Saptamina trecuta am publicat „Israel – numaratoarea inversa”, http://www.acum.tv/articol/19870, in care imi exprimam ingrijorarea fata de situatia din Israel, supus unor presiuni fara precedent, din partea USA, pe fondul unei opinii publice internationale defavorabile si a unor aliante strategice care conduc la izolarea sa, pe plan politic. Numeroase articole, in presa de limba ebraica, dar si in publicatiile din tarile occidentale, aduc la lumina tensiunile acumulate in Orientul Mijlociu, avertizind asupra pericolului care pluteste asupra Israelului, amenintindu-se insasi legitimitatea sa, ca stat suveran.
Numeroasele accesari si ecouri, reactiile primite pe adresa privata, precum si apelurile telefonice, m-au facut sa-mi pun, iar, semne de intrebare, exact ca acum citeva luni, cind am scris ” Mituri sfarimate si betie de iluzii in Israel” http://www.acum.tv/articol/2290, si „Dusmanul Poporului” http://www.acum.tv/articol/11252, articole care si-au pastrat actualitatea.
In mass-media israeliana, acest subiect e dezbatut in permanenta, analistii aducind noi detalii, care justifica preocuparea fata de incapacitatea guvernului israelian de a veni cu initiative curajoase, pentru accelerarea negocierilor de pace, in timp ce situatia se degradeaza cu o viteza inimaginabila. Cuvinte precum „ilegitimitatea Israelului”, sau „pericolul disparitiei statului”, nu mai sint demult tabu, le intilnim in presa, sint pronuntate in discursuri, in convorbirile purtate de Netanyahu si alti lideri israelieni, cu omologii lor, din Europa si USA.
Si totusi, parte din comentariile la articolele publicate incearca sa inabuse semnalul meu de alarma, care nu face altceva decit sa descrie evenimentele politice si amenintarile permanente la care e supus statul evreu. E adevarat, nu am insistat suficient asupra degradarii societatii israeliene. Nu am subliniat indeajuns rata de natalitate a comunitatii ultra-religioase, care, in majoritate, nu munceste, nu presteaza serviciul militar si traieste parazitara, pe banii contribuabililor. Dupa estimarile unor experti, peste 10 ani, 60% dintre potentialii soldati nu se vor inrola, din motive religioase, in virtutea unor legi depasite. Vina acestei situatii nu o poarta numai guvernele (care, de-a lungul anilor, in scopul mentinerii unor coalitii fragile, au mituit partidele religioase, sau au adoptat decizii revoltatoare, sustinute de un mecanism financiar corupt ), ci intreaga populatie, care si-a ales reprezentantii si, chiar cind a realizat greseala, nu a iesit in strada, sa-si manifeste revolta, prin demonstratii repetate. Omul de rind a devenit apatic, preocupat doar de propria persoana, multi nu mai urmaresc stirile, plictisiti de aceleasi refrenuri. In cel mai bun caz, protesteaza in conversatiile de salon, dar accepta starea de fapt, ca pe un destin implacabil.
Nu sint eu acela
„Comentind” articolul meu, negasind argumente valabile, unii au preferat sa ma atace la persoana, public sau privat, inchipuindu-si, probabil, ca, insultindu-ma, situatia din zona va deveni mai roza. Am o noutate pentru cei ce au incercat sa ma discrediteze, nu cuvintele mele vor elimina Israelul de pe harta lumii, nu e cazul sa mi se supraaprecieze influenta. Nu eu am declarat ca 1500 de rachete cu raza lunga de actiune sint indreptate, din Iran, Liban, Siria si Gaza, spre Tel Aviv si alte obiective strategice, precum statul major al armatei, aeroportul, rafinariile, termocentrala, spitalele, in timp ce spatele frontului este neglijat, ci Uzi Rubin, expert in rachete, pina de curind sef de departament in cadrul Ministerului Apararii.
Nu eu am destainuit relatiile incordate si lipsa dialogului dintre ministrul apararii Barak si seful de stat major Ashkenazi. Nu eu am scos la lumina „documentul Galant”, care dezvaluia amestecurile dinafara in deciziile din armata israeliana. Nu eu am furat 2000 de documente secrete din computerul generalului Yair Naveh, nici macar nu m-am intilnit cu Hillary Clinton, sa ma milogesc pentru sustinerea legitimitatii statului. Si, daca plana vreo umbra de indoiala, declar ca nu am fost primul care a semnalat primejdia lichidarii Israelului. Cred ca cel putin 1000 de jurnalisti si oameni politici au sugerat acest scenariu, ca fiind plauzibil.
Dar ma declar vinovat, pentru ca am scris articolul meu in romaneste. Iar pentru unii cititori, evrei si israelieni, acest act al meu e socant si, in consecinta, trebuie sa mi se submineze, pe orice cale, credibilitatea. Faptele enuntate de mine nu pot fi demolate, unii urmaresc presa si TV, stiu ca pericolul e real, dar de ce trebuie sa afle asta vorbitorii de limba romana din alte tari? Doar stim bine ca multi sint antisemiti, ca detesta tot ce e legat de cuvintul „evreu”, cu atit mai mult faptul ca evreii nu mai sint minoritari in Romania, ca nu trebuie sa se gudure, pentru a primi un os de ros, dupa ce „au adus comunismul”, „au distrus o tara care i-a tolerat”, „au pus la cale un complot iudeo-mason”, „ne-au furat neamul si glia”.
De ce trebuie sa afle asta „dusmanii”, care ” isi freaca miinile cu satisfactie cind afla slabiciunile noastre”? De ce „sa dam apa la moara”?
Am o alta noutate pentru contestatarii care au definit articolul meu „parsiv”: Vorbitorii de limba romana stiu sa citeasca, in engleza si franceza, aceleasi articole care apar in ebraica. Astazi traim intr-o lume deschisa, in care, prin Google Earth, se poate vedea mai tot, nu numai o baterie de rachete, ci si masina parcata linga casa. Majoritatea oamenilor poseda TV prin cablu sau satelit, receptioneaza sute de statii, sint abonati la Internet, au acces la presa electronica. Dar multi israelieni originari din Romania traiesc in trecut, marcati de o Romanie in care se vorbea in soapta, sa nu afle vecinul, sau cu nostalgia unui Israel atotputernic, cu o armata viteaza, cu cetateni harnici, cu un serviciu secret infailibil si o motivatie sionista deasupra oricarui interes personal. Tot ce afla din presa, la TV, ceea ce vad cu proprii lor ochi, arunca intr-o pivnita intunecata, nedorind sa se confrunte cu realitatea.
Lectii de patriotism
Amuzanta a fost lectia de patriotism, pe care a vrut sa mi-o predea o jurnalista din Romania, care nu le stie, dar le birfeste, acoperindu-ma cu invective si inrolindu-se intr-un nationalism evreiesc desuet. La fel de interesant a fost ecoul unui ziarist cu vechime, care nu prea le rupe pe ebraica, dar pe romaneste a reusit sa ma insulte, atacindu-ma la persoana si nefiind capabil sa gaseasca macar un argument care sa demoleze ideile enuntate in articol.
Viata este, insa, plina de situatii absurde, in urma cu citeva luni am fost prelucrat, la o cafea, dupa articolul despre Mituri si Iluzii, in scop de „domolire”. Faptul ca scriu din Israel, la un ziar international si, mai ales, pe limba romana, era scandalos. Cu atit mai grav cu cit nu am calitatea (cum se dobindeste aceasta oare?) sa analizez, in presa, situatia politica din Israel. Dupa unii, ar fi fost normal sa public in Haaretz, fie si in limba engleza, de parca aceasta publicatie nu ar fi citita in intreaga lume.
O alta noutate, pentru cei revoltati, ar fi ca, indiferent de limba, orice material, pe Internet, sau tiparit, este accesibil, nu pretind ca Ahmedinajad citeste Acum, sau Realitatea evreiasca, dar aproape totul e transparent si poate fi folosit in scop ostil. Asadar, oricit de socati sint de afirmatiile mele, ca Israelul se confrunta cu pericolul numaratorii inverse, din pacate, aceasta este realitatea la care s-a ajuns, de-a lungul anilor de hibernare a guvernelor si ca urmare a mentalitatii cetatenilor israelieni, care s-au imbatat cu iluzii. Si prima conditie, cind te masori cu realitatea, este sa o recunosti.
Pentru mare parte dintre evreii si israelienii de origine romana, „rufele murdare se spala in familie”. Cu alte cuvinte, problemele nostre le rezolvam intre noi, evrei si israelieni, nu trebuie sa dam altora satisfactie ca sintem slabi. Ma intreb, in acest caz, care mi-e „familia”? Oare fac parte din aceeasi familie cu rabinul primitiv si xenofob Ovadia Yosef? Sau cu miile de extremisti religiosi, cu viziune mesiatica, care pun Biblia deasupra legilor statului? Sau cu artistii israelieni care boicoteaza orasul Ariel ( pentru ca, dupa crezul lor, acest oras, construit din initiativa guvernelor, e ilegitim), dar nu si Ierusalimul „unit”? Sau, prin extensie, familia mea e intreaga populatie de nationalitate evreiasca, de pe toate meridianele, inclusiv lingvistul Noam Chomski si politicianul Rahm Emanuel, fost sef de cabinet al presedintelui Obama?
Imi pare rau, dar trebuie sa dezamagesc citeva persoane. Stiu bine cine nu face parte din familia mea: multi israelieni, de origine romana, care nu s-au dezbarat de provincialism, de spiritul de trib (si turma), de mentalitatea de tirgusor.
Vreau sa multumesc celor care au comentat, pozitiv sau negativ, articolul meu „Israel – numaratoarea inversa”, aducind argumente, in bona fide. Orice dialog onest, cu ecouri sustinute, ma bucura. Si orice dezbatere care mi-ar putea insufla optimism. La capitolul patriotism insa, cu regret, nu am de primit lectii de la nimeni. Nici macar de la cei care ma ataca la persoana, public, apoi incearca, pe privat, sa indulceasca insultele, felicitindu-ma pentru articol.
Prefer sa fiu considerat dusman al poporului evreu, sau chiar tradator de patrie, decit idiot.
Draga Vlad,
Ma simt obligat sa-i raspund la mesajul tau de ieri adresat mie la inchirea saptamanii cu „numaratoarea”. Raspunsul mau nu va aduce probabil nici un element nou, la fel cum nici mesajul tau nu imi reinoieste ceva. Deci doar cateva precizari:
• In legatura cu reproducerea profilului dr.Gurman, sunt de accord cu urmatoarea erata, care ilustreaza mai bine ce am vrut sa spun si iti va neutraliza (sper!) ofensiva.
In fraza “Deci e vorba de un profil din aceeasi liga cu Vlad, cu un profil intelectual asemanator si probabil cel putin la fel de competent in cunoasterea si explicarea realitatilor si problemelor noastre.” , se va elimina „cel putin” si se va citi citi ” probabil la fel de competent…”.
In ori ce caz, am reprodus prezentarea autorului interviului pe care redactia a refuzat sa-l publice ca referinta (e dreptul sau…) sub un pretext care suna cam asa: „cine mai e si acest Gurman” ca sa-l publicam NOI?” (majuscula indica tonul subinteles). Am facut acest lucru pentru a se vedea public ca autorul poate prezenta credibilitate” si deci opiniile d-sale pot fi supuse si aprecierii cititorilor tai, fiind socotite pertinente pentru discutia in cauza.
• Faptul ca intre autoarea interviului cu Dr.Gurman si redactia Acum exista un conflict care nu are legatura cu subiectul in cauza (sa nu uitam, noi vorbim acum de „Israel-numaratoarea inversa”) , nu cred ca acest fapt poate fi deasemenea un motiv serios pentru izolarea ideilor exprimate de cel intervievat.
• Nu rezulta din ce am scris ca iti “contest” calitatile gazetaresti, inclusiv pe teme politice, si nici reala ingrijorare care razbate in legatura cu situatia grea in care se afla tara. Da, cu totii suntem ingrijorati, sa vedem ce se poate face, (caci nu ne mai putem permite sa nu facem nimic…), sa vedem care ne sunt greselile (si sunt, cu duiumul!). Dar de aici, pana la categoricul oracol „Israel -(a inceput) numaratoarea inversa” (!!!!!), e totusi o cale lunga.
Tot ce am de obiectat in anumite ocazii in legatura cu cele doua articole la care te referi, este cu privire la stilul panicard, senzational si defetist al analizelor acestei situatii, evident incurajat de “politica editoriala” a redactiei la care colaborezi.
• Faptul ca unii dintre cititori gasesc aceasta “impachetare” de informatie unilateral selectata, superficial analizata si mai de loc explicata, mi se pare un element firesc al dialogului de idei, pentru a contrabalansa ceeace li se pare o nedreptate. “Impachetarea” de care vorbesc lesne se poate substitui mesajului propriuzis, dupa cum ne arata un adevarat profet (sic!) modern –ma gandesc la McLuhan – Understanding Media, 1964- ). De aici pot proveni si „daunele” pentru Israel sugerate de mine si de alti cititori, dar tratate (vai! cu cata superficialitate drept „manifestari de provincialism de targusor” (asta a avut si o componenta buna, caci m-a mai inveselit un pic…). Asta in legatura cu justificarea unor legitime reactii de neaprobare (repet, nu atit a materialului faptic ci mai ales al modului de prezentare). Aceste reactii nu ar trebui insa sa excite in asa masura “vigilenta” redactorului sef care crezandu-se Marele Judecator Suprem, combinat cu un Savonarola al zilelor noastre, arunca calificative, aprobari, anateme etc. unele dintre ele (de fapt majoritatea) de-a dreptul rizibile (ii admir totusi curajul ca se arata public in tot ridicolul “argumentelor” sale). Bineinteles, nu ma refer decat la felul in care apare in interventiile “moderatoare” al dumnealui la ecourile celor doua articole ale tale…(miturile si numaratoarea). Aici e arta: uneori (mai rar..) spumele dumnealui sunt justificate, apara cu adevarat “principii” (ah, ce cuvant succulent…) la care ori ce om de buna credinta poate subscrie, ca de exemplu cel cu difuzarea coordonatelor tale personale (fata de care insa nu mi-a acordat –vai!- nobila favoare de a fi de accord cu sinceritatea protestului meu; iar eu, de suparare mi-am tras un glonte in cap!).
• Eu sunt probabil (si nu mi-e rusine cu asta) printre naivii care inca mai cred in forta cuvantului scris. Se poate oare considera o ipotetica „stenograma” a unei conversatii la o bere la bufet sau chiar a unei conversatii „de salon” cu prietenii de vineri seara, ca un articol pe o tema atat de seriosa? (stiu, exista si un asemenea gen de publicistica, folosit in special in scop de satira sau oglinda de moravurim dar nu e acesta cazul nostru…)
• Nu pot sa cred ca ma banuiesti (sau ca ai inteles ca as sustine asa ceva) ca profesia de baza a cuiva (medic, inginer sau actor sunt exemplele tale ) as vedea-o ca pe o conditie sau proba a autoritatii respectivului in domeniul despre care vorbim (analiza politica sau a lumii in care traim). E vorba de cu totul altceva. In legatura cu “contestarea” pe care mi-o atribui, am incercat sa-ti arat ca stilul si titlurile alese de tine (si entuziast incurajate de redactie) invita la asociatii cu profetiile biblice, ale caror voci apartin totusi–trebuie sa recunoastem- altei “ligi” (refolosesc un termen care te-a indispus, nu asta mi-a fost intentia), o liga a autoritati recunoscute si respectate de Marea Cultura si Istorie. Noi inca (sic!) nu facem parte din ea, tu, eu, si alti domni, doamne si domnisoare care citesc „Acum”, oricat de INTERNATIONALA -majusculele iti apartin- ar fi aceasta revista cibernetica).
To make the long story shorter, te invitam prieteneste sa reflectezi ca ar fi loc de o oarecare decenta, modestie, in felul in care ataci aceste probleme, si ma tot mir ca tu percepi aceasta sugestie ca pe o invitatie spre cealalta extrema, adica sa nu scrii decat despre domeniul in care ai competente formal recunoscute, si anume “dintii”. Nu e un secret ca iti pretuiesc sincer pana. In literatura de tot felul, poetica, eseistica, memorialistica, actualitate, dar mai putin -e drept- in genul profetiilor apocaliptice, care, crede-ma sau nu, nu ti se potriveste, din motive, cum am mai spus, de…“liga”. Nu ne scade din merite daca nu putem fi Ieremia, Cassandra sau Oracolul din Delphi. Si nici macar nu ne bucuram de autoritatea recunoscuta unor prestigiosi oameni de cultura si idei din zilele noastre, pe care ii citim sau cita in presa curenta, domestica sau internationala, si cu ale caror idei deasemenea “avem voie” sa fim sau nu de accord. (exemplul lui Leibovici e concludent, chiar daca nu mai traieste). Ei isi pot permite ex cathedra un asemenea stil de mare impact. „Est modus in rebus” – nu?
• Eu personal cred ca nesocotirea unor asemenea sfaturi prietenesti si bineinteles dezinteresate te pagubeste, dar asta te priveste personal. Deasemenea, si reflexul de a vedea in vorbele mele altceva decat ce am intentionat sa-ti transmit.
I think I raised my case
Cele bune,
Nanu
Stimata redactie, va rog sa corectati in numele meu cele cateva greseli de spelling care s-au strecurat din neglijenta in prima fraza a ecoului meu trimis cu un minut in urma. Poate mai sunt si alte greseli de aceeasi natura, dar asta e! riscurile vitezei…
Asadar, fraza corecta este:
Draga Vlad,
Ma simt obligat sa-ti raspund la mesajul tau de ieri adresat mie la incheirea saptamanii cu “numaratoarea”. Raspunsul meu nu va aduce probabil nici un element nou, la fel cum nici mesajul tau nu imi reinoieste ceva. Deci doar cateva precizari:
…..
Multumesc, N.P.
Draga Domnule Solomon,
Incetati cu vaicarelile. Ei, cei cativa ticalosi, va insulta numai daca va lasati atins. Noi, cei multi ne bucuram ori de cate ori primim de la domnia ta un nou articol. Uitati-va la Tismaneanu, el nu este improscat si injurat la tot pasul? Dar el continua sa ramana unul din stindardele noastre. As vrea sa fiti si dvs la fel. Sa continuati sa scrieti si sa ne tineti incordati si atenti la ceea ce se intampla in Israel si in lume. Pentru asta va multumim din suflet. In rest, potaile latra, caravana trece.
Domnule Nanu Peri, bine ar fi daca intr-adevar you would keep a long story short, caci vorbiti mult si spuneti putin. Si in ceea ce spuneti reusiti sa-l insultati din nou pe Vlad, acuzandu-l de lipsa de decenta si prin implicatie revista ACUM, care-l „incurajeaza”. Ma faceti sa rad sarcastic citind elucubratiile pe care le scrieti despre „profetii biblice” sau ieremiade, cititi presa israeliana sa internationala si veti gasi nenumarate astfel de analize. V-as ruga de asemenea sa incetati sa mai bateti darabana cu intrviului profesorului Gurman. Recomandati Realitatea Evreiasca, o revista pe profilul si gustul dumneavoastra. Si am un sfat pentru dumneavoastra: nu-l mai invitati la cafea sau bere sa-l prelucrati in numele unui grup de cetateni ingrijorati de judecata sa chiar sanatatea lui mintala asa cum scrie pe blogul sau un colaborator la revistei dumneavoastra preferate, Realitatea Evreiasca. Asa cum a zis si Vlad, o fi in ochii celor ca dumneavoastra un dusman al poporului evreu, dar nebun sau idiot nu e.
Nu stiu, domnule Vlad Solomon, care sunt, cáte si unde, rufele murdare din care familie, dar cert este cá dacá o familie nu are fondurile necesare sá-si afordeze o masinutzá de spálat, la TelAviv nu am fost dar la NewYork am vázut pe toate drumurile spálátorii publice á la Laundromat. Si ín cele din urmá, dacá íntr-o familie nici un membru al ei nu are timp de asta, atunci cautá si roagá pe cineva sá ajute. Mai existá totusi multzi oameni de treabá pe lumea asta. Dá acolo doi trei bani si capátá ajutor ca la mama acasá. In fine asta ar fi treaba fiecárei familii. Acum as vrea sá vá spun altá chestie. Mi s-a párut cam hazlie fraza cu “ne-au furat neamul si glia”. Pái dacá le-au furat, unde le-au pus dom’le? Probabil cá dánsii nu s-au íntrebat íncá. Eu ínsá am fost ín Románia anul trecut si am vázut cá erea tot acolo aceeasi glie pe care o cunosc de cinzeci de ani. Iar despre neamul románesc si ei tot asa bine mersi tot pe acolo sunt, nu i-a furat nimeni. Unii au plecat, ce e drept de buná voie si ínainte si dupá… se-ntorc orisicánd vroiesc ei dupá bunul lor plac. Nu le-a furat nimeni glia si nici nemu’ la nimeni. Cu atát mai putzin Evreii. Asta ar fi o calomnie care se pedepseste conform legilor ín vigoare. Deci sá fie mai atentzi cum se exprimá. Iar dacá dvs. vá face bine si critica, atunci pot sá spun cá ín articolul acesta am gásit si ceva de criticat. Pái domnule Vlad, e drept cá pe GoogleEarth putem vedea masina parcatá in fatza blocului ínsá doar pe masina aia pe care deja am vándut-o acum trei luni. Cá acum o sáptámáná mi-am luat minibus si l-am bágat ín garajul construit lángá casá dar íncá nu l-am vázut ín poza de pe Google… 🙂
„Gogu Marinica” (cunoscut din trecut pentru interventiile sale antisemite) dovedeste ignoranta tipica celor cu opinii ca ale sale. Nu pare sa fi auzit de faptul ca pe darta de 29 noiembrie 1947 Adunarea Generala ONU a votat partitionarea Palestinei aflata sub mandat britanic – partitie acceptata de evrei, nu si de arabi, care au promis sa-i arunce pe evrei in mare (si nu invers).
Ca atare, pe 15 mai 1948 a luat nastere statul Israel, membru ONU, care permite prin lege stabilirea pe teritoriul sau a tuturor acelora care pot dovedi ca au cel putin un bunic evreu.
Statele Unite acorda un sprijin anual de 3 miliarde de dolari, votat de Congresul democratic ales. E o optiune politica si daca ar fi impopulara, nu ar fi reinnoita anual.
Cat despre evreii proveniti din fosta URSS, ei au primit dreptul sa emigreze de abia dupa 1985. Iudaismul a fost la fel de persecutat ca orice alta religie in URSS, iar Stalin a fost, mai ales dupa 1948, un mare persecutor al ev reilor. Exista dovezi ca avea in gand planuri sa deporteze in masa toti evreii in Siberia. Din fericire, el a murit pe 5 martie 1953 si planul sau genocidar a fost abandonat (vezi Stalin – emulul lui Hitler în relația cu evreii http://www.acum.tv/articol/10267). Iar Lazar Kaganovici devenise, ca evreu, in anii dinaintea mortii lui Stalin o excepție în conducerea URSS si cu greu poate fi descris ca un aparator al evreilor.
Ceea ce n-am inteles este ce legatura are comentariul acestui nazistoid cu articolul lui Vlad?
Domnule Clej, NICI EU N-AM BASC!
este replica care cred ca se potriveste cel mai bine cu improscarile si fanteziile dumneavoastra otravite in stil Farfuridian. Spre informarea cititorilor pe care ii dezinformati cu dibacie, va comunic ca nu am citit nici o data „Realitatea Evreiasca” de la Bucuresti (nu ca ar fi fost un pacat), iar interviul „cu care bat darabana” cu dr.Gurman (pe care de asemenea nu il cunosc, dar nu am de ce sa-l desconsider), il stiu nu de acolo, ci ditr-o re-transmisie pe internet.
Asa ca folosind limbajul d-vs. (pe care il considerati taios si combativ, dar e de fapt simultan jalnic si ridicol), va sugerez la randul meu sa va mai ventilati ideile cu privire la „restul lumii”. Dati dovada de idei cam putine, dar in schimb foarte fixe.
Si cu asta basta, ma consider si eu depus pe lista neagra a revistei pe care „cu onoare” o girati.
De altfel, nu m-ar mira sa nu-mi publicati aceasta ultim ecou.
Va salut.
Nanu
Vreau sa imi cer scuze pentru inexactitatea formularii: revista Realitatea Evreiasca este revista care a publicat interviul cu profesorul Gurman pe care incercati sa ni-l varati pe gat cu o insistenta demna de o cauza mai buna. Realitatea evreiasca unde publica doua persoane care l-au calomniat la modul cel mai abject pe Vlad Solomon (daca doriti detalii vi ler pot oferi). In rest, neavand de ce sa va legati ati abandonat orice pretentie ca ati putea oferi vreun argument valabil, facand parada de cunoasterea mai multor limbi. Eu insa va rog sa-i cereti scuze lui Vlad ca l-ati insultat, afirmand ca e lipsit de decenta. Mai bine ati abandona aceasta vanatoare de dusmani ai poporului evreu. Vedeti ce scrie „Gogu Marinica” si poate realizati cine sunt de fapt inamicii Israelului si ai evreilor.
Domnule Nanu Peri,
Ecuatia este simpla: la ACUM avem o tribuna unde se pot discuta probleme grave. Deschis, cu argumente. Cand unii dintre autori sunt atacati pentru ca si-au permis sa exprime sincer ce gandesc, ei ar trebui sa fie „desfiintati” cu contraargumente nu prin atacuri la persoana, persiflari, sicanari, chiar amenintari. In caz contrar, atitudinea aceasta este sanctionata corespunzator. Dumneavoastra nu pareti a intelege acest lucru si ii dati inainte pe langa subiect, referindu-va la Vlad in loc a va referiti la ceea ce spune! Chiar nu intelegeti sau sunteti decis sa va compromiteti intelectual cu totul?
Domnule Gogu Marenica, mi-a fost greu sa inteleg daca ati dorit sa publicati un ecou umoristic, sau ati urmarit alte scopuri.
Sa mentin numerotarea dumneavoastra:
1.Indraznesc sa va intreb, referitor la aruncarea in mare a adevaratilor proprietari ai acelui pamint cu o bestialitate inumana, la ce va referiti?
Ne amintim, e drept, numeroasele apeluri de-a lungul anilor formulate de conducatori arabi pentru aruncare a evreilor in mare. Un apogeu a fost atins inainte de iunie 1967 cand sute de mii de arabi din Gaza manifestau cu acest slogan, asta pe langa manifestatiile aproape zilnice din mai toate statele arabe.
Sunt de acord ca aceste apeluri constituie o bestialitate inumana, daca la asta va referiti, noroc ca nu au putut fi realizate, cei in cauza lingandu-si si astazi ranile in urma conflictului rezultat ca urmare a incitarilor lor.
Astazi multi dintre acei dusmani ai Israelului declara (nu stiu cu cata sinceritate) ca in cazul ca Israelul ar fi dispus sa se retraga la granitele de atunci, pacea va domni in zona!
Interesant, ce i-a impiedicat sa accepte aceasta pace inainte de 1967 cand posedau toate aceste teritorii, ca sa scuteasca zona de decenii cu mii si mii de morti si suferinte de nedescris.
Dar poate ma insel si nu la arabii doritori sa arunce cu bestialitate evrei in mare va refereati. Mai ales ca formulati afirmatia ca fiind un fapt implinit.
Daca asa stau lucrurile, v-as multumi daca ati putea sa ne dati ceva detalii privitoare la acest fenomen de aruncare. Eu traiesc de peste 35 de ani in Israel, frecventez adesea diversele plaje ale tarii, am fost martor la practicarea de diverse sporturi nautice, dar niciodata nu am remarcat aruncarea cu bestialitate in valuri a vreunui proprietar, chiar daca preturile cerute de unii proprietari ale chioscurilor de pe litoral sunt destul de piparate.
2. Pentru a marii efectul celor aratate la acest punct, puteti mari cu mult sumele de care discutati daca veti aminti si zecile de miliarde platite de americani pentru achizitionarea anual a catorva societati start-up israeliene. Daca avem in vedere ca initiatorii si proprietarii israelieni ai acestor societati au avut de platit Statului Israel zeci de procente din acele multe miliarde ca impozit in urma acestor tranzactii, iata un nou exemplu de averi ajunse din SUA in Statul Israel, exemplu care va da posibilitate sa ajungeti la noi concluzii devastatoare.
3. Dar cel mai mult m-a amuzat concluzia ca multi dintre imigrantii sositi din (fosta) Uniune Sovietica sunt descendenti de bolsevici, fapt care agraveaza exploatarea bietilor palestinieni. Ei, ca au fost macelariti palestinienii de Regele Iordaniei intr-un Septembrie Negru, mai inteleg, dar tocmai de urmasii bolsevicilor?
Nu puteau sa-si vada bolsevicii de treaba dupa ce au terminat constructia barajului de la Assuan si inarmarea Egiptului si Siriei si sa-si gaseasca altceva de facut decat sa imigreze in Israel? Aveti dreptate!
Va multumesc pentru ecoul care mi-a descretit fruntea…
Domnule Stefan N. Maier, m-ati facut paf cu gaselnita asta cu „compromiterea intelectuala”-„cu totul” (sic!) de care cu multa „candoare” ma averizati. Imi iau si riscul asta, noroc ca nu am nevoie de validarea revistei dumneavoastra. Puteti afirma ce doriti, daca va face placere. Contra-argumentatia dumneavoastra se refera la orice, numai la pozitia mea nu. Sigur ca lui Vlad m-am adresat personal, caci el este cel care mi-a adresat parerea sa tot nominal (si bine a facut!). Oare Dvs. ati citit cu atentie ce am scris in legatura cu articolul de care vorbim? Intebarea pare legitima, daca a putut genera la un om ca d-vs. o asemenea anapoda interpretare. (ana-poda inseamna cu picioarele inainte, pentru cine e interesat de etimologii).
Mai de graba ar trebui sa ma preocupe riscul de a ma „compromite intelectual” continuand sa ma mai raspund rastalmacitorilor vorbelor mele. Cine m-a inteles, m-a inteles, cine are interes sa nu ma inteleaga… degeaba, pacat de energie.
Noroc ca disputa e publica, asa ca „compromisii” sunt in vazul lumii.
Va rog sa nu-mi mai adresati nici o vorba (cititi „provocare”) pe tema asta, nu voi mai raspunde. Timp pierdut care poate fi folosit mai cu folos.
Va salut,
Nanu
Domnul Nanu Peri e într-o prăpastie, dar continuă să sape. A epuizat puținele argumente pe care le are la dispoziție (în schimbă la atacuri la persoană este maestru) și, pierzându-și cumpătul s-a repezit acum la Ștefan.
Am să reamintesc cititorilor ce spunea același Nanu Peri, (atent întotdeauna cu „reperarea onoarei Israelului”) anul trecut, comentând articolul “S-ar putea ca Israelul să nu mai existe peste 60-70 de ani” – interviu cu jurnalistul Dorian Galbinski, http://www.acum.tv/articol/9212, publicat pe 1/02/2009:
Interviul transmite o imagine si o apreciere corecta a situatiei. Totusi ma mira titlul ales: “S-ar putea ca Israelul sa nu mai existe peste 60-70 de ani”. Vreau sa cred ca a fost doar o gaselnita gazetareasca, alt rost nu vad. Oare aceasta speculatie culeaza probabil la o cafea “in spatele frontului” poate sintetiza impresiile relatate de interviu cu privire la actiunea din Gaza, cauzele ei, aspectele umane, etice, resposabilitatile etc. asa cum le-a vazut ziaristul de la BBC? Mie personal, mi-ar fi placut mai mult ca dl.Clej (pe care de altfel il stimez si il pretuiesc pentru modul si tinuta in care redacteaza buletinul “Acum”), sa fi ales alt titlu, de asemenea citat din corpul interviului: “Israelul, în prima linie împotriva expansiunii islamiste radicale”.
E bine sa se stie si mai ales sa se priveasca adevarul in fata.
In ce priveste bietii copii folositi de Hamas ca pavaza vie, suflete nevinovate, imi vin in minte vorbele Goldei Meir care s-ar fi exprimat candva cam asa: “Ce nu vom putea niciodata ierta vecinilor nostri arabi este ca ne-au obligat sa omoram copii”. Despre asta s-ar putea vorbi mai mult, si mai ales lumea zisa civilizata, ar putea face mai mult.
Cu stima,
Nanu Peri,
Israel
La care i-am răspuns:
Stimate domnule Nanu Peri,
Titlul pe care l-am ales vine de la un israelian și cred că reprezintă un avertisment împotriva lăsării pe tânjeală. Un titlu cu “Israelul în prima linie…” ar fi fost banal și, mai grav, partizan, chiar dacă reprezintă punctul de vedere al majorității în Israel.
Cred că cei din Israel ar trebui să se detașeze pentru o clipă de patima cu care se implică în conflictul cu palestinienii și să asculte la prieteni detașați cum este jurnalistul Dorian Galbinski.
În final o mică corectură: ACUM nu este buletin, ci o revistă săptămânală și nu-l editez singur, ci cu ajutorul directorului Ștefan Niculescu Maier și cu contribuția colaboratorilor voluntari precum și cu cea a cititorilor ca dumneavoastră și ca toți cei care trimit ecouri sau pur și simplu citesc articolele noastre.
iar el a revenit:
D-le Clej, multumindu-va pentru precizarile in legatura cu comentariul meu, nu mi-am putut stapani un anume zambet (intelegator) citindu-va sfatul (de buna seama bine intentionat) pe care ni-l trimiteti de la Londra:
” Cred că cei din Israel ar trebui să se detaseze pentru o clipă de patima cu care se implică în conflictul cu palestinienii…”
Oh, daca am putea…!
Cred ca e inutil sa-mi afirm pretuirea fata de orice atitudine prieteneasca si obiectiva asa cum e si in cazul interviului in discutie.
Observați politețea (grețoasă și nesinceră o consider eu, care sunt întotdeauna sceptic față de astfel de dulcegării, iar scepticismul meu a fost confirmat) domnului Nanu Peri. Nu s-a putut abține să nu bage o strâmbă cu „speculație culeasă la o cafea” sau „găseniță jurnalistică”. Acum, domnul Nanu Peri și dezvelit colții (de fapt și i-a dezvelit mai din primăvară de la primul articol de acest fel al lui Vlad) și, neavând niciun fel de argumente, îl insultă pe Vlad și ne bagă pe gât un interviu publicat de altă revistă, făcut incidental de o calomniatoare ordinară a lui Vlad și a revistei ACUM.
Pentru mine nu există nicio deosebire între atacurile lui Nanu Peri și cele ale naționaliștilor de mucava români la adresa noastră. De ce nu înființați o revistă care să se numească „Israelul Mare”, domnule Peri, unde să fie promovate demagogia patriotardă israeliană și naționalismul de mucava evreiesc?
PS A propos de folosirea de către palestinieni a scuturilor umane. Iată că pe 21 noiembrie, doi militari israelieni au fost condamnați la pedepse de închisoare cu suspendare și retrogradați pentru folosirea unui copil palestinian ca scut uman în operațiunea din Gaza din 2009. Am amintit această știre ca o probă că Israelul e o democrație și asta e forța sa, de a nu băga sun preș aceste lucruri („ca să nu își frece mâinile dușmanii”). De altfel, Vlad mi-a spus că a primit mai multe emailuri de felicitare și încurajare, atât din România, cât și din Israel. Nu știu câți sunt cei ca Nanu Peri, dar în orice caz știu că sunt mulți care aprobă linia noastră editorială, chiar dacă nu sunt sunt persoane care scriu comentarii și în orice caz nu se dedau la insulte și calomnii împotriva autorilor dacă nu sunt de acord cu conținutul articolelor.
Domnule Teddy,
Iată ce comentariu a postat „Gogu Marinica” la articolul meu Echipa curcubeului din țara cavalerilor teutoni (sau a lui Hitler) http://www.acum.tv/articol/14371
Bucuria ca Hitler se intoarce cu fundul in sus cand aude ca ne-arieni joaca in echipa Germaniei este copilareasca si fara efect. Traind in Germania ca ne-arian, sunt respectat de nemti fara rezerve si asa ii respect si eu. Natiunea Germana este o natiune avansata, civilizata, si inclusiva.
Nu sunt sigur, dar cand un trib migrator vine in casa ei si incearca sa faca ordine aducind coruptie si revolutie comunista atunci cred ca situatia s-ar schimba.
Ozil nu are nimic cu politica, nu boicoteaza Germania, si ca si Boateng ajuta aceast tara. Nu vad problema. Autorul articolului are o intelegere minima despre ceea ce scrie. A scris vreodata acest domn un articol despre ce se intampla in ziua de azi in zona Israelului unde emigranti din Polonia si Rusia cu nume slavone, par blond si ochi albastri de arieni care pretind ca au fost oprimati de comunisti, exercita barbarism impotriva poporului Palestinian?! Nu cred, pentru ca domnia sa este un bigot fara busola.
Eu nu i-am acordat beneficiul îndoielii nici atunci acestui nazistoid, așa că nu văd de ce vă faceți atâtea scrupule.
Iată un „argument” primit pe emailul privat de Ștefan Maier (rezident în Statele Unite):
Am luat atitudine impotriva cuiva care anunta ca Israelul va dispare.
Daca cineva ar anunta ca America va dispare, ce ai zice? (!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! nota mea)
Iar cineva care semnează cu regularitate articole în presa evreiască de limbă română din Israel și România scrie:
Că Vlad este depresiv, că nu înțelege efectul unor articole pe care le scrie la cea mai importantă revistă online, am numitul giganticul ACUM, este de înțeles (sic!).. Ca stomatolog, și-a scos cu mâna lui dinții de minte, reuișind să-și scoată și mintea.
.Dar ce se întâmplă cu șovăielnicul Maier și cekistul antibolșevic Peru cel Mare Clej chiar este o enigmă. I-a îmbătat fulminantul succes al revistei, le place să se certe cu toți foștii colegi și prieteni, doar, doar vor intra în Enciclopedia Britanică ( la erată, probabil)?
Mai e ceva de comentat, dacă ăsta e nivelul criticilor și detractorilor lui Vlad?
State of Israel could disappear, warns Olmert,
http://www.guardian.co.uk/world/2007/nov/29/israel
Cine este Olmert, antisemitul, dușmanul statului Israel, indecentul care vrea să șocheze? Atunci când a făcut această declarație era prim ministru al unui stat numit Israel…
Problema cu patria si patriotismul este ca istoria se invata in mod selectiv, mai ales in tari-natiune, si se da important faptelor care arata ca o natiune sau alta are dreptul suprem la acele meleaguri. Istoria omenirii insa ne arata ceva cu totul diferit. Faptele constante in istorie sunt razboaiele de cucerire si neincetata miscare si amestecul de populatiei care genereaza schimbari mari in limbaj si etnie, pana la schimbarea in limbaje si popoare noi, care chiar daca si-au pastrat un nume istoric nu mai sunt la fel cu stramosii. Daca ne uitam pe harta globului la intervale de 200-300 de ani vom vedea ca totul e in miscare. A pretinde ca tarile si popoarele de azi vor exista in veci, este o anomalie care este contrazisa de toate dovezile istorice. La fel, istoria ne invata ca numai prin forta militara si demografie majoritara au reusit popoarele sa-si mentina teritoriile. Cei puternici vor merge inainte, cei slabi vor pierde. Aceasta este realitatea istorica.
noi, europenii, ne autodefinim ca civilizatie iudeo-crestina, iar jumatate din cetatenii Israelului si-au petrecut ultimele mii de ani pe frumoasele plaiuri europene; si atunci, care e familia?
adeptii religiei pacii se pare ca nu au dilema asta, la mitingurile lor se aude si se vede tot mai des sloganul „first Saturday, then Sunday”
„jumatate din cetatenii Israelului si-au petrecut ultimele mii de ani pe frumoasele plaiuri europene; si atunci, care e familia?” … unde înaintașii lor au fost masacrați sau expulzați cu regularitate. Cealaltă jumătate (în fapt nu a populației Israelului, ci a evreilor israelieni și nu jumătate ci actualmente majoritatea) provine din țările musulmane, unde înaintașii au dus-o ceva mai bine și nu masacrul și expulzarea, ci statutul de cetățean de categoria a doua a fost soarta lor.
Domnule Nanu Peri,
Am inteles, in o sumedenie de cuvinte ii spuneti lui Vlad sa fie mai modest, sa spuna ce-o spune dar in alt mod de prezentare iar noua celor de la ACUM sa nu fim provocatori (pe gustul dv.)… si cam atat. Despre CE SPUNE Vlad, nimic. Vreti sa fiti bun, in acest caz, sa lasati „microfonul” unora care pot contribui valoare adaugata fie si contrazicandu-l pe Vlad?
draga Vlad,
Tu stii cum se spune in romama” ciinele latra dar caravana trece”; important ,cred eu , este, sau trebuie sa fie ,pentru tine faptul ca cei care te cunosc, te apreciatiaza si chiar te iubesc STIU ca esti Un Om cu coloana vertebrala rectilinie
si ca ceea ce te intereseaza in viata este binele colectiv si nu un hyper-ego stupid si neavenit ; analiza ta in ceea ce priveste actualitatea politica israeliana mi se pare , cel putin realista daca nu chiar , hiper-obiectiva; am fost in Israel recent si sentimentele mele, resimtite la Tel-Aviv ,sa calcheaza pina la identificare cu cele care te bintuiesc ca un cosmar ; personal cred ca ai dreptate dar, din nefericire , exista persoane care sint nascute prea devreme in raport cu epoca lor( adu-ti aminte tragedia comandantului Masud); ramii cel care esti si continua sa nu faci concesii primului neavenit care te insulta si ne insulta pe toti; tin sa precizez (pentru cei care nu ma cunosc) ca nu sint evreica , ca sint romanca crestina , credincioasa dar deloc practicanta caci simtul ridiculului este hypertrofiat la mine; draga Vlad , te rog continua sa ne informezi cu realitatea israeliana cum o resimti tu caci analiza ta politica mi se pare obiectiva si realista
da, stiu asta;
scuza mea favorita e ca sint ardelean, in consecinta ma exprim intortocheat, mai ales cind nu vreau sa scriu texte kilometrice 🙂
in ciuda a tot ce au avut de suferit evreii din partea crestinilor – ma rog, daca ar fi dupa mine, i-as numi crestini „doar cu numele” – daca poate fi vorba de vreo „familie”, aceasta ii cuprinde si pe evrei si pe crestini; eu am crescut intr-o familie crestina filosemita si stiu ca au fost si mai sint si altele asa; din pacate, nu s-au prea remarcat de-a lungul istoriei
iar acum, Israel ar trebui sa aiba sustinerea totala si neconditionata a Europei (si nu o are, dimpotriva), daca nu in urma recunoasterii legaturilor „de familie”, spirituale, culturale, etc, macar din impulsul de minim bun simt democratic de a sprijini un stat civilizat si legitim in lupta contra barbariei, sau macar pentru rascumpararea multelor vini istorice sau, in fine, daca altceva nu functioneaza, macar pentru ca ne paste aceeasi amenintare
ca sa rezum, punctul meu de vedere era ca articolele de pe site-ul dvs, din motivele de mai sus si din inca multe altele, se incadreaza tocmai la „spalat rufele in familie”
Aş dori ca in cadrul dezbaterilor Dv. sa lasaţi afara Realitatea Evreiasca. Nu stiu care din redactori s-a certat cu Vlad, am inteles ca ar fi vorba de d-na Burcă, ea nu mai lucrează la revistă de peste un an. Si chiar daca cineva de la noi v-ar transmite o opinie, indiferent cum ar fi, este una personală şi nu a redacţiei. Va mulţumesc,
Eva Galambos
1) Vlad, asa cum ti-am spus si la telefon, mi-a placut articolul si-mi mentin parerea. Uneori mi se pare curios ca unii nu inteleg anumite lucruri, sau poate doar se fac ca nu inteleg? Data trecuta, au fost intr-adevar puncte cu care n-am fost de acord. Mai ales felul si locul unde a fost expus. Acum insa e altceva. Ti-am spus. Continua, ca-i bine!
2) Realmente nu inteleg de ce ACUM a refuzat, intr-adevar publicarea interviului cu dr. Gurman. L-am citit integral (Nu din „Realitatea …”) si il gasesc (parere personala) mai mult decat elocvent si interesant (e drept ca asta este parerea mea!).
D-l Lungu,
Publicarea interviului cu d-l Gurman nu este ceva care am refuzat, este ceva care mai intai NU NI S-A PROPUS. Interviul a fost plasat intre ecouri, fara nici o explicatie, nici macar contextul in care este „folosit”.
VLAD este un ziarist extrem de talentat si care reuseste in mod excelent sa transmita ce gandeste, in cazul de fata ingrijorarea pentru situatia actuala a statului Israel.
Nu este un articol pentru rezolvarea situatiei la care participam toti cei care traim aici, inclusiv prietenii Israelului de peste hotare …realitatea evreiasca a Israelului, cei care traim si „muncim” in Israel, respectiv ” doctori”, „ingineri”, o cunoastem mult mai bine decat acei pensionari care-si numara banii de cosnita si nu indraznesc sa sintetizeze subiecte ardente pentru noi toti, produc articole plictisitoare,strict documentare, fara a starni furtuni publice precum Vlad Solomon…
Va felicit d-le Petru Clej pentru discernamantul pe care l-ati dovedit alegandu-l pe Vlad dintre multi doritori de a publica de a publica in revista Dvs.
Domnule Vlad,
Nu sunt ziarist,ori publicist,cum se spune,nici evreu ca sate-njur,ori sa-ti iau apararea.Dar vreau sa-ti spun un lucru:merg pe 82,si am trait si vazut destul,inclusiv cosmarul coloanelor de evrei catre Transnistria.Omule!Nu te lasa!Faci bine ceeace faci,pentru acest neam,ori popor,cum vrei sa-i spui,si pentru d-ta,ca om,care nu traeste degeaba.Cel, care vad ca te sfatueste sa te ocupi de meseria matale,de ,,dinti”, cum zice omul,trimite-l la bae!Iar pentru ceilalti care bat campii,trage apa!Stiu,nu-i academic ce spun,dar invata dela mine:detractorului,golanului,ca sa te priceapa,trebue sa-i vorbesti pe limba lui.
Dela mii de km.,te strang in brate,omule!
Draga Vlad,
Nu cred ca ai nevoie de acolade de la mine, stii foarte bine unde sunt situat vis avis de tot ceea ce scrii. Cred ca iti indeplinesti functia si menirea de jurnalist, cu onoare si curaj.
Nu pot decat sa fac diferenta intre curajul si probitatea ta si lasitatea celui care se numeste Gogu Marinica care, pe langa toate elucubratiile neo-naziste, arunca insulte din spatele unui pseudonim, fiind prea las ca sa publice comentarii sub numele propriu.
Ilie
Individul care-l calomniază pe Vlad Solomon și pe alți redactori ai revistei ACUM pe unde apucă (și ca atare i s-a interzis să posteze pe pagina revistei ACUM) zice că 50% dintre cititori „dezaprobă campania defetistă” a lui Vlad. De unde o fi știind câți sunt? Și de ce este o „campanie defetistă”? Pentru că nu acceptă să se înregimenteze în poziția naționalistă de mucava? Cu ce sunt mai buni naționaliștii de mucava evrei decât cei români?
De asemenea, același individ s-a legat de Ehud Olmert, care are probleme cu justiția și de aceea nu ar avea credibilitate când spunea că Israelul riscă să dispară. Logică imbecilă, la câți politicieni au avut și au probleme cu justiția în Israel, puțini ar fi cei rămași cu credibilitate. Asta însă contează mai puțin. Calomniatorul (care nu merită să-i fac niciun fel de publicitate, fiind bolnav de sindromul de dorința de a fi băgat în seamă) nu remarcă un lucru: atunci când a făcut această declarație, în 2007, Ehud Olmert era prim ministru al Israelului..
Inutil să spun că acest calomniator o face pe curajosul de la București, spre deosebire de Vlad care trăiește de 40 de ani în Israel, unde a emigrat la vârsta de 19 ani (vârstă la care alții își făceau studii la Moscova, ulterior descoperindu-și evreitatea și sionismul, iar acum supra-compensează practicând demagogia patriotardă de la distanță).