La scurt timp după deshumarea cadavrelor lui Nicolae și Elena Ceaușescu, a fost publicat un sondaj de opinie realizat de IREX, al cărui director este sociologul și fostul “guru” al PSD, Vasile Dâncu, cu privire la atitudinea populației României față de fostul cuplu dictatorial.
N-am să intru în detalii, le puteți afla din articolul domnului Dâncu http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/nimic-nu-este-mai-imprevizibil-decat-trecutul-49176.html, am să mă leg doar de un singur rezultat, anume acela în care 68% dintre cei chestionați răspund că sunt de acord cu enunțul că în principiu comunismul a fost o idee bună, aplicată prost de oameni.
Desigur, e doar un sondaj de opinie și ca atare rezultatul e discutabil, depinzând în bună măsură de contextul în care a fost realizat și de modul în care a fost pusă întrebarea.
Dar acest sondaj nu este unul care testează intențiile de vot, intenții care se pot schimba foarte ușor, ci propune o evaluare a ideii de comunism în sine la peste 20 de ani de la înlăturarea sistemului comunist în România.
Faptul că circa două treimi dintre cei chestionați dintr-un eșantion reprezentativ al populației României sunt de acord cu caracterul esențialmente pozitiv al comunismului este pentru mine total deprimant.
Ar fi fost de înțeles astfel de răspunsuri acum 20 de ani, în 1990, dar nu azi.
Este clar că marea majoritate din cei 68% care dau acest răspuns nu stau prea bine la capitolul gândire sau cultură generală, ceea ce e firesc, dar se pare că nici la bun simț nu stau mai bine.
Ce anume au “prescris” clasicii marxism-leninismului și nu s-a aplicat “bine” în practică? Nu s-a aplicat “dictatura proletariatului”? Nu a fost instituit “rolul conducător al partidului clasei muncitoare”? Nu au fost expropriate și socializate “principalele mijloace de producție”, inclusiv pământul? Nu a fost tratată religia ca un “opiu pentru popor”? Nu s-a bazat evoluția noii societăți pe principiul luptei (urii) de clasă?
Marx, Engels și Lenin au decis că istoria are un sens bine determinat, merge către o societate fără clase și că acest sens coincide cu interesele clasei muncitoare. Nu este clar după mai bine de 150 de ani că asta e o aberație?
Nu e clar că, lasată de capul ei, clasa muncitoare (în continuă subțiere de pe vremea lui Marx – care nu a călcat în viața lui într-o fabrică și trăia din banii capitalistului Engels – până în ziua de azi) nu vrea altceva decât să ducă un trai îndestulat, nu să taie găina cu ouă de aur, adică să deposedeze burghezia care îi dă de lucru?
Nu este clar că oamenii sunt ființe complexe, cu instinct de conservare și sentimente, nu automatele pe care le presupune teoria “socialismului științific”?
Câte experimente pe milioane de oameni mai trebuie făcute, câte zeci de milioane de oameni trebuie să mai piară, ca în anii ’30 în URSS, în China în timpul Marelui Salt Înainte (1958 – 1961) sau în Cambdgia anilor 1975 – 1979 ca să dispară această iluzie a comunismului ca idee bună, dar prost aplicată?
De ce dacă a fost idee bună, nimeni și nicăieri nu a putut s-o aplice corect? De ce au existat diferențele colosale dintre Germania de vest și cea de est în 1989? De ce Coreea de sud e o țară prosperă, iar Coreea de nord este un vast lagăr de exterminare prin înfometare? De ce Taiwanul are un nivel de trai mult superior Chinei continentale (n-am să spun comuniste, deoarece a abandonat comunismul acum 30 de ani în favoarea capitalismului varietatea sălbatică)?
Dar poate că și aceste argumente sunt de o natură mult prea intelectuală pentru mulți dintre cei 68% din sondajul sus-amintit. Am să le pun atunci acestora niște întrebări, care, chiar așa ignoranți fiind, le vor putea înțelege. Așadar:
– Sunt ei dispuși să accepte din nou monopolul politic al unui singur partid?
– Vor accepta ei exproprieri, inclusiv ale propriilor lor averi, de dragul unei societăți mai juste?
– Ce vor spune dacă, dat fiind statutul de “opiu pentru popor” prescris de clasicii marxism-leninismului, noua putere comunistă le va îngrădi dreptul la libertate religioasă pe care, de bine de rău, l-au recăpătat după 1989, inclusiv acela de a venera moaștele Cuvioasei Parascheva și de o construi biserici la fiecare câteva blocuri de locuințe?
– Cum vor reacționa la tentativele de limitare a libertății de exprimare în numele intereselor clasei muncitoare, în epoca internetului și a comunicațiilor instantanee?
Și întrebările ar putea continua. Sigur că unii dintre cei 68% (dintre care în mod cert mulți nici n-au apucat să trăiască sub regimul comunist ca adulți, dar știu și ei din auzite, de pe la rude sau prieteni nostalgici) vor spune că aceasta nu e o opțiune politică și că nu ar sprijini revenirea la un regim comunist, care oricum ar fi anti-constituțională, ci e doar o părere fără semnificație practică.
Ei bine, nu, nu accept acest lucru. Eu sunt de părere că marasmul în care se zbate azi România se datorează și nostalgiei pentru regimul comunism, care provine din spălarea creierelor, care, iată, se transmite acum și generațiilor mai tinere.
Această nostalgie e o expresie a fugii de responsabilitate pentru propria soartă, a dorinței de a munci ca în comunism și de a trăi ca în capitalism.
De fapt, a spune azi, în 2010, că comunismul a fost o idee bună, dar prost aplicată nu e decât expresia unui crunt analfabetism politic. Acest analfabetism politic a stat în bună măsură la decizia mea de a părăsi România în 1991. Așa cum am mai spus, nu am timpul și nici răbdarea să aștept ca populația României să se alfabetizeze din punct de vedere politic. Dacă o majoritate a populației României are nostalgii pentru comunism, atunci își merită soarta actuală.
Extrem de bine scris articolul. Felicitari. Pai in primul rand analfabetismul politic nu e numai de ordinul populatiei de rand in Romania, ci si in proportie de 90% intre cei care o practica. Eu m-am nascut in comunism, am avut parte putin timp de ea, cand a cazut nu implinisem 14 ani, dar tin minte ca desi aveam de toate acasa pentru a ne satisface instinctele primare (cat de cat), totusi, copil fiind, era intotdeauna trainigul parintilor – nu cumva sa zici asta si aia la scoala, nu cumva sa faci glume despre x sau y.
Comunismul ca ideologie este o utopie. Cei care au scris-o au fost, dupa parerea mea niste looseri, care traiau bine si pe saturate de pe urma capitalismului. Bunicii mei au fost exproprietariti de multe si cornute, neprimind inapoi majoritatea celor confiscate. Politicienii de azi din ROmania sunt majoritatea fie ex-comunisti, securisti sau care erau bine merci in fostul regim, fie pui de-al lor. Diferenta este ca nu mai poarta pantofi de Clujana sau Guban, ci Gucci. Nu mai au LAda 1500 cu 3 cifre la nr. de inmatriculare, cu au Q7, X5, A8 sau alte mijloace de exprimare a megalomaniei de prost gust, de ciocoi si de patrihot asociat cu numere de inmatriculare SEN, DEP sau chiar numele gigicai pe numarul de inmatriculare.
Ca analfabetismul politic persista este si datorita manelizarii populatiei, eradicarii culturii, a activitatilor culturale, a disparitiei librariilor, a infestarii oamenilor cu pitipoance, imbecili si jmecheri de jmecheri in media care exista la ora actuala. Mediatizarea acaestora nu duce decat la indobitocire si mai adanca, profunda si ireversibila. Motto-ul de „mai rau sa nu fie….”, cel putin personal, e un motto care are tendinta sa imi deschida cutitul in buzunar. Mai mult, necunoasterea propriilor drepturi, indiferent de institutie e iarasi o metoda de a tine oamenii in bezna. Problema care apare aici e de ce nu se recurge la autodidactica. E intr-adevar grea, avand in vedere legislatia din Romania, e ca un hibrid de caracatita cu paianjen, cu tentacule infinite si o panza extrem de opaca, prin care e greu, cateodata , si unui jurist sa treaca.
DEci, nu ma mira analfabetismul politic. Am enumerat numai cateva motive care mentin acest lucru. Iar pana in momentul in care Parlamentul e plin de oameni care nici macar nu au sansa sa isi dea seama de ce sunt acolo, nici macar nu isi dau osteneala sa se ralieze cu temele discutate acolo, pana nu se concentreaza asupra legilor ca o functionalitate publica si nu personala, pana se concentreaza pe imagini porno de pe laptopurile primite, cumparate de guvern la triplu pret fata de cea de pe piata, pana ce de bun simt nu isi inchid telefoanele in plina sedinta, auzindu-se zumzetul lui adi minune si al lui britney spears in duet ca o ofensa adusa in mod agresiv receptorilor auditivi, pana ce musca tetei nu se muta din cele doua camere ale parlamentului – nimic nu se va realiza in asa fel incat oamenii sa renunte la analfabetism politic, visul ca fiecare avea un loc de munca, dorinta de a munci si in masura muncii sa fii platit, eradica dorinta de a fi toata tara intelectual, dorinta de a invata cum se cuvine o meserie si a fi mandru de acea meserie si alte si alte „minuni” care ar trebui sa fie stimulate, rasplatite si sprijinite de politicienii analfabeti politic.
Orsi
Cred ca era mai corect „România – o țară de analfabeți.”
„pentru nu mai putin de 42% dintre romani, Soarele se invirte in jurul Pamintului… Pamintului ii trebuie o luna ca sa inconjoare Soarele – 20% cred ca da, 33% nu stiu sau nu raspund… 2 din 3 romani cred ca biserica nu greseste niciodata in ceea ce spune… Stiinta greseste cind contrazice scrierile sfinte – 9% dezacord total, 20% dezacord, 27% acord, 28% acord total… 50% dintre romani cred ca deochiul poate fi prevenit cu ajutorul culorii rosii… Laptele radioactiv devine bun pentru consum prin fierberea sa – 34% cred ca da, 22% nu stiu sau nu raspund…”
As ride daca n-ar fi adevarat, vezi alte „perle” in articolul despre „doar unul din opt romani este alfabetizat stiintific”:
http://www.ziaruldeiasi.ro/national-extern/42-dintre-romani-cred-ca-soarele-se-invirte-in-jurul-pamintului~ni6ikn
Sunt de acord cu toare tezele articolului.E prea devreme însă,la părerea mea, să numim atîta lume analfabeţi.E un lucru ştiut de orice psiholog,dacă doreşti să înlături din conştiinţa publică o credinţă,e aproape imposibil de a o înlătura fără a întroduce o altă crdinţă noua.(Mă refer preponderent la mentalitatea omului simplu,fără prea mari cunoştinţe de istorie,filozofie,psihologie socială etc.)
După cum se ştie,tot ce percepem,învăţăm,o facem doar de la o etapă mai joasă la una mai superioară şi numaidecît în comparaţie.
Întrebare:Sau făcut publice în aceşti 20 de ani multe studii în care s-ar fi arătat ce e aceea democraţie,cine şi ce avantaje şi dezavantaje are de la ea în raport cu comunismul? Pentru a nu avea rezultate a unor sondaje cu atîţea nostalgici ai comunismului,în massmedia sunt binevenite mult mai multe articole,emisiuni televizate în ore de maximă audienţă ce ar avea spiritul replicii la acest articol a domnului Orsi.
Domnule Anatol Marin, omul de rând nu răspunde la lecții de democrație la TV la ore de maximă audiență, n-ați învățat măcar acest lucru în ultimii 20 de ani? O să mai treacă alți 20 de ani și poate or să înceapă să mai priceapă câte ceva, dar până atunci tot analfabeți se cheamă. Și nu puteți să faceți un efort să vă exprimați într-o limbă română mai puțin bolovănoasă? Și mai nou sunteți și psiholog, nu numai „istoric”?
Dumneata în loc să analizezi cele spuse de Marin,să recunoşti cinstit că în domeniile menţionate sa făcut prea puţin în ultimul timp(În sfîrşit la noi în Basarabia au fost deschse 2 posturi de televiziune(Jurnal TV,Publica TV),ce au împlut acest gol cel puţin la Chişinău,cît şi la utilizatorii de internet)în restul actualuli stat R.Moldova rămînînd încă multe de făcut pentru o informare suficientă a cetăţeanului,aceasta fiind principalul motiv a existenţei acestor nostalgii,mai ales, ştind foarte bine că rezultatul existenţei unor asemenea mentalităţi în aşa proporţii o datorăm şi faptului că principala ocupaţie a regimurilor comuniste era îndoctrinarea cetăţenilor,adică zombarea lor, ce se realiza printr-un sistem propagandistic ce am putea să-l considerăm cel mai eficient sistem de propagandă pe care la inventat vre-o dată omenirea,în loc de aceasta,neglijezi necesitatea de a utiliza experienţa acelui sistem propogandistic pentru a aduce la cunoştinţa cetăţenilor de data aceasta a unor lucruri pe care trebuie să le ştie cetăţenii ce trăesc deacum îm regim democratic.
Pe un cetăţean bine intenţionat mai mult ar trebui sa-l deranjeze procentul alarmant de cetăţeni ce mai au mentalitate din regim comunist,ce ar trebui de realizat petru că aceştea să fie din ce mai puţini.Domniei voastre, ce însă îi mai rămîne de făcut, decît cramponarea de nişte greşeli ortografice,atunci cînd nu vin idei mai înţelepte prin care aţi combate ideile presupusului oponent.Deşi eu nici nu mă pot numi oponent al autorului,am dorit doar să dezvolt subiectul la o nouă etapă.
Domnule Anatol Marin (văd că urmați exemplul lui Antonescu care în megalomania lui vorbea despre sine la persoana a III-a), eu vreau să vă conving de faptul să abandonați această râvnă cu care vă împrăștiați ideile sfertodocte, demne de un birt ieftin de la Durlești.
Ca mentalitate, nu sunteți cu nimic diferit de cei care consideră comunismul o idee bună, dumneavoastră fiind educat în perioada sovietică și prezentând aceleași reflexe, aceeași neînțelegere a democrației și atracția către ideile naziste.
În fine eu nu mă leg de greșelile de ortografie, ci de faptul că scrieți în limba română ca o ciubotă, pentru că de fapt gândiți în rusește și traduceți în românește. Este tragic că nu realizați cât de ridicol sunteți, domnule Anatol Marin, și că pentru dumneavoastră tăcerea ar fi de aur.