Cu ani in urma, la primele iesiri in strainatate, unul dintre lucrurile care m-au socat cel mai mult a fost inabilitatea occidentalilor de a se adapta (mi se parea mie). In Romania observasem ca exista o suta unu moduri de a scoate capacul de tabla al unei sticle de bere sau de suc: cu coada unui tacam, cu surubelnita, in zavorul usii, cu molarii, cu o moneda, etc., etc. si uneori chiar cu un desfacator specializat de capace. In strainatate nu mi-a fost dat sa observ lumea folosind decat instrumente specializate. O actiune atat de triviala precum baterea unui cui intr-un lemn se poate duce la bun sfarsit in Romania cu o piatra, cu latul unui cleste, cu partea tesita a unui topor, cu tocul cizmei, cu o carte cu coperti cartonate, cu un drug de fier sau cu un ciocan. In strainatate n-am vazut lumea batand cuie decat cu ciocanul. In fine, ambalajul de plastic al unui produs se poate decupa cu forfecuta de unghii, sfasia cu dintii, masacra cu un cutit sau cu un bomfaier, smulge si rupe. Asta in Romania. In occident, pentru acelasi ambalaj nu le da prin cap decat taiatul cu o foarfeca, si aia specializata. Exemplele pot continua si in domeniul tehnologiilor mai avansate. Imi amintesc, una dintre virtutile Daciei era ca, daca i se rupe vreo curea de transmisie, poate functiona o vreme si cu un ciorap de dama, bine intins si legat. In general calitatea obiectelor mecanice era judecata dupa criteriul „cat e de usor de reparat” nu „cat de usor se strica”.
Privind in urma, toate acum par sa aiba o logica a unei evolutii corecte in cadrul unei gandiri gresite. „Omul nou”, cel care putea sa bata un cui cu orice, traind intr-o societate multilateral dezvoltata si etern autosuficienta, trebuia sa creada la randul lui ca se pricepe la orice, si asta a si crezut – iar unii mai leagana inca acest vis.
In realitate, intr-o societate in care informatia calatoreste instantaneu si oricine se poate pregati in cinci minute sa VORBEASCA despre orice, ceea ce se pretuieste este experienta directa intr-un domeniu de specialitate. Experienta care creaza premisele competitivitatii intr-un domeniu particular si ale colaborarii, alaturi de alti specialisti, in echipe capabile de performanta. In aceasta societate cuiele nu se mai pot bate decat cu ciocanul, reparatiile nu mai pot avea loc decat cu piesele de schimb potrivite iar pretuirea fortei de munca nu se mai face dupa cumsecadenie, rudenie sau smerenie. Acest adevar simplu este cel care are cel mai mare impact asupra fortei de munca din Romania, determina deja si va determina in continuare schimbari majore o data cu intrarea in UE, pana la nivelul batutului unui cui.
Ca de obicei, fiecare stil are si avantaje si dezavantaje. Desigur, occidentalii impresioneaza prin eficienta, insa nu trebuie sa ii scoti din ale lor, ca se pierd. Cum le lipseste unealta potrivita, risca sa se blocheze.
Din cate imi dau eu seama, ne asteapta vremuri grele, si nu numai in Romania, ci pe tot globul. S-au acumulat prea multe probleme latente, care risca sa explodeze in lant.
Intrebarea este: in fata situatiilor dificile ce se vor ivi, cine va supravietui mai bine: romanul carpaci sau occidentalul eficient (insa dependent de un anumit standard)? Personal, nu sunt sigur ca occidentalul va supravietui mai usor.
Va dau un exemplu istoric. Hitler le-a impuiat capul soldatilor sai cum ca rusii sunt niste fiinte inferioare, niste sobolani, pe care ii vor strivi ca atare. Si soldatii nemti chiar au crezut, mai ales ca strategia lor de Blitzkrieg chiar a functionat la inceput. Ii luase valul si se credeau invincibili, poate cam cum se cred Statele Unite in ziua de azi. Au ajuns insa la un moment dat sa asedieze Leningradul, orasul fiind inconjurat in mare parte (asta fiind doar o batalie a razboiului, pe langa Stalingrad si alte multe campanii pe frontul de Est). Insa datorita unui lac inghetat rusii au reusit sa nu fie niciodata incercuiti total (si deci au reusit sa continue a primi provizii), si au rezistat eroic, e adevarat ca suferind mari pierderi militare si civile. Soldatii nemti au intrat apoi intr-un blocaj, ca nu intelegeau cum de ceea ce le-a zis Hitler nu se aplica, cum de sobolanii nu puteau fi striviti de ei, invincibilii (chiar si sobolanii devin insa lei, atunci cand e in joc propria lor supravietuire). Cum de o armata asa de eficienta, in care cuiul se bate cu ciocanul si nu cu ce gasesti la indemana, a putut fi tinuta in sah de unii care nu au avut nici ciocan si cateodata nici macar cui? Ei, uite ca s-a putut.
Unii romani au emigrat, unii au ramas acasa. In aparenta, in momentul de fata le merge mult mai bine celor care au emigrat. Ca unul care am batut Europa in lung si-n lant, si ma minunez si acum de atata xenofobie si neasimilare a imigrantilor (vina fiind desigur impartita, intre localnici si imigranti), ma intreb: nu va veni oare ziua (criza economica) in care Spania si Italia vor trimite romani la pachet inapoi in Romania ?
Un lucru e clar: cand vine criza economica, primii care isi pierd joburile si sunt dati afara sunt strainii. Nimeni nu trebuie sa isi faca vreo altfel de iluzie. Eu nu vorbesc aici de Statele Unite, ca nu cunosc bine situatia, desi si acolo vad ca sunt probleme cu mexicanii, mai ales in statele din sud. Ma refer la Europa, a carui situatie o cunosc relativ bine.
Ecoul d-lui Dumitriu imi aminteste de o veche anecdota.
Bula revine din SUA si este invitat sa ia cuvantul in sedinta de partid, cu indicatia precisa de a da o imagine in culori cat mai terne experientei acestei calatorii.
Incepe, plin de avant:
– Stimati tovarasi, SUA sunt in putrefactie. Au un VIITOR extrem de sumbru, praful se va alege de ei, cele mai mari nenorociri se vor abate asupra lor. Si tot contiua asa cateva minute, dupa care incheie: de mentionat totusi ca SUA au un PREZENT realmente de invidiat.
Deci sa fim intelesi, nu ma preocupa cum se bate un cui atunci cand nu exista ciocan, ci faptul ca intre a face doi pasi pentru a lua ciocanul si a folosi o piatra de pe jos care e mai la indemana, in Romania majoritatea inca prefera piatra.
Ca o paranteza, mie nu imi da nimeni indicatia sa scriu una sau alta. Imi exprim doar o opinie, atata timp cat acest lucru este permis.
Nu mi se pare foarte Ok sa puneti o gluma cu Bula la adresa mea, dar va respect optiunea.
Daca am inteles gresit sensul articolului dumneavoastra, erau metode mai elegante de a re-explica mai exact sensul articolului.
Sincer, uitandu-ma cata ura s-a acumulat in lume la adresa SUA, mai ales in lumea musulmana, nu mi se pare ca SUA stau pe roze.
Draga domnule Dumitriu, de ce mi-a fost frica n-am scapat. Mi-a fost frica de o interpretare gresita a raspunsului meu ca fiind o „luare peste picior” si ar fi trebuit sa fac precizarile de rigoare. O spun acum: apreciez interventia dv. si va dau dreptate in mare masura.
Diferenta intre noi pare sa fie perceptia diferita cu privire la viitor. Nu cred, ca si dv., ca s-au adunat atatea lucruri rele pe lume gata sa explodeze, ca trebuie sa ne pregatim sa fim adaptabili la vremuri grele iar daca supravietuim in conditii dificile trebuie sa facem din aceasta un merit mai mare decat este – mai ales acum, intr-o Romanie libera in care nu prea mai avem pe cine sa dam vina.
M-as fi bucurat sa semnalati o lipsa a articolului meu din alta perspectiva, si anume ca adaptabilitatea cultivata naste creativitate si gandire neconventionala – ambele extrem de necesare. Super-adaptabilitatea naste insa lene si autosuficienta, lipsa unor criterii de calitate si progres.
Nici o clipa n-am vrut sa insinuez ca scrieti din alt motiv decat acela ca va face placere.
Sarbatori Fericite cu sanatate si bucurii!
Cum este proverbul..? Tzara arde si baba se piaptana… nu-i asa?
Noi romanii trebuie sa construim Romania viitoare, Romania cu viitor.
Adaptabilitatea este o calitate, ar batutul „unui cui” poate sa fie esential… Depinde unde se bate cuiul.
In occident sunt destui oameni nevoiasi… care se adapteaza. Pentru emigranti este vital.
Situatia de acasa este rea, n 17 ani s-au acumulat o multime de nerealizari.
Altceva ne doream decat ce avem.
In plus, decalajul fata de cei mai avansati creste…. Greu de recuperat pierderile trecute la care s-au adaugat cele de dupa 89.. si , se asteapta cele viitoare..,.
Aici, in Germania adica, unde ma aflu de la invitarea „minierilor” in Bucuresti, se propune, de oameni seriosi… sa se faca investitii doar in fosta DDR, sa se sisteze investitiile in fosta RFG… si asa sa se recupereze distanta…
Usor nu este…
Dar noi, noi „facem haz de necaz”…. ca asa mai uitam necazurile.
Multe ganduri bune, Dle.Maier.
Cu prietenie,
Dan Florian Samarescu
Stimate domnule Maier,
se pare că articolul Dvs, cu caracter de parabolă, nu a fost înţeles, sau mai bine zis nu a fost luat în serios aşa cum trebuie. Eu trăiesc în Germania de 17 ani şi am constatat aceste diferenţe despre care scrieţi pe pielea mea, ca să zic aşa…
Până acum, a fost un schimb rodnic: colegii mei de serviciu (germani) au învăţat de la mine şi eu de la ei, ne-am completat şi am colaborat foarte bine…
Acelaşi lucru, sper, se va întâmpla şi la un plan mai extins, european: românii vor „exporta” din inventivitatea, adaptibilitatea, reacţia rapidă şi umorul cu care sunt înzestraţi, şi vor prelua din disciplina, exactitatea, seriozitatea şi punctualitatea de care au nevoie. Aceste mici diferenţe, de la un popor la altul, fac de fapt bogăţia acestui continent… Oricâte probleme are România de azi, Europa nu are decât de câştigat că a primit-o în UE, chiar şi în ceasul al doisprezecelea…
Dan Dănilă
D-l Dan Danila propune exact acel punct de vedere echilibrat pe care l-am lasat in afara propunerii de reflexie pe care am adresat-o cititorilor RLIV-ACUM in aceasta saptamana.
Romanii au nevoie de stima fata de sine ca de oxigen. Si intr-adevar sunt creativi, au simtul umorului si se adapteaza usor. Acelora care inteleg ca toate aceste calitati trebuie sa-si gaseasca un loc in legalitate, seriozitate si punctualitate, Europa le ofera la intalnire brate deschise, maini prietenesti, paine si sare, covorul rosu si egalitatea mult ravnita.
Cei care isi vor folosi creativitatea in aceeasi directie in care si-au folosit-o majoritatea imbogatitilor din Romania de azi, Europa le va arata usa din dos…
Ar fi grozav, daca numai cele amintite s-ar dovedi suficiente pentru a realiza progresul dorit.
Lucrurile sunt insa, cred eu, mult mai complicate, conflictele de interese si ambitii, fara existenta raspunderii, deci „iresponsabile” joaca un rol predominant. Ramanerea in urma este endemica – si daca tinem seama de actuala examinare a situatiei din fosta DDR, schimbarea in bine este oneroasa – situatia generala proasta si greutatile vietii zilnice, epuizarea resurselor, lipsa progresului tehnologic si multe altele ma fac chiar pesimist, cu toate ca romanul face haz de necaz… Democratia „originala” s-a dovedit o prostie… din nefericire „continuata”.
Am propus organizarea CONSFATUIRII ROMANILOR, pentru care va solicit colaborarea, ca referenti, sponsori, participare… tocmai cu scopul gasirii de solutii, compatibile si convergente cu viitorul visat.
Cu stima,
Dr. Dan Florian Samarescu
Nu ma uit la ecouri ca sa nu fiu cumva influentzata sa zic altceva … Ce mi se pare mie UE pentru romani se poate extinde si pentru israelienii – romani. Am ajuns si noi saraci! Nu ne putem permite Europa! Asia e mai ieftina, sa zic! Chiar si pentru romani. Ce se intelege „Strainatate” pentru autorul polemicii, Noua ni ni pare ca include si Romania! Serviciile sunt tot atat de scumpe ca in UE dar nu si calitatea! Foarte usor se cer sume colosale chiar si pentru buzunarul nostru, pentru un simplu transport-sa zicem pina la Iasi circa 150 de euro asta inseamna in sekeli 900 de sekeli, munca mea pe doua saptamani. Nu dau exemple, dar e clar ca nu ne mai putem intoarce acasa – in felul cum santem tratati – chair ca romani cu cetatenie romana, dar cu preturi ca pentru straini socotiti 100%!
Ce conteaza cum sa introduce tirbusonul in stilca cu vin sau cum se scot capacele? Sa vina aici sa se vada cum se scoate si untul din noi-muncind! Pensia e pe la 67 de ani cand deja suntem uzati pina si pentru nepoti-mereu sunt alarmele teroriste! Ce sa mai zicem de conditiile climatice raportate la Romania!? Romania e Elvetia… daca am putea-o ingriji si am reusi s-o pastram! Problema e alta… mana de lucru exceptionala din Romania nu e pastrata in tzara! Un exemplu il pot da: o amica si-a deschis in Romania o institutie de calculatoare. A reusit cu mana de lucru ieftina si cu putini bani. Acum e milionara in euro… Cine are cap reuseste! Nu mai are loc cuvantul mila, ciocan, cui… Oricum am face romanul stringe tot si, mai ales fuge de tot ce e computerizare, mai ales cei inaintati in virsta! Ce sa ma zic eu care sunt pusa in situatia sa invat programe de calculator in o alta limba si inca sa fiu competitiva la numai 50 de ani si cateva luni…! Deja remarc o treaba: nepotii mei sunt interesati numai de mobile, laptopuri, TV, jocuri la numai 3 ani! Cele rudimentare, jocuri normale sunt aruncate in cateva minute … Poate asa o sa intelegeti viitorul?
Levana din Haifa
Intre puturosul care impinge cu scrumiera un cui in scaunul de la bucatarie, pentru ca a uitat unde a pus ciocanul si chiar daca si-ar aminti, n-ar avea chef sa se duca sa-l ia, si calatorul care rabda de foame cu cutitul in mana langa o conserva, pentru ca nu are la el modelul de desfacator specificat pe eticheta, exista multe variante de echilibru. Vorbim de inventivitate si adaptabilitate atunci cand gasim solutii ca sa facem lucrurile mai bine, mai repede, mai sigur, mai ieftin, mai comod, mai curat. In rest, e lene.
Noua nu ne plac regulile, de nici un fel, mai ales cand trebuie sa le respectam, chiar si cand sunt spre binele nostru. Iubim nespus ordinea si disciplina, numai daca ne sunt necesare ca pretext pentru a-i controla pe altii sau a lovi in ei.
Acum, cand Romania incearca sa gaseasca, sau sa regaseasca, drumul spre civilizatie si educatie, spre normalitate, acum e momentul sa batem cuiele cu ciocanul. «Las’ca merge si asa» trebuie aruncat la cos, si in tehnica, si in justitie, si in administratie, si in politica, si peste tot. Adevarata adaptare nu inseamna sa te carpesti cu ce nimeresti doar ca sa te afli in treaba, ci sa faci fiecare lucru asa cum trebuie facut.
Citez: „Nu cred, ca si dv., ca s-au adunat atatea lucruri rele pe lume gata sa explodeze, ca trebuie sa ne pregatim sa fim adaptabili la vremuri grele”
Iata un articol de azi din Ev. Zilei:
http://www.evz.ro/article.php?artid=299964
Cum va arata lumea peste 30 de ani
11 Aprilie 2007
Andreea Romanovschi
Viitorul apropiat al planetei se anunta sumbru: arme teribile, cipuri implantate in creier, suprapopulare si migratie amplificata.
Draga domnule Dumitriu, as putea sa fac si eu pronosticuri pentru cum va arata lumea nu peste 30, ci peste 10 ani. Oricum o sa se uite pana atunci. Si o sa fie gresite. Chiar nu realizam ca aceste anticipari sunt pur de domeniul divertismentului, si nu pot fi aduse ca argumente decente intr-o discutie?