat_social
In esenta, prin cetatenie, omul renunta la unele din libertatile sale naturale pentru a dobandi unele civice. Termenii acestui contract reprezinta apartenenta la o natiune. Nu poti spune bunaoara – eu vreau sa fiu roman, dar nu vreau a vorbesc romaneste, pentru ca violezi termenii contractului. Poti sa contesti termenii contractului dar pana la modificarea lor de catre cei carora le apartine (in speta natiunea respectiva), trebuie sa ii respecti. De aceea am afirmat ca apreciez articolul, pentru ca propune o maniera civilizata si constructiva de a imbratisa o schimbare altfel controversata.
Fragment dintr-un articol al meu publicat in diverse publicatii.
În relaţiile cu centrul ţării, Bucureştiul, situaţia este diferită. Din ce vedem şi auzim despre ce ştiu şi ce înţeleg unii dintre cei care se exprimă de la Bucureşti, despre Ardeal, ne dăm seama că nici nu ştiu bine şi din înlăuntrul lor problemele existente şi nici nu se apleacă asupra acestora pentru a le pricepe, pentru a dovedi astfel că ştiu despre ce vorbesc. Ce să înţelegem noi cei din Ardeal, dacă un profesor universitar din Bucureşti, care este şi consilier prezidenţial spune la televizor că nu înţelege ce problemă aşa mare este dacă va trebui să mergem la Târgu Mureş cu paşaport ?. Un alt european de pripas, redactor la o altă oficină de televiziune, întreabă superior şi în bătaie de joc, cu privire la Ardeal, că ce o să facă ungurii cu Ardealul, o sa îl ducă în Ungaria ?
De unde să ştie un specimen ca aceştia despre oasele frânte a milioane de români în decursul istoriei şi ce ştiu ei despre „treceţi batalioane române Carpaţii,” pentru a putea merge noi oriunde în ţară fără paşaport, de unde să ştie ei că borna de hotar de la Predeal stă şi azi mărturie că nu e nevoie să ducă Ardealul nicăieri ci e suficient să fie mutată graniţa pe după el, cum a mai fost.
Ce să înţelegem cei din Ardeal, când preşedintele nostru al tuturor, în loc să fie aplaudat este huiduit, de către cetăţeni români, aflaţi şi unii şi alţii în patria lor, când domnia sa afirmă că nu vrea să rupă ţara ? Ce să înţelegem când preşedintele nostru, din motive electorale sau din dorinţa de a părea european le spune celor interesaţi că nu poate rupe ţara pentru că nu permite Constituţia ? Ori credea preşedintele, atunci când punea Constituţia ca un zid în faţa furtunii ce va să vină, că cineva va pricepe că aceasta, Constituţia, e actul suprem de voinţă al întregii ţări şi ca atare reprezintă cel mai puternic stăvilar contra unor dorinţe malefice şi tot mai făţişe şi explicite ? Of Doamne ! Santa simplicitas !
Adică acesta e singurul impediment ? Dacă ar permite Constituţia ar fi ca şi făcută manopera ? În acest caz, înseamnă, prin urmare, că nu trebuie decât să schimbăm Constituţia şi rezolvarea cazului ar deveni o bagatelă, nu ? Aşa se poate înţelege redus la absurd, ceea ce preşedintele spera să fie argumentul suprem. Cum este posibil aşa ceva ? Nu cumva procedând în acest fel demonstrăm că jertfele înaintaşilor devin superflue şi una peste alta pe de-antregul inutile din moment ce până la urma urmei, ceea ce au câştigat ei murind pe câmpurile de luptă ca nişte eroi, dăm de bună voie, noi, astăzi ?. Nu cumva, dacă procedăm astfel, ne umplem de ridicol când mergem fariseic băţoşi şi chipurile pătrunşi de măreţia momentului şi depunem jerbe de flori la locurile ce semnifică mari momente ale naţiei ?
Dacă pentru o parte din lumea bucureşteană, Ardealul e încă ceva îndepărtat şi oarecum confuz şi dacă pentru mulţi Ardealul înseamnă doar pălinca şi o bucătărie care încântă cerul gurii, putem trage concluzia că unirea în „cuget şi simţiri” mai are de aşteptat o vreme. Ştiind însă că la nivel psihologic, mental şi emoţional compatibilităţile în sânul societăţii se realizează într-un mod mult mai complex şi elaborat, „reacţiile”de asimilare, acceptare sau respingere având o „chimie” proprie, ne face să credem că suntem pe drumul cel bun şi că într-un viitor previzibil se va desăvârşi procesul de formare a unor trăiri şi simţăminte, dacă nu identice măcar omogene. Iar când anii îşi vor aşeza pulberea asupra frustrărilor de ieri şi de azi ale istoriei relaţiilor popoarelor din „butoiul cu pulbere al Europei” şi când urmaşii noştri vor evalua după principii noi relaţiile dintre ţările lor, sper să se ajungă, în sfârşit, la un nou modus-vivendi, de aşa manieră, ca cea mai mare şi strălucitoare zi a istoriei unora, să nu mai fie considerată ca cea mai neagră zi a istoriei altora.
————————————————————————————-
PS. Adica dta ai nesimtirea sa spui in clar si negru pe alb ca … dar nici nu mai repet de teama ca imi vine sa vomez sau sa te caut si sa …rezolv problema asa punctual, si eu daca-ti amintesc de unde ne-am pricopsit cu voi si cand, sunt penal, etc. Ma ficior, ai mare grija. Vezi ca este sus un Isten si nu se stie.
Relativ la ziua de 21 decembrie, va precizez ca Ceausestii au fost impuscati in 25 decembrie, deci nu in 21. Asa ca eu propun ca ziua nationala sa ramana 1 Decembrie sau, din motive de anotimp friguros, sa fie in 10 mai. Desi daca e sa nu ai noroc si in mai poate si ploua si ninge. Asa deci, cu noi, cu romanii nu e bine nici cu capul de piatra nici cu piatra de cap. Si orice zi am alege o murdarim noi, in mod sigur.
Domnule „iuga nicolae brad” sau cum v-oți fi numind în realitate,
Eu vă avertizez (ca să nu spun că de fapt vă somez) să încetați cu amenințările, fie ele și voalate, altfel veți dispărea din paginile revistei ACUM. De asemenea, nu vă permit să vă adresați mie cu „mă ficior”. Folosiți acest apelativ cu colegii din copilărie cu care mânați cornutele pe islazul ceapeului. De asemenea, nu vă permit să vorbiți, așa cum faceți cu obrăznicie, în numele tuturor românilor. Și eu sunt român, tatăl meu e născut la Țebea (ați auzit cumva de această localitate?), iar mama mea la Bistrița dar nu mă bat cu cărămida în piept, așa cum faceți dumneavoastră, pentru că nu am niciun merit pentru asta. Dacă aveți contra-argumente la articolul lui Tihi, vă rog să le prezentați, argumente valabile anului 2010, nu fanfaronade patriotarde inspirate din manualele de istorie național-comunistă cu care v-a fost spălat creierul că nu mai sunteți capabil să judecați cu propria minte.
Vă pun o singură întrebare: le recomandați românilor / moldovenilor din Regiunea Cernăuți din Ucraina, care reprezintă circa 20% din populație (în linii mari cam același procent ca ungurii din Transilvania, care după mintea dumneavoastră vor să vă ia Ardealul – toți, în bloc) să joace de bucurie pe 28 iunie (ziua eliberării regiunii de sub jug românesc, potrivit Ucrainei, țara în care locuiesc acum și ai cărei cetățeni sunt, așa cum ungurii din Transilavnia sunt cetățeni ai României) așa cum le recomandați (pardon, le cereți în mod imperativ) ungurilor din Transilvania pe 1 decembrie.
Domnule Deroude, v-aș fi foarte recunoscător dacă ați înceta să fiți patronising (nu găsesc în limba română un cuvânt la fel de descriptiv, condescendent?). Dacă doream să aflu ce este contractul social al lui Rousseau, știam și eu să caut pe internet sau chiar în biblioteca personală. Eu v-am întrebat care e legătura dintre contractul social al lui Rousseau și acest articol al lui Tihi. Și pentru că veni vorba de Tihi, pentru că sunteți nou pe această pagină și se vede că nu vă orientați, vă recomand să clicați pe numele lui Tihamer Czika și să citiți articolele publicate de el, unele dintre ele (ca și acesta) scrise la insistența mea.
În sfârșit, dacă citiți comentariile acestui „iuga nicolae brad”, veți vedea ce inadecvate sunt sfaturile dumneavoastră cu privință la combaterea extremiștilor. Păi individul ăsta îi consideră pe unguri în bloc asiatici și tarați genetic și dumneavoastră vorbiți de Rousseau. Vă spun eu că they don’t give a shit about your Mr Rousseau, indivizi de-alde „iuga nicolae brad” și eu cred că ăștia nu sunt niște excepții.
Dumneavoastră sunteți un intelectual rafinat într-un turn de fildeș, eu mă izbesc zi de zi de astfel de pitecantropi, așa că-mi veți scuza duritățile de limbaj pe care le folosesc la adresa opiniilor lor, dar ăștia nu merită altceva.
Daca tata dtale e nascut la Tebea o sa va bata duhul lui Iancu. O sa ma interesez eu din ce neam esti din Tebea si ma lamuresc eu ce e cu „dragostea” asta fata de tot ce e romanesc. Rabdare si ne lamurim. Si asta e tot amenintsre ? Desigur faci politica aceasta in draci pro Ungaria Mare asa gratuit, nu ? Pai daca ungurii sunt 20% cum a fost al lor Ardealul ? Romanii din Ucraina au de ce sa fie suparati si nu li se poate cere sa se bucure la acea data pentru ca ei erau pe pamant romanesc acolo, dar ungurii n-au acelasi motiv deoarece Ardealul a facut parte ca entitate distincta de Mare Principat intr-un imperiu de petice si nu a fost aici o Ungarie omogena niciodata. Ai vazut vreodata un recensamant austro-ungar din acele vremuri ? ERAU UNGURII MAJORITARI AICI ? Sau ii asimilasera romanii si ii deznationalizasera, saracii ?
Tot nu imi vine sa cred ca ma razboiesc aici, pe aceasta tema, cu unul care de jumatate este tebean. Ceva nu bate bine.Dar aflu eu, ce anume.
Observați logică: ungurii (care sunt acum, în 2010 20% din populația Transilvaniei și care în imensa lor majoritate trăiesc acolo de 1000 de ani) trebuie să joace de bucurie că trăiesc în România. Românii din regiunea Cernăuți (tot 20% și minoritari de vreo 150 de ani acolo) au dreptul să nu se bucure, deși au trăit într-un stat moldovenesc doar de la sfârșitul secolului XIV și doar 22 de ani în statul numit România. Dar socotelile astea sunt stupide, deoarece suntem în 2010 și atât România și Ungaria sunt membre ale Uniunii Europene, iar ungurii din România sunt cetățeni români și aceleași drepturi ca demagogi patriotarzi de teapa lui Nicolae Iuga.
Cât despre acuzația că eu aș „susține Ungaria Mare”, este o calomnie și o gogomănie ca mai tot ceea ce susțineți dumneavoastră. Eu nu susțin astfel de elucubrații, când ungurii sunt 20% din Transilvania, când România și Ungaria au semnat un tratat de recunoaștere a reciprocă a frontierelor în 1996, ratificat de parlamentele ambelor țări, ambele state fiind membre UE și NATO, organizații care nu permit schimbarea prin forță a frontierelor membrilor săi, consfințită în Europa prin tratatul CSCE de la Paris din 1990. În schimb, dumneavoastră sunteți iredentist, visând la România Mare. Deh, vise de fost politruc național – comunist.
Domnule Iuga Nicolae Brad, revista ACUM nu este gazeta de perete a Consiliului Popular Baia de Criș, iar Partidul Comunist al cărui politruc erați înainte de 1989, în frunte cu Nicolae Ceaușescu, nu mai e la putere. Eu știu că nu v-ați adaptat niciodată la democrație, dar sunteți un perdant, domnule Iuga Nicolae Brad. Și încă o dată vă avertizez să încetați cu amenințările, dacă mai doriți să postați pe această pagină. Nu vă războiți cu nimeni, aici, e clar? Ori vă comportați civilizat, ori circulați.
Cateva exemple de manifestari civilizate romanesti pt.Iuga Nicolae Brad,care n-are informatii sau memorie decat pentru ce au facut rau mongoloido-altaicii.
De Aita Seaca,Sandominic,Aghires-Cluj si de garzile Iuliu Maniu ati auzit cumva.Banuiesc ca sunt inventii ale finno-ugricilor,ori poate”razbunare sfanta”.Dar nu vreau sa continui o asemenea conversatie,pentru ca nu s-ar termina niciodata.Pentru asaceva intrati pe alte site-uri unde gasiti unguri de teapa dvs.,sau numai romani care nu va contrazic.
Adica daca eu sustin ca Romania este stat unitar, national, indivizibil, suveran, si asta scrie in CONSTITUTIA ROMANIEI, sunt exclus de pe trei …, iar cei care afirma ca, dimpotriva e cazul sa facem harcea-parcea din Tara si din Legea ei fundamentala, sunt frumosi si destepti. Daca asa e acum trendul, da, eu sunt depasit si retrograd si ce mai vreti. Cu lacrimi in ochi va anunt ca desi o receptez ca o mare drama personala nu va mai scriu in vecii vecilor nimic. Si regret ca mi-am pierdut timpul cu niste culi-buli. Afara mars, din viata mea.
Domnule Nicolae Iuga, dacă nu mai scrieți nimic, atunci va fi un gest de decență din partea unui fost politruc național-comunist, transformat după căderea stăpânului lui Nicolae Ceaușescu în șovin și rasist. Limbajul pe care-l folosiți e tipic acelora care au nenorocit România pe timpul celor 50 de ani de dictaturi, fascistă și comunistă.
Post Scriptum. Nu stiu cum am nenorocit Romania cand din 89, dvs, timp de 20 de ani, ati avut ce pradui ce fura si ce vinde. Dupa voi ce ramane ? Ati furat tot, ati vandut pe doi lei tot, ati inchis tot ca sa putem deveni asa cum vor cei mari o piata de desfacere a second hand-ului lumii.
Sunteti mandri de ce ati realizat, nu ? Asa ca povestea ca cine a nenorocit tara e de discutat si o sa raspunda Istoria la aceasta tema. Noi v-am dat-o cu bogatii pe care le-ati facut mere-pere si v-am dat-o intreaga. Vad ca si asta vreti sa o „rezolvati”. Ce avea tara in 45 si ce avea in 89 ? De ar fi avut in 89 ce a avut si in 45 ce furati voi in acesti ani ?
Fostul politruc national-comunist Nicolae Iuga se ocupa cu ceea ce a invatat de la regimul al carui sluga plecata a fost, regim care a nenorocit Romania, aducand-o de la o tara care avea acelasi nivel de dezvoltare cu Portugalia si Grecia in 1945, la un PIB pe locuitor de 4-5 ori mai mic in 1989.
PCR, un partid anti-national, instalat de tancurile sovietice in 1945, deci ilegitim, a adus Romaniei teroare, lagare de concentrare si exterminari, 500000 de morti, 2 milioane de intemnitati, distrugerea elitei si clasei de mijloc si inlocuirea ei cu o imbecilocratie a unui lumpen prima generatie incaltata, persecutarea religiei (desi politrucul Iuga o face pe religiosul) in special a Bisericii Unite cu Roma, care a avut un rol hotarator in faurirea identitatii nationale romanesti, foamete, frig in case, cozi, program de televiziune de doua ore pe zi, Copsa Mica, Zlatna, Casa Poporului, Canal, cultul sufocant al personalitatii, nationalizarea uterelor si multe altele. Asta e mostenirea PCR. Cat despre cine a guvernat tara dupa 1989, direct sau indirect, tot urmasii fostului PCR au guvernat.
Nu v-ati saturat de cat ati mintit inainte de 1989, domnule Iuga? Nu aveti decenta sa pastrati tacerea? Din tartor national-comunist v-ati transformat in instigator la ura interetnica si de rasa, nu aveti niciun pic de rusine?
Articolul m-a pus pe ganduri, facandu-ma sa ma intreb daca iubesc Romania? Daca-mi doresc s-o iubesc? Raspunsul e negativ. Ii sunt loiala, dar nu o iubesc. Nu ma intereseaza Ziua Nationala si n-o percep ca pe o sarbatoare, nu-mi lipseste o astfel de zi pentru ca nu-mi spune nimic. Dar atata timp cat se doreste ca toata lumea sa se simta bine cu ocazia acestei zile (desueta, dupa opinia mea) ea poate fi mutata pe o alta data. Dar care? Aici e o problema, pentru ca nu stiu vreo zi care sa starneasca emulatia intregii tari. Sa revenim la iubirea de tara. Daca nu iubesc Romania nu inseamna ca o urasc, dimpotriva ma straduiesc sa fiu un cetatean cinstit, sa-mi platesc taxele, sa-mi fac datoria civica. Atunci ce iubesc? Poate Ardealul, dar nu tot Ardealul. Clujul, categoric Clujul, atata timp cat ma regasesc in el, asa bilingva si biculturala (cel putin) cum sunt. Si incerc sa pun osul ca sa ramana asa. Ceea ce face, de altfel, si autorul articolului.
In 2004-2005 am satisfacut stagiul militar obligatoriu in inima secuimii, la Odorheiu Secuiesc. Venisem acolo ca bucurestean cu idei preconcepute despre ce inseamna „ungurii la noi in tara”. La autogara am cerut informatii la ghiseu si doamna de acolo m-a refuzat in maghiara, motivand ca nu stie limba romana.
Va dati seama ca in acel moment toate legendele urbane si toate dovezile anecdotice pe care le auzisem, cum ca in Harghita nu iti da nimeni o paine daca nu o ceri in ungureste, au prins contur in fata mea. Totul inca de la primul contact cu secuimea.
Insa in lunile care au urmat mi-am facut prieteni multi din randul etnicilor maghiari, la vremea respectiva militari in termen, ca si mine. Cu ei mai tin legatura si astazi.
Ei mi-au aratat ca prietenia si camaraderia nu tin cont de obstacole precum limba sau apartenenta la culturi diferite. Am invatat mult unii de la altii si ma bucur ca i-am cunoscut. Tot ei m-au facut sa inteleg ca sovinismul si ignoranta nu au culoare etnica.
Pentru mine a fost un „culture clash” pe care consider ca orice cetatean al acestei tari trebuie sa-l experimenteze inainte de a da cu piatra.
In incheiere, permiteti-mi sa-l citez pe seniorul Djuvara:
„1 decembrie nu este data Romaniei mari. Este data cand doua provincii, Transilvania si Banat, au cerut sa intre in Regatul Romaniei. Cu doua zile inainte ceruse Bucovina. Cu sase zile inainte ceruse Basarabia. Si toate patru au fost acceptate de seful statului, adica de regele Ferdinand, la 24 decembrie. Deci data cand s-a nascut Romania mare este 24 decembrie, nu 1 decembrie.”
Asta daca mai era nevoie de inca un motiv pentru ca ziua de 1 decembrie sa nu mai fie considerata zi nationala.
Si pentru ca se apropie alegerile in interiorul UDMR, ma simt nevoit sa intreb: v-ati gandit sa candidati la sefia Uniunii, domnule Czika? E nevoie de oameni ca dumneavoastra in politica romaneasca.
Domnule Cristea, am să-i transmit întrebarea lui Tihi, dar până atunci vă îndemn să citiți acest articol http://www.acum.tv/articol/10790.
Stimate domnule Cristea,
Mă flatează încrederea dumneavoastră, la fel cu m-a flatat și cea prietenului Petru Clej arătat în articolul linkuit mai sus. Cum i-am zis și lui atunci, vă zic și dvs. acum: sunt prea tânăr, prea necunoscut și prea liberal în acest moment pentru această poziție. UDMR, ca și orice partid din România are o structură înternă foarte complicată cu multe structuri de influență și putere, dintre care platforma liberală – a cărui vicepreședinte sunt – e una dintre cele mai mici. Nu există șanse reale deocamdată pentru așa ceva.
Sunt însă convins că președintele platformei mele, prietenul meu Péter Eckstein-Kovács ar fi un președinte extraordinar al UDMR, el ar putea aduce o perspectivă și o deschidere nouă atât în sânul comunității, cât și față de politica românească și români în general. Dacă vă place cea ce scriu, scrieți-i prietenilor dvs să-i dea suport, în presă, unde pot lui Eckstein. Acuma el are șanse, el poate face un nou început.
Eu am 29 de ani. Mai e timp destul 🙂
Patriotism? Pai hai sa vedem: Bascii sunt teroristi pnetru francezi si Spanioli, Armenii si Kurzii sunt teroristi pentru Turci, cu totii suntem teroristi pentru jidani – ce s-o mai lungesc, daca refuz sa-mi plec capul, sunt terorist, iara nu patriot. Da, fratilor, iubesc Romania si nu vreau sa o vad sub talpa nimanui (n-o sa apuc sa traiesc clipa asta sfanta, dar cel putin pot visa la ea). Si daca Americanii sunt patrioti, iara nu teroristi, omorand peste tot in lume si lichidand cultural si economic popoare intregi, si jidanii sunt patrioti tot vaicarindu-se si furand un pamant care nu le apartine, si tziganii la fel, pai eu, daca imi apar (in prezent o parte din) pamantul pentru ca stramosii mei (incluzand tata si toti fratii lui) si-au varsat sangele printre brazde, ce sunt? Patriot, sau terorist? Unii ma numesc nationalist, si drept sa spun, ma unge pe suflet cuvantul asta. Iar voi, care nu sunteti Romani, si care vreti sa traiti alaturi de mine pe palma de pamanat numit Romania, in pace si respect reciproc, sa va fie de bine si sa aveti parte numai de cele frumoase in viata. Dar celor care ma injura in propria mea Patrie ce sa le fac? Sa-i sarut pe frunte ca popa si sa-i las sa-i bata joc de numele meu? NU. Unguri, Germani, Slavi de tot felul, Turci sau orice neam veti fi voi: stam impreuna la masa si cinstim un pahar de vin atata vreme cat imi lasati Patria, Patrie. Insa de vreti sa-mi sfartecati pamantul, nu uitati, totul este permis cand iti aperi Patria.
Sunt roman in adevaratul sens al cuvantului ( familia mea are membrii din toate regiunile istorice ale Romaniei inclusiv minoritati, maghiari, germani) si sunt mandru pt ca eu cred ca prin asta romanii s-au unit cu adevarat si asta este marea realizare a sarbatorii de la 1 Ianuarie. Maghiarii din familia mea ar fi sovini daca ar considera 1 Ianuarie o sarbatoare impotriva lor, e o sarbatoare pt romanii care si-au dorit unirea de mii de ani. E coloana vertebrala a natiunii si cel mai mare simbol, a nu o sarbatorii asa cum se cuvine ar fi a nega ceea ce ne-a creat. Nu cred ca nici un roman considera 1 Ianuarie o zi impotriva maghiarimiii romanesti sau chiar a Ungariei. Daca maghiarii tin sa ne dea peste nas cu asta inseamna ca nu au inteles nimic si nu o sa inteleaga.
In plus sunt roman canadian, locuiesc in Quebec si muncesc in Ontario, vorbesc cu mandrie si engleza si franceza si romana, citesc ziarele, ascult stirile si emisiunile culturale si muzicale, citesc reviste carti si materiale profesionale in trei limbi cu placere si ma identific cu toate cele trei culturi pe care le iubesc. In plus am stat ani de zile in Belgia navigand intre Wallonia si Flandra.
Nu inteleg sovinii nationalisti valoni si quebecosi asa cum nu ii inteleg pe cei maghiari din romania.
Cand Imperiul Britanic a cucerit Noua Franta, francezii au avut de ales, a trebuit sa aleaga, ori se intorc in Franta ori jura loialitate si credinta Reginei Angliei. Fiecare si-a decis soarta pt ei si urmasii lor. Acei francezi care au decis sa ramana in viitoarea Canada au stiut la ce se angajeaza punand in balanta avantaje si dezavantaje. Acum se trezesc quebecosi agitati de partidul extremist quebecos care in continuu sunt nemultumiti ca nu au drepturi suficiente, nu accepta nici macar pe institutia postei semnul frunzei de artar, ii urasc pe englezi si quebecosi care se identifica canadieni francezi si nu quebecosi. Mi-e sila de ei, au ajuns sa interzica quebecosilor sa isi invete copii engleza chiar si daca isi platesc scoli private. Practic nu au libertate de alegere din cauza unor politicieni extremisi, frati identici cu UDMR sau Vadim.
Sper ca in Romania sa nu se ajunga ca in Canada sau Belgia ca din cauza unor partide sa ajunga romani vorbitori de limba maghiara ca tine sa isi urasca drapelul si sa isi nege istoria. Daca vrei sa te ghetoizezi, sa negi ca esti roman, sa te casatoresti numai cu maghiari ca sa nu te spurci cu romani, daca consideri cultura si istoria romana o amenintare, atunci nu ai ce trai in Romania, locl tau e Ungaria pe care o regreti si acolo te vei simti fericit. Nu cere romanilor sa isi contorsioneze istoria ci incerca sa o accepti si sa te adaptezi in loc sa ii fi impotriva. Ce sa facem nii romanii din Canada, sa ne ghetoizam, sa devenim un fel de quebecosi belicosi in permanenta nemltumiti oricate drepturi am avea? Prefer sa ma integrez si sa iau ce e mai bun si sa fi mai bogat apartinand unor multiple culturi mari. Daca preferi sa stai in coltul tau in secuime, realizezi ca ai luat o decizie nu tocmai in avantajul urmasilor tai, o sa fi in continuare instrmentul unor politicieni ca Partiudl Quebecos sau UDMR. La fel ca si quebecosii, maghiarii din Romania au decis pt ei si urmasii lor unde sa traiasca, in Romania sau Ungaria si din fericire azi ai posibilitatea s alegi liber si din nou. Daca nu te identifici roman poti in orice moment sa iti vinzi proprietatile si sa te muti de cealalta parte a granitei, la vest. Sper sa fi fericit. Nu ramane in Romania ca sa devi insrrmentul solicitarilor revizioniste a Ungariei sau Politicienilor platiti de ea in Romania, romanii nu o sa te iubeasca, asta e sigur.
Inca odata, incerca sa devi roman vorbitor de maghiara si romana si nu bozgor si vei fi iubit pt ca imbraisezi viitorul si nu trecutul. Iubesc si admir ca cea mai mare parte dintre romani cultura ungureasca, mancarea etc, te rog nu ma face sa le urasc, ca mi-ar pare rau. Incerca sa le spui secuilor si separatistilor maghiari sa se adapteze si sa fie unici prin a fi romani in primul rand vorbitori si de limba maghiara. Nu va vrea nimeni disparitia, sunteti o pata de culoare f placuta atata cat nu va treziti instinctele de huni. It’s time for a change!
Cea mai bună dovadă că Tihi are dreptate este comentariul Șovinului anti-ungur, un pitecantrop care cică scrie din Canada.
Stimate Domnule „Sf.” Andrei,
Am dat intamplator peste disputa de mai sus, intrucat este implicat si numele meu, dar (sper) nu si persoana mea, pentru ca exista mai multi omonimi (oameni cu acelasi nume) in spatiul virtual.
Exista mai multe persoane cu acest nume, Nicolae Iuga, vizibile pe net.
Exista cu numele Nicolae Iuga un profesor din Targoviste, inspector scolar. Mai exista cu acelasi nume un medic si politician local din Nasaud. Mai exista un realizator de emisiuni la un post TV din Maramures, s.a.m.d. In fine, sunt si eu, cel care scriu acum si aici, cadru didactic la o universitate din Arad. De asemenea, dl. Nicolae Iuga din orasul Brad este o (singura) persoana cat se poate de reala, nu este nici un pseudonim colectiv si nici partea nevazuta a unei conspiratii universale impotriva dvs. si a d-lui Petru Clej. Din cate stiu eu, tizul meu Nicolae Iuga din Brad, este absolventul unui institut tehnic in industria alimentara, a lucrat ca inginier, are undeva catre 70 de ani si acuma este pensionar si autodidact, cu anumite predilectii culturale. Timpul liber si-l ocupa, intre altele, polemizand cu alde Dvs. Deci d-lui Nicolae Iuga Brad nu prea i se potriveste expresia „fost politruc national-comunist” etc, indiferent de opiniile sale actuale de ordin national(ist). Si, cred, nici mie. Eu am avantajul ca pot fi judecat nu dupa ureche, ci dupa cartile mele, inclusiv cele postate pe net.
In rest, dvs. d-le „Sf.” Andrei aveti tot dreptul sa aveti opiniile dvs., sa credeti orice despre o posibila conspiratie impotriva „ideilor progresiste avansate”, sa aveti puseuri securistice si sa cereti demascarea scriitorului si identificarea ip-ului persoanei in cestiune, sa insultati sentimentele romanilor religiosi cu pseudonimul pe care vi l-ati ales. Inclusiv aveti dreptul sa fiti autodegradat ca roman si imbecil ca om. In pare rau doar ca dl. Petru Clej accepta un apologet ca dvs.
Domnule „Prof. dr. Nicolae Iuga”, a propos de vorbit după ureche sunteți un exemplu strălucit. „Tizul” dumneavoastră are nu „către 70 de ani”, ci, potrivit informațiilor date de el însuși 62 (http://www.neogen.ro/BABETUL).
Mai mult, din autobiografia postată pe situl publicației Gândacul de Colorado, al cărui colaborator este (http://www.gandaculdecolorado.com/redactie/15-echipa-redactionala/17-nicolae-iuga), aflăm:
S-a născut la 16 august 1947, în satul Cărăstău, comuna Baia de Criş, jud. Hunedoara, România. A absolvit Şcoala Profesională de 3 ani în meseria de mecanic de mină. A absolvit Liceul de Cultură Generală Avram Iancu din Brad. A absolvit Şcoala Tehnică de Maiştri, iar, mai apoi, cursurile de scurtă durată a Institutului de pregătire a cadrelor de conducere din industria panificaţiei, Bucureşti. A muncit în meseria de bază timp de 15 ani, din care 4 ani a fost numit şeful fabricii de oxigen din Brad. A fost numit Vicepreşedinte al Consiliului Popular al comunei Baia de Criş timp de 4 ani. A fost Deputat de Cărăstău în Consiliul Popular Baia de Criş. A fost numit Director al Filialei de Morărit şi Panificaţie din Brad timp de 15 ani. A ocupat diverse funcţii în organigrama organizaţiei de tineret şi a fost comandantul Batalionului de Pregătire a Tineretului pentru Apărarea Patriei din oraşul Brad. După revoluţie, dintr-un sentiment de demnitate civică nu s-a implicat în nici un fel în vreo structură politică sau de stat la nici un nivel, deşi au existat mari insistenţe şi presiuni din partea unui mare număr de cetăţeni şi lideri de opinie din zonă. În toată perioada descrisă a scris cu diverse intermitenţe, articole unor publicaţii ale vremii. După Revoluţie a scris revistei Ferma, ziarului Zarandul, Gândacului de Colorado, ziarului Ziarul de Apuseni, unor publicaţii on-line din ţară şi străinătate. În anul 2009 a fost ales preşedinte al filialei zonale Brad, a Societăţii Naţionale Cultural-Patriotice „Avram Iancu”, funcţie în care a început o amplă activitate de reorganizare a filialei şi de punere în valoare a locurilor istorice şi a marilor evenimente istorice de care abundă zona zărăndeană. Nicolae Iuga (Brad) consideră că publicarea de către ziarul GdeC a articolelor sale, precum şi publicarea de către alte publicaţii sunt realizări care îl onorează şi îl bucură. Atenţia şi răspunsul pozitiv al Casei Regale a României precum şi al Ministerului Turismului la propunerile sale legate de turism, de asemenea îl încântă şi îl obligă. Activitatea sa alături de ziarul G.deC. este una de bun augur, fiind o activitate de plăcere şi nu pe teme din actualitatea la zi.
Pe lângă faptul că vârsta a devenit 63, observăm că a fost, exact așa cum am spus, un politruc național-comunist de rang minor. Faptul că vorbiți după ureche, n-ar fi așa grav. Faptul că nu aveți simțul umorului însă prin faptul că n-ați sesizat sarcasmul celui care semnează „Sf. Andrei”. Această imagine virtuală (și a propos n-aveți NICIUN drept să faceți ordine și să spuneți ce fel de pseudonime sunt sau nu sunt permisibile. Poate așa aflați și că revista ACUM nu are ca menire protejarea sensibilității religioșilor) vroia de fapt să-l atace pe Tihi și a crezut că e spiritual. A reușit să vă păcălească pe dumneavoastră.
Dar închizând această paranteză, v-aș invita să renunțați la manierisme din acestea, poate să le practicați pe pagina de internet pe care o editați (dacă aceți așa ceva) și în schimb v-aș invita să vă dați cu părerea despre articolul lui Tihi. Asta contează, nu pseudonimele sub care se ascund naționaliștii de mucava.
Ii cer scuze tizului meu, dl prof. dr N. Iuga, pentru ca in acest fel, prin recul, si ne voit l-am implicat in mizeria in care, din nefericire, m-am implicat si pe mine. In ceea ce ma priveste am luat decizia sa ies din tarate. Pentru ca daca te bagi in tarate…nu e bine, iata. Numai ca intamplandu-se ceea ce s-a intamplat cu atragerea in aceasta mizerie a eminentului domn N. Iuga [fara cognomenul Brad] m-am vazut silit de aceasta regretabila imprejurare, sa imi cer scuze distinsului meu tiz si sa il rog sa nu mai continue aceasta corespondenta, intrucat convivii sunt, din pacate, departe de nivelul minim acceptabil pentru un om de talia sa. Ii multumesc respectuos pentru cuvintele spuse la adresa mea si tin sa precizez ca desi nu am fost inginer, am detinut timp de 15 ani functie de inginer, fiind director de filiala. Si nu numai in comunism ci in mod egal sapte ani si jumatate in comunism si tot atasta in aceasta democratie chioara, in care, iata, se poate afirma negru pe alb de catre niste fiinte, ca nu numai ca nu iubesc tara care ii suporta, ci, dimpotriva, o urasc.
Răspunsul dat de fostul politruc național-comunist Nicolae Iuga de la Brad este semnificativ, dezgustător în demagogia lui patriotardă. Acest om care a pus umărul la ruinarea României, la ordinele iubitului său șef, Nicolae Ceaușescu, mai are acum tupeul să pretindă la un monopol al patriotismului.