caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Editorial



 

Românometria pe vreme de holeră

de (10-10-2010)
8 ecouri

Bolile care decimau populaţii întregi cu sute de ani în urmă sunt în ziua de azi crize economice globale, medicamente cu efecte secundare care se descoperă la ani de zile după lansarea lor, dictaturi, accidente de circulaţie, cerşetorii, furtişaguri, violuri şi crime, miriade de diverse dezastre individuale privite prin lupa statisticii. Moartea pe termen foarte scurt şi cea complet aleatoare par mai evitabile, tot statistic vorbind. “Vremea de holeră” nu se termină niciodată şi, ca sa avem o parafrază completă a romanului lui Gabriel Garcia Marquez care a inspirat titlul editorialului de azi, nici lipsă de medici ipocriţi care să se ocupe de eradicarea „holerei” nu ducem lipsă niciodată.

Iată însă că pe valurile unor ambiţii generos alimentate de întregi capitole de istorie falsificată plus alţi afluenţi pe care vă propun să-i descoperim împreună, mulţi români dezvoltă independent dar cu incredibil de multe elemente comune, o nouă ramură a „medicinei anti-holerice”: românometria. Românometria, pe care ei încă nici n-o numesc astfel deoarece prin acest articol dorim chiar s-o introducem ca nou cuvânt în vocabular, împreună cu diverse noţiuni asociate cum ar fi „Expert în românometrie”, „Studii avansate în românometrie”, poate chiar „Doctor în românometrie”, etc., este, aşa cum poate deja bănuiţi, ştiinţa de a determina dacă o persoană este bun(ă) român(că) sau nu. Cu cât e holera mai mare, cu atât mai acut se face simţită lipsa experţilor în românometrie.

I-am întrebat pe câţiva dintre colegii de redacţie dacă ar vrea să spună ceva în legătură cu acest subiect. Am selectat mai jos câteva dintre răspunsurile lor:

„Patriotism ? În ungureşte există o sintagmă „szükebb pátriánk” (patria noastră mai strâmtă) referitoare la Ardeal. Cred că în primul rând sunt ardeleancă.
Am fost crescută de bunica mea adoptivă ca patrioată maghiară (avea într-o casetă, sub cheie, o cocardă roșu-alb-verde şi m-a învăţat în secret Cântecul Naţional de Petőfi Sándor). În clasa întâia am fost educată să fiu o bună patrioată română (cu toate poeziile şi cântecele de rigoare, inclusiv ura împotriva…turcilor). Am aflat că sunt (de fapt) evreică simultan cu Războiul de şase zile şi am început să am sentimente puternice pentru această ţară (unde însă nu am emigrat).
Cred că astăzi patriotismul e un sentiment desuet. Până la urmă Lumea întreagă a devenit atât de mică şi vulnerabilă, atât de greu de apărat de toate relele care o pot afecta în toată globalitatea ei, încât are nevoie de patrioţi care însăşi prin definiţia lor anulează ideea de patriotism. Totuși luând cuvântul în sens figurat, cred că poţi fi „patriot” sfinţind, prin ceea ce faci, locul în care traieşti şi în care îi primeşti cu drag pe toţi cei care vin să-l sfinţească, prin binele înfăptuit.” (Andrea Ghiţă, Realizator TV, România)

„Eu nu prea aş putea să contribui la asta. Habar nu am ce înseamnă un bun israelian sau patriot. Cred că trebuie doar să-ţi faci datoria ( impozite, serv. militar, competenţă în profesie, etc…) şi să spui ceea ce crezi, mai ales când e incomod urechilor, fără discursuri sforăitoare. Şi să ajuţi, când crezi că poţi fi de folos cuiva.

Ţin minte că am avut un dialog, demult, cu o funcţionară de lângă cabinetul meu, care îşi striga crezul politic, iar eu i-am spus că cred că se va termina cu statul palestinean şi că aş vrea să se dea toate teritoriile ocupate, cu exceptia Ierusalimului, la care ea mi-a ripostat că se miră de mine, că ştia că „românii” din Israel sunt patrioţi!” (Vlad Solomon, Medic, Israel)

Cristina a răspuns direct la întrebările orientative pe care le sugerasem:
„- Mi-am pus vreodată problema să fiu un/o bun(ă) român/româncă?
… Nu mi-am pus niciodată problema să fiu o bună româncă. În primul rând nu am habar ce înseamnă bună româncă, cum nu ştiu ce ar însemna bună canadiancă. Totul se rezumă la a fi sau a nu fi OM….Asta e tot ce contează pentru mine.

– Dacă da, am reuşit?
… Nu există un moment în care tragi linia şi faci bilanţul. A fi OM e un proces continuu, care se încheie odată cu moartea. Chiar şi după moarte, cei care te-au cunoscut îşi vor aminti poate de OMUL care ai fost.

– Se poate „masura” cât de patriot este cineva?
… Totul este relativ.

– Dacă da, cum?
… Nu există unităţi de măsură.” (Cristina Dobrin, Economistă, Canada)

Constatând că ai mei colegi de redacţie au cam căzut la examenul de românometrie, revin şi cer sprijinul cititorilor: ce înseamnă totuşi să fii un bun român? Încerc să-mi dau seama CINE, CE este de vină, CUM s-a întâmplat, dacă nici măcar eu, care arunc provocator această mănuşă, nu ştiu.
Ah! Mă simt deja mai bine. Am ajuns deja la concluzia că altcineva este vinovat de faptul că habar nu am ce înseamnă să fii un bun român. Mă simt deja mai român când înţeleg că întotdeauna altcineva e vinovat de holerele mele.

Ecouri

  • gross tomas: (11-10-2010 la 04:39)

    Sunt pline de bun simţ răspunsurile date de domnul Vlad Solomon şi de doamna Cristina Dobrin, că ce este important este să fi Om. Unii înţeleg acest lucru făcând zânzanie, zgândărind lucruri cu care crede că se mai poate ataşa de fapt de sentimente şi lucruri pe care nu le mai are. Nu sunt românii mai răi ca aceia care au expulzat toţi evreii din Spania, nu noi am inventat „Noapte Sf. Bartilomeu”, Nu noi an de an ne măcelărim pentru Sf. Patric şi nici organizaţii fasciste s-au naziste n-am înfiinţat. În ceea ce priveşte patriotismul, patriotardul, din câte trăiesc aici, la noi nu se afişează aşa ceva, poate politicienii în campanie electorală, uitaţi-vă că nici instituţiile statului nu au toate drapelul ţări, nu cum se vede în alte ţări că de la sergent în sus în birouri toţi au drapelul în spate. De fapt cunoaşteţi bine aceste lucruri, dar probabil că v-aţi dorit puţină publicitate rănind o ţară pe care nici n-o cunoaşteţi, nici nu ţineţi la ea şi din câte spuneţi, habar nu aveţi ce înseamnă ceea ce doriţi să dezbateţi. Mă scuzaţi dar ori cine ve-ţi fi dacă eraţi puţin politicoasă nu v-aţi fi permis să batjocuriţi o naţie. Cu scuze Rocneanu

  • Petru Clej: (11-10-2010 la 05:42)

    Domnule Toma Rocneanu,

    Pe langa faptul ca va exprimati rudimentar in limba romana, ceea ce, pentru un „patriot” ca dumneavoastra este dezamagitor.

    Mai mult, nu prea cunosteti istoria tarii pe care pretindeti ca o iubiti mai mult decat altii. Se pare ca nu ati auzit nici de Miscarea Legionara nici de dictatura lui Ion Antonescu si de sutele de mii de victime pe care le-a provocat. Nu mai vorbesc de ravagiile facute apoi de dictatura comunista.

    Nu stiu in ce masura o tara sau un popor pot fi „jignite”, dar stiu ca dumneavoastra nu aveti absolut niciun drept sa vorbiti in numele tarii sau poporului. Aveti tot dreptul sa va simtiti jignit, desi asta e dovada ca n-ati inteles nimic din acest articol. Reactionati pavlovian ca alte milioane de romani, spalati pe creier de regimul national-comunist, care i-a invatat ca patriotismul e un fel de concurs de batut cu cu caramida in piept si declamat fanfaronade patriotarde.

  • Sandy Schindler: (11-10-2010 la 12:24)

    A propos de acea arma ideologica numita eufemistic `patriotism`, un citat din `The Anatomy of the State`, de Murray N. Rothbard, spune asa: `… one of the basic doctrines of the State was to identify itself with the territory it governed. Since most men tend to love their homeland, the identification of that land and its people with the State was a means of making natural patriotism work to the State’s advantage`. Intrebarea `ce inseamna sa fii un bun roman` e pusa mai degraba pentru ea insasi. Daca, printr-un decret divin, ni s-ar anula tuturor calitatea de `roman`, nu am mai putea gasi noi drumul spre casa? Hai sa fim seriosi.

  • Lucian Herscovici: (14-10-2010 la 21:48)

    Darag Stefan,
    Poate ca, in loc de a masura romanometria, sau israelometri, sau evreometria, sau orice alta nationalmetrie (ce-o mai fi si asta!?), mai bine ar fi sa masuram umanismometria. Eu am un alt mod de clasificare al oamenilor: cine este OM si cine refuza sa fie OM.
    Sper ca afirmatiile mele nu te supara si nu supara pe nimeni.
    Lucian-Zeev Herscovici

  • Stefan N. Maier: (15-10-2010 la 01:30)

    Lucian,

    Comentariul tau nu are nimic suparator la prima vedere, dar poate pune pe ganduri. Ai vrea sa dezvolti un pic despre „umanismometrie”? Cum am putea imparti oamenii in categoriile precizate de tine?

  • Mira F: (20-10-2010 la 07:14)

    Nu stiu daca sunt o buna romanca sau nu; tot ce stiu e ca nu pot sa fiu altceva, indiferent unde locuiesc, pe ce meleaguri si ce alt pasaport mai am. Bune, rele, astea-mi sunt radacinile, traditiile, datinile, istoria … le port in mine, fac parte din “pachetul meu genetic”. Asta nu inseamna ca nu vad cu ochi critic, greselile, balbele, mizeriile, prostia, ingamfarea natiei din care fac parte, dar nu uit nici poezia, nici cantecul, nici cuvantul cald soptit cu doruri multe, nici crestele muntilor mei, nici vaile sau padurile Bucovinei, nici bunul simt al omului simplu, nici chipurile clade ale celor dragi, fie ei dusi sau nu ….. Ele, toate, sunt ale mele, sunt parte din mine… Nu pot fi altcineva sau altceva. Sunt ceea ce sunt: romanca.

  • gross tomas: (28-10-2010 la 11:13)

    mulţumesc frumos pentru aprecieri şi celui care le face!

  • K. Abbé: (15-11-2010 la 06:12)

    O metoda buna de a gasi solutii la cate o problema mai dificila este sa aplici modele Analoage. Deci va propun pentru problema Romanometrului si a Romanului Bun sa cautati prin Papua-Guinea Noua. Aici se practica canibalismul neinterzis de lege, deci lega, pana cand a venit un Primministru INDONEZIAN, aspru, care a luat deciziile UNO foarte serios si a interzis practicarea canibalismulului. Dar nunumai a interzis ci a si controlat si a pedepsit foarte aspru pe cei care indrazneau sa calce legea cu piciorul. Asa ca cand am fost pe meleagurile din apropiere am auzit ca bastinasilor le e tare scarba de fiecare turist bun!
    Propun sa faceti un sondaj prin Papua-Guinea Noua si intrebati batranii de acolo, poate aminteste unul ca au mancat si romani. Ei ar putea spune daca a fost un roman bun sau mai putin bun.
    Si rezulta si analogia cum anume sa stabilim pentru romanometrul nostru unitatile de masura. Interesati-va la juriile competitiilor culinare care sant punctele, criteriile la degustarile de preparate din carne. Cum se dau punctele, cum se aduna acestea si din criteriile presupuse membrilor juriului care au greutate mai mare si care mai mica. Formula cu care puteti calcula nota generala RMg este urmatoarea:
    RMg=(RM1*G1+RM2*G2+…+RMi*Gi)/(G1+G2+…+Gi)
    In formula de fata inseamna:
    RMg- Romanometrul general cautat
    RM1- criteriul 1 de degustare
    G1- greutatea data criteriului 1 ( de la foarte important pana la neinsemnator)
    i- numarul de criterii stabilite de redactia Dvs. sau specialistii in Romanometrie
    Ca cercetator cu experienta va pot asigura ca metoda aceasta de analogie o sa va aduca rezultate interesante. Modelele se vor schimba dupa primele rezultate si analiza acestora. Modelele urmatoare o sa aduca rezultate si mai bune, apropiate de tilul urmarit: cine o fi romanul cel mai bun, sau PUR SI SIMPLU ROMAN BUN, ROMAN ASPRU, ROMAN STRICAT, ROMAN MUCEGAIT, ROMAN GREU DE MESTECAT, ROMAN CU GUST NEECHILIBRAT, etc.



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
Catastrofă ecologică de proporții în Ungaria

Luni 4 octombrie, în jurul prânzului s-a spart digul protector al decantorului fabricii de alumină din Ajka (oraş industrial situat...

Închide
18.119.167.237