Regele Mihai cinstește memoria Reginei Mamă ElenaÎn ultima vreme au aparut contestări, în special pe internet, ale rolului regimului Antonescu in Holocaustul din România în timpul celui de-al doilea război mondial. Cei care contesta concluziile raportului Comisiei Wiesel susțin că e vorba de o „culpabilizare a poporului român”, deși raportul delimitează clar responsabilitatea regimului lui Antonescu. Mai mult, în raport sunt menționați români care au contribuit la salvarea evreilor în această perioadă, și care au fost distinși cu titlul „Drepți între Popoare” de către Memorialul Holocaustului Yad Vashem, de la Ierusalim. Printre aceștia se numără la loc de frunte Regina Mamă Elena, care prin intervențiile sale pe lângă Ion Antonescu a salvat viața a nenumărați evrei din România. Pentru prima oară, Regele Mihai a vorbit despre rolul Reginei Mama în salvarea evreilor într-un interviu în exclusivitate pentru Radio România, acordat la Palatul Elisabeta din București.
Cum a ajuns Regina Mamă să se implice în salvarea evreilor din România care erau persecutați de regimul lui Antonescu?
Am auzit că se întâmplă anumite lucruri cu evreii noştri la Bucureşti, aici în ţară, şi aveam contact, şi mama mea şi cu mine, destul de des cu rabinul şef care era atunci la Bucureşti, Şafran, şi ne explica puţin cam ce se întâmplă, cam ce are să se întâmple – cred că ştia el mai multe lucruri –, şi atunci mama mea s-a sesizat foarte tare pe toată chestiunea asta, şi de la una, de la alta, ea a reuşit faţă de Antonescu. Antonescu era un om destul de bizar în anumite lucruri, fiindcă făcea ce toată lumea ştie, dar avea un fel de… cum să spun, un respect foarte adânc faţă de mama mea. Şi ea a reuşit, în cursul mai multor luni, să-l domolească în ceea ce făcea el cu evreii, şi a reuşit într-o bună măsură.
Cum aveau loc întrevederile, îl primea pe Antonescu în audienţă şi cerea, în cazuri concrete de evrei, să nu fie deportaţi?
Cred că au fost câteva cazuri dar eu nu ştiu, nu mai ţin minte exact cine erau, câţiva alţii… Dar în special ea se ocupa, cum să spun, aşa, în grup, de evrei, nu atâta de persoane. Pe ici, pe colo, da, au fost câţiva pe care ea îi cunoştea bine.
Care era răspunsul lui Antonescu la aceste intervenţii?
Antonescu ca să-i spună ei ceva special nu cred că i-a spus, dar s-a văzut puţin că a lăsat-o mai încet în momentul ăla. Pe urmă au fost cei care au trimis, nu numai evreilor, dar şi românilor şi altora, în Transnistria de atunci – şi a reuşit, totuşi, să trimită tren, sau mai multe trenuri de aici cu mâncare şi îmbrăcăminte pentru cei care erau deportaţi acolo, şi pentru evrei, şi pentru români.
Era periculos ce făcea?
Se auzeau fel de fel de lucruri, un eventual pericol faţă de ea. Şi noi mai ştim altceva – că am aflat după, mult timp după –, că a venit Eichmann (coordonatorul „soluției finale” a naziștilor, de nimicire a evreilor – n.r.) pe aici, foarte supărat, că ce făcea mama mea, şi i-a spus lui Antonescu ca asta nu mai este admisibil. Dar totuşi, Antonescu nu a oprit conflictul. S-a lăsat influenţat de către mama mea.
Majestatea Voastră aţi avut convorbiri cu Antonescu despre situaţia evreilor?
Eu personal cu Antonescu pe chestia asta mai puţin, pe când mama mea a acţionat din punct de vedere uman, omenesc, şi avea un sens al moralei foarte puternic şi era foarte credincioasă, şi indiferent de religiile respective, când cineva era… se purta cu el în felul cum s-a purtat, ea nu accepta asta. Asta a fost puterea ei faţă de Antonescu.
Îi trezea rămăşiţe de conştiinţă lui Antonescu?
Asta trebuie să fi fost, dar e greu de ştiut cum şi de ce. Eu m-am gândit mai târziu că el fusese la un moment dat ataşat militar la Londra şi, cine ştie, o fi prins şi el ceva de la englezi, purtarea lor acolo, i-o fi rămas ceva în capul lui, în sufletul lui, nu ştiu. Dar, în orice caz, a reuşit mama mea, totuşi, să facă, şi cu el, şi cu Mihai Antonescu, în primul rând… Când unul mergea mai greu, îl lua pe Mihai Antonescu şi-l pistona mai tare, ştii, şi pe urmă s-au mai aranjat lucrurile, până când… Pe cât s-a putut.
A existat un plan, în vara lui 1942, al lui Antonescu împreună cu germanii, de a deporta toţi evreii din România şi sudul Transilvaniei în lagărul de la Bełżec (se citeşte Beujeţ – n.r.), din Polonia. Şi în toamna acelui an Antonescu s-a răzgândit – în toamna lui ’42 – şi există unele ipoteze potrivit cărora mama Majestăţii Voastre ar fi ameninţat că, dacă se întâmplă acest plan, pleacă din România, se exilează. E adevărat?
Chiar aşa nu ştiam, chiar în felul ăsta, dar ştiu că îmi spunea mie, între noi vorbind, şi a spus-o chiar faţă de alţii câţiva, chiar faţă de mine, că dacă nu se face ceva pentru evrei, să se atenueze cel puţin lucrurile, o să facă… o să treacă în istorie că eu am să fiu numit ca „Regele Crud”, sau „Nedrept”, sau ceva de felul ăsta, şi că asta noi trebuia să evităm pe cât se poate.
Ce legături aţi avut cu rabinul Şafran şi cu preşedintele Comunităţii Evreieşti, Filderman, în timpul războiului?
Cu Filderman nu am avut aproape deloc, l-am văzut o dată sau de două ori. Rabinul Şafran venea la un moment dat, timp de câteva luni, venea aproape în fiecare săptămână o dată, ca să-i explice şi mamei şi mie ce ştia el că are să se întâmple. Şi atunci mama mea vorbea, înainte de a se întâmpla anumite lucruri, cu Antonescu.
Deci şi în felul ăsta a prevenit unele…
Păi da, că n-aveam de unde să ştim noi, că astea nu ni se spuneau niciodată. Numai ea putea să ne spună ce se pregătea…
Aţi ştiut ce se întâmplă în Transnistria, cu lagăre ale morţii, cu oameni care mureau de tifos, de foame?
Bine, partea cea mai gravă care s-a întâmplat la început a fost când au venit legionarii şi au făcut pogromul; pe urmă s-a întâmplat chiar şi în Moldova. Asta a fost la începuturi, când încă nu intrasem în toată chestiunea asta cu mama mea… Nici pe rabinul nu-l văzusem atunci, asta a venit după…
Dar aţi ştiut, v-a spus ce se întâmplă
Am ştiut, dar… după, bineînţeles; nu mi se spunea altfel.
Aţi rămas în legătură cu rabinul Şafran, care a locuit foarte aproape de Majestatea Voastră în Elveţia.
De când am plecat… el plecase şi pe urmă, când am plecat eu, nu imediat, dar la puţin timp după aceea, am reluat contactul cu el.
Şi aţi rămas în contact până la sfârşitul vieţii lui?
Am rămas până a murit şi pe urmă, când a fost slujba lor acolo, m-am dus la sinagoga de la Geneva pentru asta.
A făcut, cred că prin anul 1956, rabinul Şafran nişte declaraţii destul de controversate în favoarea lui Antonescu. Care era, de fapt, poziţia lui faţă de Antonescu – că a persecutat şi a salvat, sau… de ce a făcut acele declaraţii, în general, rabinul Şafran?
Păi cred că el a făcut asta fiindcă Antonescu, pe cât a putut şi el să facă, a făcut ceva din cauza mamei mele…
Deci, declaraţiile rabinului Şafran vin ca o confirmare a contribuţiei Reginei Mamă?
Ei, da, asta sigur; şi pe urmă ştiu când a venit aici o dată în vizită, a vorbit la Parlament mi se pare, şi a vorbit foarte răspicat şi clar despre mama mea, şi asta cred că nu le-a plăcut la mulţi, nu atât pe chestia evreiască, dar fiind că el vorbea de ea care făcea parte din familie, şi astea erau lucruri tabu pe vremea aceea.
S-a încheiat războiul, nu s-a mai vorbit despre acest lucru, şi a trebuit să vină anul 1989, la 6 ani după moartea Majestăţii Sale Regina-Mamă Elena, pentru a-i fi atribuit acest titlu de „Drepţi între Popoare”. Cum s-a ajuns la atribuirea acestui titlu atât de târziu?
Din câte ştiu eu, a fost un profesor român-evreu, Emil Simiu mi se pare că-l cheamă, pe care l-am întâlnit când am fost în America, la Washington. Şi el mi-a spus de atunci deja, nu mai ţin eu minte în care an, că el a început deja să facă o întreagă documentaţie şi să facă presiuni în Israel ca să se recunoască ce a făcut ea pentru evrei. Ştiu că au fost, din câte am auzit, o grămadă de controverse de la anumite persoane în Israel, care nu prea erau convinse. Dar el, nu ştiu cum, a reuşit. Şi-a adus chiar documente de-aici, probabil, sau din altă parte, cu Eichmann, când a venit el aici. Aşa am aflat eu – nu ştiam înainte, că Antonescu nu era să ne spuie nouă… Şi n-a rămas, a fost graţie lui că s-a făcut până la urmă, şi a acceptat. Şi atunci am fost invitat oficial la ambasada Israelului de la Berna, unde s-a făcut o mică ceremonie cu documentul, pe care-l am şi acum, în limba lor şi pe franţuzeşte, aceeaşi pagină dublă, cu toată declaraţia şi ce a făcut el.
Credeţi că această întârziere s-a datorat şi faptului că regimul comunist ar fi pus piedici ca să se întâmple aşa ceva?
Asta e foarte posibil, fiindcă puneau piedici oriunde puteau faţă de noi. Adică, ăsta nu trebuia să mai pomenească nimic, decât că noi n-am făcut nimic decât să profităm de poporul român, începând cu Carol I şi terminând cu noi, că am furat toată ţara şi nu-ştiu-ce şi pe dincolo.
De ce credeţi că această contribuţie a Reginei-Mamă – şi a altor români, că mai sunt până la 54 care au primit acest titlu – de ce este aşa de puţin cunoscută această contribuţie în salvarea de evrei în România?
Nu cred că a fost numai pe chestia evreiască. A fost că partea noastră a Europei, cum am spus eu într-unul din discursurile mele, când am mers pentru NATO, că… cu toate că noi nu suntem Balcani, dar suntem în acest grup din partea Occidentului, că se considera că tot ce e aici este un fel de boală şi atunci se uitau la noi ca la o pacoste din Europa, ca să spun, aproape, şi poate că şi ăsta este unul din motive. Nu ştiu de ce, dar mi se pare că pentru România a fost mai tare această mentalitate decât la celelalte ţări, poate pentru că din cauza sovieticilor, pentru că noi suntem latini şi toţi în jur erau slavi, afară de unguri, şi atunci trebuia să dea în noi mai tare decât în alţii.
V-ar place să vedeţi aici, în România, un memorial, o placă, o statuie pentru regina mamă? Ea a fost cinstită în Israel, dar nu este cinstită în propria ei ţară, în România.
O recunoaştere, ceva mai puternic, asta da, dar în rest totul e să vedem puţin cum s-ar putea face ceva. Dar cred că prea puţină lume ştie despre toate astea.
Acest interviu a fost difuzat inițial de Radio România Actualități.
Am primit acest ecou de la însuși domnul Emil Simiu și îl publicăm în continuare, cu mulțumiri:
Tin sa multumesc domnului Clej pentru calitatea interviului publicat in Romania Libera.
Asa cum a indicat M.S. Regele intr-unul din raspunsurile la intrebarile d-lui Clej, am avut onoarea sa initiez si sa duc la bun sfarsit actiunea care a rezultat in acordarea titlului de Dreapta Intre Popoare Reginei Mama Elena. Aceasta actiune nu ar fi fost incununanta de succes fara sprijinul statornic al sef-rabinului Safran, si al aceluia al vice-primarului orasului Tel Aviv, Itzhak Artzi, politician israelian proeminent de origine romana, al fostului consilier al presedintelui Carter, avocatul Stuart Eizenstadt, al varului meu, profesorul Liviu Librescu, al avocatului israelian Lionel Kestenbaum, care m-a asistat cu competenta si devotament, al cunocutului inginer si autor H. Sinnreich, al scriitorului Norman Manea, al dirijorului Sergiu Comissiona, al prof. Riri Silvia Manor, al dr. Ileana Vrancea, al scriitorului Andrei Brezianu, al scriitorului Andrei Codrescu, al rabinilor Judah Glasner si Jonathan Maltzman, al fostului ministru de externe al Romaniei, Constantin Visoianu, si a multor altor evrei si crestini de buna credinta.
Mi-as ingadui sa propun o rectificare a ceeace cred ca este o gresela de tipar in textul interviului. In Transnistria au fost deportati romi, dar nu, daca nu ma insel, si romani.
In ce priveste nerealizarea proiectului de deportare a evreilor romani la Belzec, un factor important a fost deteriorarea masiva a situatiei militare a Axei in toamna 1942, in preajma infrangerii istorice a maresalului Paulus la Stalingrad. In 1941 Iuliu Maniu si Constantin Bratianu ii cerusera lui Antonescu sa opreasca interventia militara a Romaniei dupa redobandirea Basarabiei si a Bucovinei. Antonescu nu i-a ascultat atunci, dar le-a urmat sfatul cand, dupa ce perspectiva infrangerii Axei devenise tot mai limpede, ei au insistat ca tratative diplomatice pentru iesirea Romaniei din razboi sa fie initiate la Ankara, Cairo, Lisabona, Madrid si Stockholm. In acel context colaborarea cu nazistii la deportarea populatiei evreesti ar fi fost inoportuna.
Prin actul dela 23 August si raspunsul leal si viguros al Armatei Romane la proclamatia regala a fost realizata nu numai realipirea Ardealui de Nord, evitarea in mare masura a devastarii inutile a teritoriului national, si reducerea importanta a duratei celui de-al doilea razboi mondial, dar si salvarea evreimii romane, dupa prigoana criminala din primii ani ai razboiului, dela soarta tragica a evreimii ungare sub regimul bestial al Crucilor cu Sageti. Nici poporul roman, nici poporul evreu nu vor uita aceste contributii istorice.
Emil Simiu
Felicitari domnullui Petru Clej pentru acest interviu!
Cred ca interviul raspunde si la una din intrebarile la care dl. istoric Ionescu nu a putut raspunde. Ma refer la intrebarea: „de ce a renuntat Antonescu la trimiterea evreilor din Romania in lagare in 1942?”
As mai adauga faptul ca in afara de influentza decisiva a reginei Maria asupra lui Antonescu si de interventiile rabinului Safran, au mai existat si alti factori de presiune asupra lui Antonescu, ca de exemplu insistentza unui fost coleg de clasa evreu al dictatorului care a intervenit in repetate randuri si pe care Antonescu il respecta si poate si educatia anti-germana si pro-occidentala primita de dictator in tineretze.
Regele Mihai a subliniat faptul ca legionarii au fost vinovati de crimele facute in Transnistria: exact acelasi lucru mi-a spus si tatal meu.
Este important sa se stie ca aceste crime nu au fost facute de nimeni din corpurile de armata romanesti, care au ajuns in batalia de la Stalingrad.
Tatal meu a fost tanar ofiter (sublocotenent) cand a fost trimis sa lupte contra URSS si mi-a povestit un numar mare de fapte legate de razboi. De asemenea el a fost si fotograf amator si a facut sute de fotografii pe front, la fatza locului, (de fapt mii) dintre care o mare parte au ramas in stare buna si le posed eu.
Daca voi avea ocazia sa le prezint domnului Deletant sau cuiva din aceasta comisie o voi face cu placere.
Am putut vedea -intre altele- faptul ca ofiterii armatei romane de multe ori isi dadeau din hrana lor si chiar din ovazul pentru cai populatiei locale infometate din Ucraina si Rusia, fotografii facute in grup cu familii din populatia locala care din acest motiv era favorabila armatei romane (se poate vedea din poze). La randul ei populatia locala s-a purtat extrem de frumos cu romanii care veneau in retragere de la Stalingrad.
Cand l-am intrebat pe tatal meu cum s-au purtat pe front romanii cu populatia din zona controlata de armata romana, mi-a raspuns: „Daca ne-am fi purtat incorect cu populatia din zona aflata sub controlul nostru, nu crezi ca am fi fost impuscati in timpul retragerii? Pentru ca ajungeam morti de oboseala la casele ucrainiene sau rusesti, unde erau numai femei si copii, ne scoteam pustile si le puneam pe masa dupa care adormeam bustean. In loc sa ne impuste, ucrainiencele si rusoaicele ne trezeau dimineata si ne ajutau sa ne punem armele in spinare, spunandu-ne sa ne grabim ca acum intra armata rosie in sat!
Acesta este adevarul istoric!
Eu sunt convins ca Ion Antonescu a meritat soarta sa, fiind vinovat de aceste crime. Pe de alta parte nu trebuie sa adaugam si alte crime la crimele comise de el. Hitler i-a cerut in mod expres lui Antonescu sa confiste si sa-i predea Tezaurul Poloniei pe care polonezii, dupa infama invazie germana, in disperare de cauza, l-au trimis la Londra pentru pastrare prin Romania. Antonescu a refuzat si a avut grija ca tezaurul sa ajunga sub paza armatei la Constantza, unde era asteptat de un vapor cu destinatia Londra.
Dupa razboi acest tezaur a revenit la Varsovia, spre deosebire de tezaurul Romaniei care a fost sfartecat la Moscova si din care nici macar ramasitele si cele 93 de tone de aur nu au revenit in tara. In 1924 monede medievale romanesti din tezaur erau inca vandute la negru prin Spania si Portugalia!
O judecata impartiala a tuturor crimelor comise in timpul celui de-al doilea razboi mondial cu siguranta ca trebuie sa includa atat crimele legionare si ale lui Antonescu, cat si ale NKVD-ului care era cel putin la fel de patat de sange si care a venit in Romania pe post de „justitiar”!
Domnule Constantinescu, Majestatea Sa se referă la pogromul de la București din 21 – 23 ianuarie 1941, atunci când a avut loc rebeliunea legionară.
După aceea Antonescu a dizolvat Mișcarea Legionară, deci nu mai putea avea un rol în masacrele din Basarabia, Bucovina, Transnistria, unde responsabile au fost armata, jandarmii împreună cu naziștii și voluntari ucrainieni.
De pildă, masacrul de la Odessa, în semn de represalii la aruncarea în aer a cartierului general la 22 octombrie 1941 a fost ordonat personal de Antonescu și executat de armata roână.
În recenta carte de documente germane, publicată de Trașcă și Deletant, se vorbește de 40000 de executați civili la Odessa.
După cîte ştiu din povestirile evreilor Bucureşteni, Antonescu a declarat că toţi cei ce trăiesc în România şi sunt cetăţeni români dinainte de 1937, sunt trataţi ca cetăţeni ai României indiferent de religie(cult).
În ce priveşte muncile impuse evreilor, ca de exemplu curăţirea străzilor, dezăpezirea străzilor era admisă plata şi supravegherea înlocuitorilor (de obicei rromi).
DIn păcate nu există documente, ci numai amintiri la gura sobei.
Sunt dezamăgit domnule Gross că după cât am scris despre Holocaust și după interviul cu Mihai Ionescu în care recomandam din nou lectura raportului Comisiei Wiesel http://www.inshr-ew.ro/pdf/Raport_final.pdf mai puteți scrie ceea ce scrieți.
Nu numai că TOȚI evreii au fost excluși din școli, armată, instituții publice, etc, dar a început procesul de „românizare” a întreprinderilor și confiscare a proprietăților imobiliare, cu excepția acelora cărora le fusese atribuită cetățenia română înainte de 1924 (care se făcea prin lege cu caracter individual, de către parlament), care erau foarte puțini.
Cât privește deportarea și nimicirea în Basarabia, Bucovina și Transnistria, este de drept că ea a vizat în majoritate evrei care nu erau de limbă română, dar dacă introducem această distincție, nu facem decât să validăm criteriile lui Antonescu.
Mai mult, deși i-a acuzat pe acești evrei de colaborare cu ocupanții sovietici în perioada iunie 1940 – iunie 1941, Antonescu nu a ezitat să ordone deportarea evreilor din sudul Bucovinei și județul Dorohoi, teritorii care nu fuseseră ocupate de Stalin.
În afară de raportul Comisiei Wiesel, care vă va lămuri pe deplin despre măsurile discriminatorii împotriva evreilor în perioada 1938 – 1944 (după pag. 87) vă recomand și cartea “Holocaustul in Romania in documente ale celui de-al III-lea
Reich. 1941-1944 Holocaustul in Romania in documente ale celui de-al
III-lea Reich. 1941-1944″ scrisa de Ottmar Trașcă și Dennis Deletant, Editura Dacia 2008.
Domnule Clej,
Va multumim pentru acest interviu, care ne apropie de valorile romanesti autentice intr-o perioada atat de vanghelizata.
Nu mă înţelege greşit. Mă refer la un aspect ciudat al lui Mareşalului faţă de evreimea bucureşteană. Nu mă refer la românizare, şi tot ce s-a petrecut în România Antonesciană.
Personal ştiu că bunicul meu din partea tatei, fiind avocat, fost Consilier Juridic al Minelor Lupeni, a profesat în Arad pînă în ’43 când a încetat din viaţă în urma unui atac de cord.
Familia tatălui a rămas în Arad pînă cînd s-a stins, bunica (doamna avocat) în anii ’60, sora tatei ’78.
Evreii din București au fost favorizați în raport cu cei, de pildă, din zona rurală a Moldovei.
Asta nu l-a împiedicat pe Antonescu să ordone deportarea în Transnistria în toamna lui 1941 a unui lot de circa 250 de evrei – unicul din București.
Povestea este documentată în cartea „Evrei, treceți Nistrul”, de Sonia Palty http://www.edituradacia.ro/index.php?page=cauta&qs=palty.
Îmi fac deosebită plăcere articolele şi interviurile pe care le publici. Îmi doresc nu numai mie să public lucruri la nivelul tău.
Istoria zbuciumată a omenirii, este presărată cu hotărîri inexplicabile ale tiranilor ce au dominat-o, hotărîri ce au influenţat în mod individual, sau în grupuri mici, viaţa.
Mulțumesc, domnule Gross, fac și eu ce pot și ce mă pricep…
Mi-ati violat intimitatea cu o invitatie in spatiul acestei scrieri. Ma simt jignit de mai multe ori. Mi se pare o presiune asupra constiintei mele, o indocrinare fatis regalista.
Mi se pare profund jignitoare fiindca vine la un om care reia un mesaj video si-l popularizeaza doctrinar in forma scrisa. Ridicol, probabil stimulentele acopera rusinea.
Cine sunteti si unde ati fost in ultimii 60 de ani?
Nu inteleg ce-l opreste pe chiar asa zisul rege mihai sa-si deaschida un cont de user si sa-si promoveze personal si in direct ideile. Ii cade coroana?
Daca tot am venit aici cu invitatie, imi spun parerea.
Regele e vinovat pentru toata degradarea Romaniei. Intai pentru ca nici el nu crede in libertate si democratie (mi-amintesc de baiguielile sale ocazional-anuale si neconvingatoare solicitate candva de Europa Libera ).
Daca ar fi crezut ca sistemul regalist este o solutie pentru omenire ar fi luptat pentru afirmarea acestuia. Observ un curs opus al istoriei cand conducatorul tarii cere prerogative, vrea sa lupte paralel cu puterea aleasa, nicidecum sa se limiteze la prezenta de fatada cum fac regii.
Daca solutia regalitatii ar fi o solutie viabila as putea s-o votez numai daca am pune coroana pe fruntea unui roman care ar dori sa devina rege, nicidecum un strain.
Mihai este vinovat de multe lucruri (dupa parerea mea de om simplu). Intai pentru ca a trimis tezaurul tarii la rusi in loc sa-l ingroape in pamantul tarii. Zorba Grecu a pitit depozite de vin in acest fel.
Mihai n-ar fi trebuit sa capituleze, ci sa se impuste cand dadea comunicate tarii. In direct, sa se auda. Si poporul il recepta ca pe iubitor de tara si de oameni.
Plecat afara trebuia sa lupte cu comunistii, sa informeze poporul roman prin manifeste si scrieri prin care sa dezvaluie falsitatea sistemului comunist si prapastia spre care se indreapta. Sa ne educe permanent.
Avea inainte un zid comunist si s-a facut mic langa el, iar acum, dupa ce poporul roman i-a aratat generozitatea incearca sa ajunga smechereste la putere. Peles nu-i apartine, nu poaste sa-i apartina, primaria Brasov a fost cumparata de el cand i-a facut cadou castelul. Asa ceva nu se daruieste. Iar un cadou nu se vinde, cum incearca el azi.
Daca esti educat sa conduci o tara nu inseamna sa-i iei bogatiile si tot ce are mai frumos, fii modest intr-o camera-doua, multumeste-te cu un cal alb si un grajdar care sa ti-l ingrijeasca, daca e nevoie sa apari astfel in fata multimii. Si traieste precum calugarii. Sufera si s-ar putea sa te cred. Si sa te iubesc..
Altfel esti un terchea berchea al istoriei…
A zis
Nicolae Tudor
Mă simt nevoit să dau o replică minciunilor grosolane conținute în acest mesaj.
„Mi-ati violat intimitatea cu o invitatie in spatiul acestei scrieri. Ma simt jignit de mai multe ori. Mi se pare o presiune asupra constiintei mele, o indocrinare fatis regalista.”
Invitația a fost lansată celor înregistrați la această publicație. După cum se poate foarte bine deduce din conținutul interviului, nu e nicio „îndoctrinare fățiș regalistă” este vorba de contribuția Reginei Mamă în salvarea evreilor din România de regimul genocidar Antonescu.
„Mi se pare profund jignitoare fiindca vine la un om care reia un mesaj video si-l popularizeaza doctrinar in forma scrisa. Ridicol, probabil stimulentele acopera rusinea.”
Fals, este vorba despre un interviu difuzat de Radio România, interviu luat de un jurnalist care colaborează și la Revista ACUM.
„Cine sunteti si unde ati fost in ultimii 60 de ani?”
Regele Mihai a fost expulzat cu forța din țară în ianuarie 1948 de regimul comunist marionetă la ordinul direct al lui Stalin.
„Nu inteleg ce-l opreste pe chiar asa zisul rege mihai sa-si deaschida un cont de user si sa-si promoveze personal si in direct ideile. Ii cade coroana?”
Repet, nu ați înțeles tema acestui interviu.
„Daca tot am venit aici cu invitatie, imi spun parerea.
Regele e vinovat pentru toata degradarea Romaniei. Intai pentru ca nici el nu crede in libertate si democratie (mi-amintesc de baiguielile sale ocazional-anuale si neconvingatoare solicitate candva de Europa Libera ).”
Minciuni grosolane. Ori n-ați auzit intervențiile Regelui Mihai, ori n-ați priceput nimic din ele, așa cum n-ați priceput nici din acest interviu.
„Daca ar fi crezut ca sistemul regalist este o solutie pentru omenire ar fi luptat pentru afirmarea acestuia. Observ un curs opus al istoriei cand conducatorul tarii cere prerogative, vrea sa lupte paralel cu puterea aleasa, nicidecum sa se limiteze la prezenta de fatada cum fac regii.”
Monarhul, domnule Tudor, nu are putere, într-o monarhie constutuțională, el domnește, nu guvernează.
„Daca solutia regalitatii ar fi o solutie viabila as putea s-o votez numai daca am pune coroana pe fruntea unui roman care ar dori sa devina rege, nicidecum un strain.”
Regele Mihai este român, născut în România, la fel ca Antonescu, Gheorghiu Dej, Ceaușescu, Iliescu, Constantinescu sau Băsescu.
„Mihai este vinovat de multe lucruri (dupa parerea mea de om simplu). Intai pentru ca a trimis tezaurul tarii la rusi in loc sa-l ingroape in pamantul tarii. Zorba Grecu a pitit depozite de vin in acest fel.”
Minciună grosolană. Tezaurul a fost trimis în Rusia în timpul primului război mondial.
„Mihai n-ar fi trebuit sa capituleze, ci sa se impuste cand dadea comunicate tarii. In direct, sa se auda. Si poporul il recepta ca pe iubitor de tara si de oameni.”
La 30 decembrie 1947, la Palatul Elisabeta, înconjurat de trupele diviziei bolșevizate Tudor Vladimirescu, Regele Mihai a fost silit să abdice la amenințarea executării a 3000 de tineri luați ostateci de comuniști, abdicarea fiindu-i impusă de Petru Groza și Gheorghiu Dej. Este curios cum de vină nu e călăul, ci victima.
„Plecat afara trebuia sa lupte cu comunistii, sa informeze poporul roman prin manifeste si scrieri prin care sa dezvaluie falsitatea sistemului comunist si prapastia spre care se indreapta. Sa ne educe permanent.”
Ceea ce a și făcut, dar e clar că nu ați vrut să auziți.
„Avea inainte un zid comunist si s-a facut mic langa el, iar acum, dupa ce poporul roman i-a aratat generozitatea incearca sa ajunga smechereste la putere. Peles nu-i apartine, nu poaste sa-i apartina, primaria Brasov a fost cumparata de el cand i-a facut cadou castelul. Asa ceva nu se daruieste. Iar un cadou nu se vinde, cum incearca el azi.”
Minciuni grosolane. Castelul Peleș este domeniul privat al familiei Regale, deci a fost restituit în mod perfect legal, reparându-se abuzul comis de uneltele lui Stalin acum 60 de ani.
„Daca esti educat sa conduci o tara nu inseamna sa-i iei bogatiile si tot ce are mai frumos, fii modest intr-o camera-doua, multumeste-te cu un cal alb si un grajdar care sa ti-l ingrijeasca, daca e nevoie sa apari astfel in fata multimii. Si traieste precum calugarii. Sufera si s-ar putea sa te cred. Si sa te iubesc…”
Regele Mihai a plecat din țară cu pistolul la tâmplă și cu hainele de pe el. A fost nevoit să-și câștige existența muncind din greu, iar acum beneficiază de drepturile sale legitime.
„Altfel esti un terchea berchea al istoriei…”
Domnule Tudor, nu sunteți decât o victimă a spălării pe creier comuniste.
Pt dl Tudor:
1. Sunt de acord ca acei care au fortat Parlamentul Romaniei sa trimita Tezaurul Romanesc la rusi ar fi trebuit sa se impuste in loc sa faca politica in continuare. S-a intamplat in anul 1916, in noiembrie, iar tezaurul a ajuns la Kremlin in 1917, in februarie, cand regele Mihai nu era nici macar in stare de proiect! Este vorba de Biserica Ortodoxa Romana, sau cel putin capii ei. Nu numai ca au trimis tezaurul la rusi, dar la gara i-au si cantat prohodul, cu mitropoliti si tot felul de inalti si lati preasfintiti, cu slujba de rigoare.
2. Sunt total de acord cu domnul Clej cad dansul spune ca sunteti o victima a dezinformarii comuniste. Monarhia din Romania nu a fost o monarhie absoluta, cum in dezinformarea si prostia dvs se pare ca credeti, ci o monarhie constitutionala. De exemplu in 1916 cand Carol Intaiul voia sa ne aliem cu Imperiul Austro-Ungar, Parlamentul Romaniei a fost cel care a decis sa ne aliem cu Franta , Anglia, etc. Regele nu avea putere de veto si nici de conducere efectiva.
3. Ca stiti sau nu stiti, nu conteaza. Ar trebui sa mai cititi istorie. Datorita faptului ca am avut o monarhie constitutionala, o serie de conflicte grave intre diverse partide politice au putut fi aplanate fara varsare de sange. Cand a avut loc asa-zisa revolutie intr-un pahar (de care radea Caragiale) de la Ploiesti, iar regele Carol Intaiul voia sa renunte la domnie, Petre Carp l-a linistit spunandu-i: stati asa maiestate si nu va pierdeti cu firea: asa sunt romanii, le vine sangele la cap si explodeaza usor, dar apoi se potolesc. Ceea ce s-a si intamplat.
4. Daca am fi avut monarhie constitutionala in anul 1990, minerii nu ar fi fost lasati sa vina la Bucuresti sa bata si sa omoare oameni si sa distruga colectiile unice de minarale ale facultatii de Geologie, iar tovarasul Iliescu nici macar nu ar fi avut ocazia sa-i invite!
O serie de conflicte ar fi putut fi aplanate fara ca Iliescu sa fie lasat sa incalce de atatea ori constitutia, pentru ca regele ar fi avut nu un rol de conducere ci de moderator ca si de veghetor pentru respectarea Constitutiei!
Dle Tudor, chiar ma mir cat de prost informat sunteti, si cred si eu ca sunteti fructul otravit al comunismului!
5. Regalitatea a avut un singur mar putred, pe regele Carol al doilea. Pana si el a intrat totusi in cartea Guiness a recordurilor, facand propaganda pentru poporul roman: regele cu cel mai mare penis din lume! (glumesc cu „propaganda”) Dar primul rege, Carol I a condus Romania cu mult tact. Atunci el a adus in Romania o multime de mici mestesugari din Germania care practic au invatat populatia locala multe meserii. Toate cuvintele legate de mecanica sunt de origine germana: foraibar, surub, saiba, etc. Tot atunci Carol a adus primii fotografi germani in tara, care faceau fotografii de doua feluri: „mit Stock” si „Ohne Stock”. Adica de categoria intaia si de a doua; cu baston si fara baston. De atunci a intrat in romaneste cuvantul „misto”- „mit stock” din limba germana. Ar trebui sa va iau „la misto” domnule Tudor pentru lipsa dvs de educatie si insusirea perfecta a propagandei comuniste.
Anton Constantinescu
Cred ca am avut o zi neinspirata cand am intervenit. Aveti dreptul sa puneTI mana pe „raul si ramul” Romaniei, aveti dreptul sa faceti ce vreti.
Numai ca in sufletul meu nu e loc decat pentru Regele Iisus care nu avea nevoie de nimic ce-i omenesc, chiar daruri numindu-se.
Va rog DOAR sa nu mai ma invitati la spectacolele pe care le veti sustine.
Nicolae Tudor și-a dat seama de minciunile grosolane pe care le-a turnat aici pe forum și s-a refugiat în „creștinism”.
Cum era, domnule Tudor cu porunca biblică „Să nu minți”?
Așa e când te convertești (în mod ipocrit) peste noapte de la național-comunism la habotnicism ortodox.
Trei lucruri sunt necesare in Romania de azi: educatia, educatia si iar educatia.
Iar regele Carol I a mai adaugat o dorinta semnificativa a lui, pentru ceva ce pare deficitar in Romania:
„FORMATI CARACTERE!”
Mai am o replica pentru domnul Tudor si altii ca el. Il citez:
„Cred ca am avut o zi neinspirata cand am intervenit……..Numai ca in sufletul meu nu e loc decat pentru Regele Iisus care nu avea nevoie de nimic ce-i omenesc, chiar daruri numindu-se.”
In perioada „dictaturii proletariatului” (adica a dictaturii personale a unei bande de descreierati) se spunea:
„cand te afli la racoare
Da-i cu clasa muncitoare”.
Azi am schimbat zeitatile si escrocii de azi au alta deviza:
” Cand te afli la racoare
Da-i cu Maica Nascatoare!”
Sau de ce nu, cu „regele” Iisus, pe numele sau real Iehoshua Ben Iosef.
Aceeasi Marghioala, altfel coafata, domnule semidoct Tudor!
Pentru conformitate: Anton Constantinescu
Din bogata înţelepciune indiană:
Cine ştie şi stie că ştie, este un înţelept — urmează-l
Cine ştie dar nu ştie că ştie, este un visător — trezeşte-l
Cine nu ştie dar ştie că nu ştie, este un ignorant — învaţă-l
Cine nu ştie dar nu ştie că nu ştie, este un dobitoc — omoară-l
Iar din cea românească:
Prostul dacă nu-i fudul, parcă nu e prost destul.
Din avatarurile lumii moderne. Orice ignorant, îndată ce a descoperit de unde se porneşte un calculator, devine cel mai deştept, cel mai atoateştiutor şi nu suportă să fie contrazis nici măcar de oameni competenţi. Sunt cei care, dintr-un articol ca cel în speţă, nu înţeleg mai mult de un cuvânt din zece, se leagă de el şi-l răstălmăcesc de dragul de a arăta lumii cât de culţi sunt. Cultura nu se face peste noapte, din păcate.
Axel
am spus ce am simtit. cu devizele e treaba dv.
sau, ma rog, ale regelui dv.
nu am analizat textul, nici comentariile. si nici nu sunt instruit sa port o discutie la nivel inalt pe aceasta tema. va spun atat: formarea caracterelor nu ar trebui inceputa cu mine. Am dat dovada ca am recunoscand ca „poate” m-am grabit sa intervin. iar dv m-ati facut excroc.
o seara placuta.
nicolae tudor
Domnule Nicolae Tudor,
Umilința pe care ați înghițit-o aici ar trebui să vă fie învățătură de minte. Așadar:
1) Nu mai scrieți fără să gândiți.
2) Nu vă mai dați cu părerea despre ce nu cunoașteți.
3) Nu mai faceți paradă de creștinsimul dumneavoastră, miroase a ipocrizie de la o poștă.
Dacă veți urma aceste sfaturi, veți vedea că viața vi se va schimba radical.
„nu mai scrieti fara sa ganditi”
Probabil sunt unul dintre milionele de prosti ai tarii, din cei 96% care resping monarhia.
Dupa devizele pe care le citati, probabil suntem chiar dobitoci si ar trebui sa fim… omorati?
Romanie, fanatismul a intrat in tine si a imbracat haina inteligentei si a iubirii!
Domnule Tudor, dacă prostia ar omorî, ați fi într-adevăr într-un iminent pericol de moarte.
Dacă v-ați fi obosit să citiți interviul, ați fi văzut că nu este vorbi despre monarhie ca instituție sau reinstaurarea ei în România, ci despre rolul jucat de Regina Mamă Elena în salvarea evreilor pe timpul dictatorului fascist genocidar Antonescu.
A fi prost nu e un păcat, că e un dat de la natură, dar dumneavoastră în plus ilustrați proverbul românesc citat cu câteva ecouri mai sus.
A propos, domnul Tudor, care are un blog vizitat numai de el, a postat cu mândrie gogomănia pe care o scrisese aici.
L-am descoperit din întâmplare și am copiat acolo răspunsul pe care i-l dădusem aici.
După doar câteva ore, domnul Tudor și-a retras cu totul panseul lui Gâgă…
usor-usor oamenii regelui isi dau arama pe fata. petru clej minte cu nerusinare!
am postat pe un blog in formare textul initial si comentariul meu. nu au fost nici un fel de comentarii acolo, altfel aveam un dialog. fiindca eu inteleg libertatea necenzurand si acceptand opinii care sunt impotriva mea, chiar le acord intaietate.
Voi relua acum demersul, chiar voi provoca discutii despre monarhie si in alte parti.
C-a inceput sa ma atraga acest subiect.
Îl crede cineva pe acest propagandist național-comunist care și-a început postările pe acest forum turnând minciuni de genul că Regele Mihai a trimis tezaurul României în Rusia?
Căutați pe internet http://101129.weblog.ro/2008-06-14/404432/romanialibera-com-m-a-invitat—-.html și vedeți cum a dispărut textul.
Domnule Nicolae Tudor, au englezii o vorbă care vi se aplică foarte bine: „Nu săpa când ești într-o groapă.”
În rest, intelectul nu vă ajută de loc. Ați fost cumva activist PCR înainte de 1989?
În final, vă atrag atenția că acest mesaj este ultimul off-topic pe care îl publică. Dacă vreți să comentați interviul, vă rog, dacă nu, v-aș ruga să încetați cu diversiunile.
Domnule Tudor: exista intotdeauna un lucru care trebuie cenzurat pe internet: minciunile. Si chiar inadvertentzele.
Si eu am fost cenzurat cand am scapat din vedere cate ceva, si sunt recunoscator pentru asta, pentru ca a fost o scapare. Dar exista un proverb latin pe care ar trebui sa-l invatati: „Erare humanum est, perseverare-diabolicum”. Adica a gresi este ceva uman, a persevera in greseala este diabolic.
De la dvs asteptam cu totii – cei care scriu aici – buna credinba. Ati spus o minciuna cand ati sustinut ca regele a trimis tezaurul la rusi, in mod normal trebuia sa va cereti scuze si sa va recunoasteti eroarea (eu cel putin asa as fi facut) in loc sa apelelati pana si la Iisus Christos, sa-l citati ca aparator al minciunii dvs.
Aici nici nu se pune problema si nici nu se discuta alternativa ca regele Mihai sa revina in functie, ci numai despre rolul sau in trecut. De ce nu va autoeducati si dvs, ca sa puteti fi un interlocutor bun nu numai printre ignorantii dvs pe care ii citati, ci si aici, la un nivel mai ridicat al respectarii adevarului istoric?
Tin sa multumesc domnului Clej pentru calitatea interviului publicat in Romania Libera.
Asa cum a indicat M.S. Regele intr-unul din raspunsurile la intrebarile d-lui Clej, am avut onoarea sa initiez si sa duc la bun sfarsit actiunea care a rezultat in acordarea titlului de Dreapta Intre Popoare Reginei Mama Elena. Aceasta actiune nu ar fi fost incununanta de succes fara sprijinul statornic al sef-rabinului Safran, si al aceluia al vice-primarului orasului Tel Aviv, Itzhak Artzi, politician israelian proeminent de origine romana, al fostului consilier al presedintelui Carter, avocatul Stuart Eizenstadt, al varului meu, profesorul Liviu Librescu, al avocatului israelian Lionel Kestenbaum, care m-a asistat cu competenta si devotament, al cunocutului inginer si autor H. Sinnreich, al scriitorului Norman Manea, al dirijorului Sergiu Comissiona, al prof. Riri Silvia Manor, al dr. Ileana Vrancea, al scriitorului Andrei Brezianu, al scriitorului Andrei Codrescu, al rabinilor Judah Glasner si Jonathan Maltzman, al fostului ministru de externe al Romaniei, Constantin Visoianu, si a multor altor evrei si crestini de buna credinta.
Mi-as ingadui sa propun o rectificare a ceeace cred ca este o gresela de tipar in textul interviului. In Transnistria au fost deportati romi, dar nu, daca nu ma insel, si romani.
In ce priveste nerealizarea proiectului de deportare a evreilor romani la Belzec, un factor important a fost deteriorarea masiva a situatiei militare a Axei in toamna 1942, in preajma infrangerii istorice a maresalului Paulus la Stalingrad. In 1941 Iuliu Maniu si Constantin Bratianu ii cerusera lui Antonescu sa opreasca interventia militara a Romaniei dupa redobandirea Basarabiei si a Bucovinei. Antonescu nu i-a ascultat atunci, dar le-a urmat sfatul cand, dupa ce perspectiva infrangerii Axei devenise tot mai limpede, ei au insistat ca tratative diplomatice pentru iesirea Romaniei din razboi sa fie initiate la Ankara, Cairo, Lisabona, Madrid si Stockholm. In acel context colaborarea cu nazistii la deportarea populatiei evreesti ar fi fost inoportuna.
Prin actul dela 23 August si raspunsul leal si viguros al Armatei Romane la proclamatia regala a fost realizata nu numai realipirea Ardealui de Nord, evitarea in mare masura a devastarii inutile a teritoriului national, si reducerea importanta a duratei celui de-al doilea razboi mondial, dar si salvarea evreimii romane, dupa prigoana criminala din primii ani ai razboiului, dela soarta tragica a evreimii ungare sub regimul bestial al Crucilor cu Sageti. Nici poporul roman, nici poporul evreu nu vor uita aceste contributii istorice.
Stimate domnule Clej,
Va rog sa notati adresa internet
http://www.isro-press.net/Regina.Mama.Elena/
si, daca va fi posibil, sa o aduceti la cunostinta cititorilor Dvs.
Cu stima, Al Dvs.,
Emil Simiu
Va multumesc si eu domnule Simiu, pentru umplerea golului de informatii inca existent in privinta acestui subiect.
As vrea sa adaug ca eu am incercat sa ma documentez cat mai bine despre trecutul apropiat, citind si istoriografia ungara.
Spre marea mea surprindere, in cartea istoricului si istoriografului maghiar Paul Lendvay („Hungarians: 1000 years of victory in defeat”) autorul tine sa acuze romanii de lipsa de credibilitate si de a fi din fire tradatori „pentru ca au schimbat de doua ori directia in lupte, tradandu-si fostii aliati „tocmai la timp”, in primul si al doilea razboi mondial.”
Sa inteleg ca istoriografia maghiara inca regreta in mod oficial ca Antonescu a fost arestat si judecat?
Si mai am ceva de adaugat: dl Lendvay a aparut si la televiziunea americana, pe C-span, unde a sustinut ca uciderea evreilor maghiari din Transilvania de catre statul ungar prin trimiterea lor in lagare a fost „mai rau decat o crima, a fost o eroare” (citandu-l pe cinicul ministru francez Talleyrand), intrucat a dus la diminuarea numarului vorbitorilor de maghiara in Transilvania.
Este revoltator ca orice om, si cu atat mai mult un evreu-ungur (cum este domnul Lendvay insusi, recunoscand acest lucru in carte) sa nu condamne mai intai crima, si numai in subtext… eroarea!
Multe felicitari pentru articolul despre interviul cu singurul rege al Romaniei care este in viata, articol foarte incomod pentru acei care nu stiu sa pretuiasca oameni.
Ma deranjeaza faptele istorice in sine, dar mai mult, lipsa de relatare a evenimentelor asa cum s-au petrecut.
Ma refer la concubinajul comunistilor din Romania in urma cu 61 de ani cu fortele externe care dupa ,,izgonirea”familiei regale, au avut ca interes ingenuncherea Romaniei si a tradatorilor din interior.
Copiii la scoala ,din pacate invata alte ciudatenii istorice convenabile guvernantilor, cele reale au fost mereu ascunse ori trunchiate dupa placul lor.
Articolul dumnevoastra atinge o coarda sesibila din istora noastra, felicitari pentru aceasta si curajul dumnevoastra.
Stimate Neluțiu,
Mulțumesc pentru felicitări, dar nu e vorba de un act de curaj, ci de unul de bun simț și până la urmă unul de curiozitate intelectuală.
Presa din România este complet lipsită de astfel de curiozitate și merge pe cărările bătătorite ale locului comun, comodității și minimei rezistențe.
Acest interviu nu atinge decât un mic aspect din istoria României, dar vă recomand să citiți următorul editorial „Farmecul discret al Regelui Mihai” în care abordez câteva dintre chestiunile menționate de dumneavoastră în ecou.
Felicitari pentru interviu!