Julian Assange, un australian care a publicat sute de mii de documente secrete divulgate ale diplomației americane, a fost arestat la Londra, ca urmare a unui mandat de european emis de Suedia. Arestarea sa a dat naștere unor proteste în lumea occidentală, inclusiv a unor atacuri cibernetice împotriva unor instituții percepute ca fiind complice administrației de la Washington. Iată câteva opinii ale membrilor redacției ACUM pe această temă:
Mărturisesc că nu am fost extrem de atras de dezbaterea legată de arestarea lui Julian Assange, cel care se află în spatele Wikileaks – situl de internet care a publicat sute de mii de documente secrete ale diplomației americane. Nu sunt convins că asta e o conspirație dirijată de la Washington împotriva unui brav apărător al libertății de informare.
Am devenit interesat în momentul în care auto-declarați sprijinitori ai săi au început să lanseze atacuri cibernetice împotriva unor companii percepute a fi anti-Wikileaks – Visa, Mastercard, Paypal – toate legate de donațiile în bani făcute pentru apărarea lui Assange.
Mii de utilizatori au descărcat de pe internet programe cu care pot fi atacate situri, percepute ca ostile. Din punctul meu de vedere, ăsta se cheamă terorism, pentru că sunt loviți milioane de utilizatori pașnici, care nu au nicio legătură cu cazul Wikileaks.
Cât privește fondul problemei, eu nu cred că libertatea cuvântului implică dreptul de a spune sau a publica orice, oricând, fără niciun fel de răspundere. Nu știu cât de esențială e publicarea acestor depeșe diplomatice, dar știu că actul guvernării nu poate fi 100% transparent. La urma urmei, să ne gândim la ce spunem în particular fiecare dintre noi. În bună măsură, e altceva decât spunem în public. Așa și cu politicienii. Nu tot ce spun în particular are relevanță pentru actul guvernării.
Mai îngrijorător este că dacă există acces la baze de date guvernamentale americane, poate exista acces și la baze de date de natură personală – bănci, spitale, companii de asigurare, etc. Cine garantează că mâine-poimâine nu vor fi publicate pe internet?
Cât despre Julian Assange, pentru mine nu este un erou al libertății de exprimare, ci un un indăivid covârșit de propria importanță și care chiar crede că are o misiune nobilă de apărare a libertății de exprimare. Și el și apărătorii lui fac acest lucru pentru singurul motiv că O POT FACE. Au luat ca țintă o instituție a Statelor Unite, care se numără printre statele cu nivel extrem de ridicat al accesului la informații publice.
Îi vedeți cumva pe Assange & co încercând să facă acest lucru în China sau chiar Rusia, țări care cheltuiesc bani grei ca să gâtuiască libertatea de informare, inclusiv pe internet? Nicicum. De altfel, nu e de mirare că un cunoscut apărător al libertății presei, premierul Rusiei Vladimir Putin, și-a exprimat o părere relativ pozitivă despre fenomenul Wikileaks.
Ca și predecesorii lor spirituali, pacifiștii care protestau împotriva armelor atomice americane (niciodată sovietice), acești revoltați fără o cauză nu fac decât să demonstreze că de fapt trăiesc într-o societate liberă, în care vor să se bucure numai de fața medaliei – libertatea – fără să fie obligați să ia în considerare reversul – responsabilitatea. (Petru Clej)
Julian Assange apare pentru unii un erou, un fel de Robin Hood al timpului contemporan, insa realitatea ar reduce activitatea sa anarhista la o practica incompatibila cu statutul de jurnalist independent.
In primul rand publicarea informatiilor pe Wikileaks nu se limiteaza la dezvaluirile coruptiei politicienilor, ci la divulgarea de date cu caracter strict secret ce depaseste doar un jurnalism de investigatie.
Transparenta site-ului l-ar putea incadra sub incidenta legii americane Espionage Act of 1917.
Sunt convins ca in spatele australianului se ascund interese politice si teroriste, si campania masiva de dezvaluire a informatiilor este sustinuta de catre banuitele grupari antidemocratice.
Julian Assange depaseste cu mult profilul celor doi autori ai atentatului din Oklahoma 1995, completand seria subversiunii teroriste pe plan mondial. (Florin Predescu)
Acuzatia de viol pusa in spate de procurorul suedez e cam dubioasa. Multi se indoiesc de ea. Dar presa a dat detalii foarte putine. Cam improbabil sa fi fost tampit sa comita doua violuri in doua locuri diferite din Suedia si cu doua persoane diferite, asa, hodoronc-tronc (nu s-a multumit cu unul!).
A divulga sau nu – un raspuns pentru fiecare caz in parte.
De exemplu, m-am bucurat ca a iesit la iveala manevra josnica a Ministerului apararii norvegian care, masluind grosolan cifre, a scos oferta suedeza de avioane de lupta (Gripen NG) mai scumpa decat cea americana JSF35 desi era invers. Toata lumea stia asta, dar acum s-au dezvaluit detaliile intrigii intre norvegieni si americani.
In alte cazuri, a divulga niste manevre diplomatice puse in slujba unui scop bine intentionat poate fi periculos pentru scopul urmarit.
Al treilea, chiar si oficialii au dreptul la scaparile lor in zona pur privata (a se vedea ,,tiganca lui Basescu”). Ar fi fost ok daca demnitarul SUA l-ar fi numit ,,potaie” pe minstrul sudez Carl Bildt intr-o discutie de familie sau intre prieteni.
Poate nu in ultimul rand: s-ar putea sa ne aflam la o rascruce de drumuri (de amploare fara precedent chiar?) in practicile guvernelor, un avertisment impotriva arogantei unor autoritati (oare ar functiona in Ro, unde dizidentii mai sunt si acum in colimatorul fostei-actualei securitati??) toate ca rezultat al globalizarii. (George Petrineanu)
Cred ca Julian Assange era necesar atat pentru cei pe care i-a deconspirat, pentru cei care apareau in documente, cat si pentru jurnalisti, pentru cititori. E un tip curajos, un copil teribil, un fel de turnesol pentru o multime de zone aflate in umbra sau penumbra. Probabil banuia ca nu o sa-i mearga mult timp, dar cred ca a aratat ceea ce era de vazut. Ma intreb daca acest fenomen mai poate fi stavilit si ma intreb cum se vor proteja serviciile de toate felurile ? (Andrea Ghita)
In opinia mea, documentele publicate de Wikileaks reprezinta un nou gen de ziaristica, in care informatia este publicata in forma originala in care a fost enuntata, nemodificata, oferind cititorilor libertatea de a trage propriile lor concluzii. Acest lucru nu era posibil inaintea aparitiei Internetului, datorita simplei inabilitati de a disemina informatia in mod eficient.
Internetul a adus si un alt aspect referitor la informatie: controlul. Stirea poate fi raspandita global in cateva secunde, oamenii au access pe toate continentele la aceeasi informatie, in acelasi timp. In schimb, replicarea informatiei cu usurinta, face cenzura tot mai anevoioasa, acesta fiind aspectul care obsedeaza guvernele, fie ca sunt cele comuniste, socialiste sau asa zis democratice.
Ce ramane guvernelor cand nu pot sa ingradeasca raspandirea informatiei? Sa o discrediteze. Important este sa indepartezi discutia de la esenta problemei (libertatea de exprimare) prin a crea cat mai multe subiecte paralele (terorism, diplomati in pericol, violurile comise de Julian cu doua femei (de comun acord), etc.)
Este foarte trist ca, in zilele noastre, oamenii se mai lasa inca pacaliti, cu prea multa usurinta, de catre guvernanti, prin mass-media, nerealizand ca, de fapt, libertatea lor este miza jocului.
Wikileaks a prezentat dovezi (necontestate de guvernul american) referitoare la crime de razboi, exagerari si coruptie, atat in Afganistan, cat si in Irak. Ce a facut guvernul? A dezinformat publicul, a pedalat pe pericolul care planeaza asupra armatei si diplomatilor, in urma acestor dezvaluiri, dar nu aduce pe tapet posibilitatea unor investigatii in privinta acuzatiilor. Ce fac oamenii? In loc sa isi apere propria libertate, se lasa dusi cu valul. Imi pun intrebarea daca oamenii mai sunt capabili sa discearna, sau sunt total amortiti si multumiti in consumul lor de programe televizate, stiri pe Facebook si ceea ce li se spune de catre guvern.
Wikileaks prezinta informatia asa cum a fost colectata, nu este tradusa si nici interpretata, invitindu-ne pe toti sa gandim, sa intelegem ce se intampla cu noi si in jurul nostru. Avem libertatea sa tragem singuri concluziile, si suntem obligati sa o facem. Alternativa este pierderea acestui drept si soarta care ni se impune, fara a ni se mai cere parerea.
E posibil ca viitorul sa ne arate ca Julian Assange are si o alta motivatie in afara de liberatatea de exprimare, dar sa nu uitam ca Wikileaks ne face sa ne intrebam: mai avem libertate de exprimare? Daca nu, sau daca incepem sa o pierdem, ce facem sa o recapatam?
Alternativa este destul de evidenta…(Cristina Dobrin)
Este oare Julien Assange noul Mesia al comunicarii interplanetare sau un simplu golan al lipsei de responsabilitate care pare sa anime tot mai mulţi criminali care ar ucide cu placere, numai să nu vadă sângele victimelor lor?
Bineînţeles, am pus laolaltă două extreme, dar un mic amănunt ne arată măcar în ce direcţie dintre cele două diametral opuse, am putea căuta un răspuns: întrebat de adresa la care domiciliază de către judecătorul care urma să stabilească eliberarea sau nu pe cauţiune la scurt timp după arestare, Assange a răspuns că urmează să furnizeze această adresă într-un context privat, departe de urechile şi ochii celor prezenţi, numai judecătorului.
De ce, domnule Assante, îngrădiţi accesul nostru la această informaţie? N-ar trebui să circule liberă? (Stefan N. Maier)
As vrea sa fac cateva precizari. Am lucrat in calitate de translator la cateva cazuri de extradare a unor romani la City of Westminster Magistrates Court singura curte de prima instanta din Regatul Unit care audiaza cazurile de extradare.
In aceste cazuri, curtea NU audiaza cazul pe fond, ci doar verifica indeplinirea conditiilor pentru cererea de extradare. In cazul mandatului de extradare european, valabil pe teritoriul celor 27 de state membre ale UE se considera ca nivelul protectiei drepturilor omului si al procesului legal e unul ridicat si doar in cazuri extrem de rare este refuzata extradarea.
Mandatele pot fi de acuzare – pentru cei inculpati – si de condamnare – pentru cei gasiti vinovati de o instanta din tara caee cere extradarea.
City of Westminster Magistrates Court trebuie sa determine si starea in care va fi extradata persoana – libertate (bail) sau arest – sau in cazul in care persoana se opune extradarii, starea in care se va desfasura procedura de audiere a contestatiei, care poate dura chiar cateva luni.
La inceputul fiecarei infatisari, persoana a carei extradare este ceruta e identificata de grefier prin nume, data nasterii si adresa. Asa incat nu vad de ce Julian Assange ar trebui sa aiba privilegii fata de romanii cautati in Marea Britanie de justitia din Romania, Spania, Germania, Italia sau alte tari membre UE.
Dragi editori si redactori,
Este bine de vazut ca redactorii / editorii au pareri la fel de diferite, graduat mergind de la moderat pina la extremism, in ceea ce priveste rolul si importanta lui Julian Assange (Assange, domnule Meier, nici Assante, nici Asspost..) si a organizatiei Wikileaks.
‘O sa numesc doar un punct minor: daca Assange ar fi fost un angajat la NYT, Le Monde, Spiegel, El Pais, sau oricare din miile de ziare din tarile democratice, atunci discutia ar fi fost de mica durata si intensitate. Guvernul USA – precum si alte guverne care se simt prinse cu mita in sac – ar fi criticat organul de presa care ar fi publicat materalele si ar fi lasat-o dupa aceea in voia Domnului. De ce? Pentru ca orice pas in plus ar fi o incalcare a drepturilor presei libere. In cazul Assange USA este pusa pe revansa bazat pe pozitia ca Wikileaks nu este medie de presa, deci Assange nu este jurnalist care sa aiba dreptul presei libere de partea lui.
Assange si Wikileaks au meritul incontestabil de a fi deschis ochii la milioane de oameni in privinta felului cum functioneaza aparatul statului care are pretentia de a reprezenta democratia, libertatea si morala mondiala. In plus, au si meritul de a fi eliminat in majoritatea cazurilor nume si detalii (deci au redactat si ales, ceea ce este munca tipica pentru presa) care ar fi putut sa puna oameni in pericol direct. Cine sustine altceva, trebuie sa ofere cel putin o dovada…
Cu stima
Robert
PS. Domnule Maier, daca oficialitati americane, printr care si un senator, ar instiga la asasinarea Dumneavoastra, atunci sint sigur ca nu v-ati da in fata publicului adresa la care vreti sa stati … Uneori scaparile logice in procesul scrisului sint pacatoase 🙂
Domnule Soran-Schwartz, aveti o privire extrem de „secolul al XX-lea” fata de ce inseamna si ceea ce nu inseamna presa. Adica ziarele tiparite, cu tiraje din ce in ce mai mici, multe dintre ele pe cale de disparitie reprezinta presa, dar difuzarea informatiei pe internet de oameni fara acreditari oficiale nu este. Total depasita conceptie.
Si pe urma, daca autoritatile americane au pretentia ca reprezinta democratia (prin implicatie sa intelegem ca de fapt n-o reprezinta) atunci ce sa mai zicem de cele din alte state de care vorbeam, precum Rusia sau China? Pai domnule Hida, dumneavoastra parca locuiti in Statele Unite, daca e asa de precara democratia acolo, de ce nu va mutati de acolo?
Cat priveste erorile la care va referiti, cred ca le confundati cu diferentele de opinie. Sau va considerati un detinator al adevarului absolut?
Mie mi-a trimis un amic pe email de curand un link de-al wikileaks – http://www.collateralmurder.com/
Se pare ca a facut cariera si pe la TV. Se pare ca e chiar autentic. 😀
Si opinia mea e ca va legati prea mult de persoana si prea putin de principiu. Faptul ca el e un golan anarhist cu cazier, hardul plin de porno si detestat profund de suedeze nu inseamna ca documentele pe care le publica nu sunt reale si, in plus, ca nu ar trebui publicate.
D-le Soran-Schwartz, multumiri pentru corectura acelui typo.
Assange nu putea fi angajatul nici unei institutii de presa fiindca institutiile de presa isi asuma raspunderea in legatura cu ce scriu angajatii lor, ori ceea ce a produs J.A. se caracterizeaza TOCMAI prin iresponsabilitate.
Legat de pericol, cred ca trebuie sa mai avem putintica rabdare astfel incat evaluarile calitative ale specialistilor sa fie facute public. Pe de alta parte, sper ca nu va asteptati sa vina Pentagonul si sa spuna: Assange ne-a pus in pericol aici si aici, nu-i asa?
In fine, cine ziceati ca a instigat la uciderea lui J.A.? (Citatul, ca sa va citez)
Domnule Deroude cred ca nu cititi cu atentie articolul (ele) altfel nu ati mai fi postat acest comentariu. In plus, era cunoscuta de mult banuiala de viol care planeaza asupra lui Assange in Suedia. Justitia suedeza a servit celei britanice mandatul european de extradare acre esre extrem de puternic. Nu cred ca va indoiti de faptul ca intr-o tara ca Suedia Assange va avea un proces corexct. In privinta publicarii documentelor, s-au exprimat opinii variate si chiar contrare, asa ca nu vad ce va nemultumeste.
Am citit articolul. Nu prea inteleg dubla Dvs. interpelare. Sincer, l-am mai citit odata pentru ca ma temeam ca in realitate e vorba despre cartofi la cuptor – si eu bat campii despre Wikileaks. Desi tind sa fiu de acord cu un ante-comentator care se bucura de diversitatea opiniilor de la Dvs. din redactie, ma preocupa totusi legatura exagerat de mare pe care o faceti intre persoana lui J.A. si Wikileaks. Vi se pare ca pacatele primului discrediteaza in vreun fel pe cel de-al doilea (i.e. site-ul)?
Comentariul dumneavoastra imi demonstreaza ca n-ati inteles esenta articolului. Luati de pilda textul Cristinei si al meu, in care problema publicarii ocupa spatiul cel mai important. Partizanii lui Assange sunt cei care, sugerand o conspiratie de natura politica impotriva fondatorului Wikileaks fac o asociere intre presupusele vicii ce I se pun in carca si actiunea de publicare. Iar actele de terorism virtual declansate de sprijinitorii lui Assange dupa arestarea acestuia sunt, in opinia mea, inacceptabile.
Ca cineva care-si desfasoara activitatea zilnic in justitia penala engleza cred in nevinovatia lui Assange (pana la dovedirea contrariului de catre justitia suedeza – justitia engleza NU are acest rol). Ca persoana mi se pare extrem de dezgustator refuzul de a-si da adresa. Si asa cum vad zi la curte, neprezentarea unei adrese verificabile este unul dintre motivele majore de a refuza cuiva eliberarea pe cautiune (bail).
Pentru D-nul Soran-Schvartz,
Crea ca gresiti. Daca D-nul Assange, ar fi lucrat la NY Times, NBC, Time magazine sau orice alta publicatie, nu ar fi publicat in masa documente care sa pericliteze ordinea morala, politica si militara a emisferei vestice. Sa nu uitam ca a publicat documente furate si nu a prezentat nici-un discernamant. E mult mai aproape de imaginea unui terorist musulman decat a unui jurnalist onest. Nu e nici o comparatie intre D-nul Assange si Bob Woodward, de exemplu…In timp ce Bob Woodward a urmarit o singura poveste (Watergate) si a facut un serviciu sistemului democratiei americane, D-nul Assange incearca sa discrediteze America, relatiile ei internationale si echilibrul geo-politic. Mare diferenta,
Cu stima,
Ilie Lupu
Mi se pare strasnic de ilar, pe de o parte, ca Pentagonul considera dezvaluirile Wikileaks de natura sa periclitize securitatea `natzionala`, si de trist, pe de alta parte, ca majoritatea oamenilor intretzine acest camuflaj ideologic. In orice caz, cineva ar putea fi inclinat sa banuiasq Wikileaks de operatziuni psihologice la nivel global. Perceptzia este ca aliatzii SUA incurajeaza terorismul (indirect, prin faptul de-a se resemna), si Justice League, ekipa de supereroi a SUA, face tot ce-i sta in putintza pentru a opri terorismul fundamentalist issslamic; corespondentza militara pare sa indice faptul ca Iranul e victorios in Iraq, ceea ce face cu atat mai necesara obliterarea Iranului de pe fatza pamantului – in numele `binelui suprem`, desigur; Arabia Saudita si altzi aliatzi ai SUA cer Statelor Unite obliterarea Iranului prin orice mijloace posibile; informatziile lansate de Assange sunt periculoase, pun viatza oamenilor nevinovatzi in pericol, si nu in ultimul rand fac dificila sarcina soldatzilor americani de a-i `creshtina` (a se citi `macelari`) pe talibani. Este inq o data evidentziat caracterul `malefic` al Internetului; toate cele saisprezece agentzii americane de informatzii il cautau numai deunazi pe Assange si-l conjurau foarte suav sa nu mai faq boroboatze – nu pot sa nu ma gandesc ca fie Assange e imun la trucurile lor Jedi (a propos de agentzi/spioni `psi`), fie serviciile lor sunt precum ongurile de la noi, care freaq buha; vestul/occidentul si-a fiscalizat puterea printr-o serie de contracte, imprumuturi, participatzii, actziuni bancare si asa mai departe, asigurandu-si astfel permanentza. E clar ca intr-un asa mediu `democratic` vorbele sunt precum pasarile si nu ar putea influentza in vreun fel vointza politiq sau faramitza acea `blocada fiscala` despre care vorbea Assange. In fine, pana la probe contrarii, informatziile `scurse` catre wikileaks nu servesc decat pentru a deturna atentzia de la deturnarea atentziei. In ultima istantza, `terorism virtual`, cum bine spun editorii revistei ACUM.
Domnule Schindler, terorismul virtual nu este publicarea documentelor, ci atacarea siturilor unor companii precum Visa, PayPal, Mastercard sau Amazon. În orice caz eu n-aș îmbrățișa cu atâta entuziasm ca dumneavoastră varianta stângistă care în aceste zile îl canonizează pe Assange, erou al luptei împotriva putredului capitalism de tip occidental și pseudo-democrație, a cărui prăbușire o tot prevestesc acești stângiști de aproape un secol.
De fapt, actziunile lui Assange se incadreaza perfect in definitzia terorismului. E adevarat, reflecta o violentza `doar` simboliq, si totusi genereaza insecuritate intre americani (77% Of Americans Say Wikileaks National Threat). Asta inseamna ca americanii se tem, sufera cu anticipatzie eventuale repercusiuni. Gresesc daq vorbesc si de terorism din partea lui Assange? Nu stiu, poate fortzez eu lucrurile fara sa-mi dau seama. Oricum, va asigur ca nu sunt de partea nimanui in aceasta kestiune, pentru ca nu stiu pe cine sa mai cred.
Discutia in legatura cu Wikileaks este extrem de interesanta. Este evident, ce putin pentru mine, ca este aproape impossibil sa o califici/categorisesti intro singura categorie (buna, rea, terorism, anarchie etc.). Cea ce cred ca este mai interesant este ca Wikileaks are potentialul sa schimbe substantial „contractul social”. Si BTW possibilitatea unei asemenea schimbari era cunoscuta in cercurile care se ocupa de asiguarea informatiei dar nimeni nu a prezis forma pe care o va lua. Confidetialitea unor forme de comunicatie este parte din contractul social de secole (si anumite forme sunt protejate de lege in majoritatea tarilor din lume – dar protectia este limitata si locala).
Chiar si cind comunicarile destinate unui grup erau „archivate” in trecut accesul limitat si „manual” la archive erau suficiente pentru pastrarea confidetialitatii. Archivele electronice si accesul prin internet schimba complect natura accessului la informatie si legile si technologia in suportul lor nu sunt exact potrivite, Julian Assange a revelat numai o parte din aceasta slabiciune inherenta. Imaginativa ziua in care toata informatia medicala a fiecaruia este digitala si accessibila. Si nu va ginditi numai la datele obisnuite (boli, istorie medicala) ci ginditiva si la DNA, defecte celulare, mostenire etc.
Consecintele pot fi dramatice, Cei care va angajeaza vor putea sa o faca considerand profilul genetic si la fel cei care va asigura. Sunt legile singure capabile sa opreasca abuzul? Ma indoiesc. Probabil sunt necesare schimbari radicale in felul in care in informatia este pastrata si acessata. Poate ca responsibiltea cu privire la in formatie acess trebuie returnata indivizilor si grupurilor carora informatia le apartine cu toata limitarea dramatica pe care o va aduce cercetarii stiintifice in absenta unor forme effective de anonimizare.
Pina acum dealungul istoriei fiecare avans technologic a dus la o restringere a spatiului privat (personal sa al unui grup). Wikileaks este ultimul exemplu de ce se poate intimpla.
Probabil ca ceva trebuie sa se intimple inainte ca avansurile in technologie sa ne aduca inapoi in 1984 🙂
Si proapabil ca decizia a ce este public si privat trebuie sa fie mult mai explicita de ce este azi.
Julo