Seara zăpuşeala se mai domoleşte.
Alunecă, pasăre beată, peste faţa lacului sulemenită cu aur.
Broaştele ies la chermeză pe străzile cartierului.
Chiftele verzi, o mulţime, sar printre picioarele noastre desculţe,
Printre gunoaie, printre gâşte.
Aleargă, se călăresc, orăcăie şi se holbează spre mine.
Broaştele mari le prigonesc pe surorile mai mărunte.
Lumea se grăbeşte la Mall la Sala Sporturilor.
Sute de buticuri încălecate ca nişte broaşte râioase.
Nu mai sunt bani pentru gimnastică, pentru atletism, pentru karate, pentru sporturi nautice.
Turcul cu chiloţi de damă şi cu sutiene din import are o gagică pe Aleea Salcâmilor.
Noaptea se bate cu băieţii din cartier, cu cuţitele.
Ziua râde ca o mască la tejghea.
Miroase frumos a parfum Christian Dior.
Pe mine nu mă lasă mama să mă joc cu broaştele, seara.
Nici să mă duc la Mall nu mă lasă.
Mă trimite în casă la lecţii.
„Că dacă nici sport nu mai faci, măcar să înveţi, dragul mamei.
Că vezi şi tu, suntem săraci şi lumea e rea.”