ACUM.TV

În urmă cu două săptămâni, pe data de 11 octombrie, Canada a sărbătorit “Thanksgiving Day”, festivitate anuală prin care se exprimă recunoștința pentru bogăția recoltei. Este o sărbătoare a familiei.

Populația indigenă de odinioară aducea mulțumiri pentru bogăția recoltei, prin dansuri, festivaluri și ceremonii, cu sute de ani înainte ca europenii să sosească pe teritoriul de astăzi al Canadei. Trei ani la rând, din 1576, Martin Frobisher, explorator britanic, a încercat să găsească o trecătoare nordică spre Oceanul Pacific, cu scopul de a ajunge în Orient. Nu a reușit, dar de fiecare dată a ancorat în nord-estul Canadei. În anul 1578 a ținut o ceremonie în regiunea care astăzi poartă numele de provincia Newfoundland and Labrador, spre a aduce mulțumiri pentru supraviețuirea de-a lungul acestor expediții. Mai târziu, Frobisher a fost înobilat, iar golful din Oceanul Atlantic îi poartă numele – Frobisher Bay.

Coloniștii francezi și englezi sosiți ulterior au continuat tradiția, Thanksgiving Day fiind sărbătorită în fiecare an, la date diferite. În 1957 a fost stabilită în mod oficial a doua zi de luni în octombrie, canadienii exprimându-și recunoștința, nu doar pentru recolta toamnei, dar mai ales pentru familiile cărora le-a fost hărăzită, pentru liniște și prosperitate.

Thanksgiving a fost prima sărbătoare cu care ne-am întâlnit pe meleagurile canadiene, la câteva luni după emigrare. Ajunși în țara adoptivă, am făcut tot posibilul pentru o rapidă integrare. Sărbătorile canadiene au fost printre primele care ne-au atras, prin specificul și noutatea pe care le prezentau pentru noi, crescuți și educați în România.

La doar trei luni de la sosire, urmam cursurile de limbă engleză LINC ( Language Instruction for Newcomers of Canada ) oferite emigranților de către guvernul canadian. Pe lângă noțiunile fundamentale, am fost îndrumați în scrierea resume-urilor, pregătiți pentru interviurile de angajare în companii, ne-au fost prezentate elemente ale culturii și civilizației țării pe care am ales-o. Am cunoscut oameni veniți din diverse colțuri ale lumii, cu educații și culturi diferite, dar dornici să se integreze în societatea canadiană.

Aici am luat cunoștință pentru prima dată, cu sărbătoarea Thanksgiving. Personal, aveam toate motivele de a fi recunoscătoare: familia, sănătatea, o viață nouă, care promitea să îmi ofere o lume necunoscută, dar cu atât mai incitantă.

Majoritatea canadienilor se adunau în casele părinților, ale fraților sau surorilor, alții se întâlneau cu prietenii, bucurându-se de tot ceea ce viața le-a oferit până atunci.

Am hotărât să nu ne lăsăm umbriți de nostalgia despărțirii de părinții rămași în România. Am decorat micuțul nostru apartament cu dovleci de culoarea soarelui, am gătit mâncărurile tradiționale ( curcan la cuptor, piure de cartofi, sos de merișor, plăcintă cu dovleac ), ne-am bucurat de culorile și minunățiile toamnei care era în acea zi, mai frumoasă ca oricând. Ne aveam unii pe alții, aveam noi prieteni, oameni de curând întâlniți, dar lângă care ne simțeam bine. Nu eram singuri.

Anii au trecut și, în fiecare octombrie, sărbătoarea Thanksgiving ne aduce mai aproape de tradiția canadiană. Au fost ani în care părinții ne-au fost alături, alții în care am cutreierat lumea, încercând să nu ne simțim singuri. Cel puțin o dată pe an, ne oprim din vârtejul vieții, zăbovim, reflectând la cele trecute, la cele prezente, fiind recunoscători pentru ziua în care, trezindu-ne dimineața, ne dăm seama ca suntem, totuși, o întâmplare minunată!

Acest articol a fost publicat duminică, 24 octombrie 2010 la rubrica Reportaj.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.