Pe perioada 1974 -1986 am fost prezent ca membru al catorva cenacluri din Sibiu si din Romania. Atat in liceu cat si in facultate nu am participat la niciuna din serile Flacara, organizate de catre Adrian Paunescu.
Colegii mei, amicii mei poeti si alti apropiati colaboratori nu au agreat genul de spectacole dirijate de catre mai marele lor Mecena din Barca.
Categoriile de literati, intelectuali de traditie serioasa nu si-au manifestat simpatia ori atasamentul fata de grandioasele evenimente.
Nu contest talentul si efervescenta muzicii folk. Multi dintre tinerii de atunci nu ne vedeam participanti ai ingurgitarii in grup precum oile ale racnetelor magistrului acoperind muzica, ori chiar recitarile creatiilor poetice. Cred ca eram satuli de prea multi moderatori zicandu-ne ce sa facem.
Masele de tineri ahtiati de inedit, de spectatcole, de iesire din platitudinea vietii intr-un timp in care televiziunea dura doar cateva ore pe zi erau foarte usor de manipulat.
Dincolo de asa zisa libertate a aplauzelor, a exaltarii frenetice Paunescu & intentionau sa abata tineretul de la ascultarea posturilor straine – ostile regimului communist, dar si impiedicarea prezentei lor la slujbele de Inviere. S-a intamplat ca in acea noapte de prima zi de Paste sa se organizeze spectacole.
Daca ar fi existat alternativa unui concert Pink Floyd ori Abba in aceeasi perioada, credeti ca tinerii s-ar mai fi inghesuit pe stadioanele cenaclului ?
Referindu-ma la talentul scriitoricesc paunescian acesta s-a disipat de a lungul anilor in opere voluminoase si inegale. Arta poetica nu implica numai versificatie, zicere continua, ci si inovatie stilistica.
Indraznesc sa va ofer cateva nume de poeti contemporani lui Adrian Paunescu : Stefan Aug. Doinas, Nichita Stanescu, Mircea Dinescu, Mircea Ivanescu, Ion Mircea, Liviu Antonesei, ce nu au avut nevoie de platforma specatcolului in a-si asigura un loc in galeria poetilor de seama.
Crezul politic-artistic al operei sale nu mai are nevoie de comentarii.
Foarte frumoasă comparaţia din titlu! Felicitări!Am un singur amendament. Flacăra va arde veşnic.Aviz amatorilor!
Cenaclul Flacăra a aprins minţile unor tineri care nu aveau alternativă la acea vreme. Nici n-aş îndrăzni măcar să gândesc o apropiere între valoroasa şi elaborata muzică a formaţiei Pink Floyd
şi lălăiala de turmă oferită pe post de mişcare culturală. Una e să faci zdrânga-zdrânga pe două corzi şi să mai tragi un „ooof! inima mea” şi alta e să ai cultură muzicală solidă, să ai concepţie şi viziune.Mai depinde şi de nivelul de cultură al consumatorului…Oricum, departe Griva de iepure.
Nu tuturor tinerilor de atunci li s-au aprins creierii pe versuri de Adrian Paunescu si nu stiu de ce am convingerea ca Cenaclul Flacara a avut mult mai multi adepti in provincie decat la Bucuresti. Probabil pentru ca acolo lipsa informatiei era intr-o faza mult mai acuta. Era intr-adevar o placere sa-i asculti pe Marcela Saftiuc, pe Florian Pitis, dar ei si multi ca ei au disparut de pe scena cenaclului destul de devreme; din momentul in care dintr-o manifestare literar artistica sustinuta cu oameni de cultura si interpreti folk talentati (nu „lalaiala de turma” cum se exprima intr-un alt ecou Maria), s-a derapat voit spre non-valoare, cultul personalitatii si slavirea „geniului din Carpati”. Intr-adevar, se organiza anual un spectacol maraton in noaptea de Inviere, „Noapte de Primavara” – puternic mediatizat cu surle si trambite. Motiv perfect pentru noi, liceeni la vreamea aia, de a lipsi motivat o noapte intreaga de acasa; mergeam in gasca la slujba de Inviere si de acolo, cu lumina, acasa la unul din noi, unde se organiza din timp, un „ceai”. Evident, ne indopam cu pasca, cozonac, oua rosii, drob, (pana in 1979, cu „pile”, se mai gaseau la magazine de-ale gurii, nu disparusera chiar de tot) si unde ascultam si dansam pe muzica de Abba, Pink Floyd, etc., asta bineinteles, dupa ce ascultam in liniste si-n mare taina, comentariile acide ale postului de radio Europa Libera.
Iar Ioanei Voicila Dobre ii dau perfecta dreptate; cunoastem perfect si locul unde „Flacara (arde si) va arde vesnic”: … in Iad.
Da,in sfarsit am impresia dupa atatea discutii despre Paunescu,de fapt despre mostenirea activitatii lui,ca acest titlu in sine explica esenta problemei.Da in lipsa muzicii de calitate(se puteau insira zeci de nume de formatii sau muzicieni de diferite orientari muzicale) la noi s-a oferit in schimb cenaclul lui Paunescu.Si muzica folk.Un gen care a fost apreciat si in alte tari,dar nu prea a razbit fata de alte genuri de muzica pt.tineret.La noi insa fiind unicul mod unde tinerii se puteau cat de cat manifesta(civilizat,nu sa fluiere),Flacara a dat impresia ca e muzica rege.Bineinteles pentru cei care nu au deschis un post strain de radio,si s-au lasat spalati pe creier de aceste evenimente patriotarde.In afara de cativa cantareti talentati si cateva cantece folk mai de calitate altceva nu prea a oferit insa.
Sa nu uitam ca muzica folk a fost imbratisata de miscarea hippie, pe care a reprezentat-o cu succes mai ales in anii ’60, iar melodiile de atunci ale lui Bob Dylan sau Leonard Cohen sunt la fel de populare si acum. Un stil muzical cu mare priza la tanara generatie, atat in America dar si in Europa (zece ani mai tarziu) implicit si in Romania. Cenaclul Flacara nu ar fi existat fara muzica folk. Paunescu s-a folosit de popularitatea ei, de interpreti talentati si de vocile lor deosebite, pentru a-si atinge scopul: in primul rand promovarea propriilor poezii, incununata cu balosirea papucului domnitorului. Credeti c-ar fi existat vreun spectacol, un singur spectacol al Cenaclului, care sa fi atras tineretul, daca poeziile recitate cu aplomb s-ar fi suprapus pe „Fetele de la Capalna”, „trandafir de la Moldova”, cantecele de petrecere ale lui Gica Petrescu sau muzica lautareasca a lui Faramita Lambru? Nu. Fenomenul folk a atras tineretul, care la vremea aia ar fi umplut oricum stadioanele. Iar acasa, ascultam toti, cum puteam, Abba, Pink Floyd, Led Zeppelin, Rolling Stones, Beatles, etc. Daca am fi avut posibilitatea, ne-am fi dus pe stadioane sa ascultam muzica buna, dar in aceeasi masura, ne-am fi dus si la concerte folk. Sincer, cred ca asocierea cu Paunescu a facut o mare defavoare muzicii folk din Romania, parazitand-o, infectand-o nemeritat.
Bravii nostri conducatori comunisti au reusit sa sufoce in anii 80 in special orice manifestare muzicala mai indrazneata,au promovat in schimb „Cantarea Romaniei” si muzica folk,un gen de care altii au si uitat din anii 60 incoace.La fel cum s-a procedat si cu economia,industria,noi copiam tehnologiile tot din perioade apuse de mult.Si ne tot miram de decalajele din toate domeniile care nu s-au recuperat nici in ultimii 21 de ani.
Iesean fiind, cadru didactic, in 1974 aveam 35 de ani. Auzisem vag de Adrian Paunescu. Nu ma interesa nici muzica promovata de el, nici spectacolele pe care le organiza.Prin 1977 am citit un volum de poezii semnate de A.P. care mi-au placut. Apoi am citit si alte volume ale poetului. E adevarat, poeti de curte au existat dintotdeauna – din vremea romana pana azi, trecand prin republicile italiene renascentiste, prin statuletele germane, prin Franta secolelor XV-XVII, prin Rusia veacului XX, prin China secolelor XIV-XIX, prin Spania si Anglia etc. Numerosi din aceia devenirA CLASICI, incontestabili prin creatia lor. Dar trebuira sa moara!Cum Eminescul deveni geniul limbii romane abia in seolul XX, ba chiar si atunci contestat. Noi nu separam Opera de Om. Nu am separat-o nicicand. Pacat. Nu ma interesaza omul-Paunescu, ci opera lui. Si-i iubesc geniul, asezandu-l in randul lui Gyr si Eminescu
Domnule „Costache”, este dreptul dumneavoastră să-l admirați pe poetul pupincurist al lui Ceaușescu, dar ca să nu aveți impresia că revista ACUM nu a făcut diferența între presupusul poet de geniu și politicianul canalie (pentru că veți fi de acord că nu poate fi calificat altfel), vă rog să citiți articolul lui Ovidiu Ivancu, tânăr doctor în filologie, care n-a avut cum să fie spălat pe creier de regimul național-comunist: Cazul Adrian Păunescu: supărătorul obicei de a fabrica genii , http://www.acum.tv/articol/19953, în care este exprimat punctul de vedere, susținut de revista noastră, că AP este un versificator de talent, nici pe departe un poet de geniu.
Spuneți că-i admirați pe Eminescu, Gyr, Păunescu. Nu vă interesează omul, ci poetul. Întâmplător unul a fost un reacționar antisemit și ultranaționalist, altul legionar, iar al treilea un național-comunist nereformat până în ultima clipă a vieții. Dar se poate să fie o simplă coincidență.
Poetii de curte nu s-au remarcat intotdeauna si nu au fost cei mai semnificativi. Nu vreau sa intru intr-o dezbatere pe tema poeticii si a poetului in sine.
Un singur lucru va pot confirma si nu de la mine citire – universalitatea unui poet consta tocmai in libera circulatie a ideii ori a mesajului poetului dincolo de frontiere. Operele poetilor de curte cu referiri la monarhi mai mult sau mai putin luminati nu rezista.
Dati-mi un poem care sa reziste Elegiilor din Duino sau poemului de mare respiratie Tara pustie.
Goethe, Rilke, Montale sa s-au remarcat tocmai prin dezlipirea de un anume spatiu si au devenit „opera deschisa” tuturor.
Va informez ca in afara tarii poezia lui Bacovia s-a bucurat de un real succes in traducere in limba germana spre deosebire de alti poeti romani.
Va propun sa lecturati Eugen Lovinescu privind teoria sincronismului.