ACUM.TV

Cascada Niagara

Situată la granița naturală dintre Canada și SUA, Cascada Niagara este, fără îndoială, unul dintre locurile cele mai frumoase de pe Pământ, fiind considerată o minune a lumii noi. Te impresionează prin măreție, frumusețe, zgomotul asurzitor al milioanelor de litri de apă care se prăvălesc de pe coama cascadei, alimentând centralele hidroenergetice din zonă.  Vizitată de turiști din toată lumea,  Cascada Niagara inspiră prin statornicie, forța inepuizabilă a apei – sursa primordială a vieții.

Pe data de 19 iunie, Niagara a fost, pentru al 18-lea an consecutiv, gazda unui eveniment sportiv deosebit „Niagra Ultra Races” ( 10 km, semimaraton – 21.5 km, maraton – 42 km, ultramaraton – 50 km). Reflectând asupra forței nestăvilite a cascadei, am impresia că nu se putea alege un loc mai potrivit pentru desfășurarea acestor curse. Participanții (femei și bărbați de vârste diferite, din Ontario, Quebec, New York, Florida, Texas ) sunt mărturii vii ale voinței umane pusă în slujba atingerii aspirațiilor personale, în situații în care efortul fizic este atât de dominant, încât doar această forță extraordinară te poate ajuta să treci linia de sosire.

Niagara Ultra Races

Majoritatea alergătorilor de maraton sunt oameni educați, profesioniști, care au practicat sportul în colegii și universități.  Se pare că peste 80% din participanții în sporturile de anduranță provin din această categorie. Este un exercițiu de disciplină, se investește un efort în timp, rezultatele nu vin imediat. Alergi de câteva ori pe săptămână, te înregistrezi la aceste evenimente cu mult timp înainte, îți stabilești un program de antrenament pe termen lung.

Traseul maratonului de la Niagara este foarte pitoresc, legând două locuri cu rezonanță istorică și turistică: orășelul “Niagara-on-the Lake”, situat în apropiere de Fort George (fort britanic de apărare) și Cascada Niagara (Horseshoe Falls). Se aleargă în mijlocul naturii, prin locuri umbroase, de-a lungul râului, pe lângă case de vacanță, muzee de artă, case memoriale, monumente istorice, terenuri de golf, puncte de atracție turistice ( Grădina botanică, Ceasul floral ), hidrocentrala canadiană.

La start toți sunt stăpâniți de emoții. Se citește hotărârea pe fața fiecărui participant. A fost o zi minunată de vară, în jur de 20 de grade dimineața la ora 7, miros proaspăt de iarbă tăiată, copacii înverziți, poluare redusă. Se auzea până și ciripitul păsărelelor.  Disciplină exemplară…concurenții se prezintă să își ridice „chip-ul” (necesar pentru înregistrarea timpului individual) care este apoi montat la pantofii de alergat. Numărul de participare este prins cu ace de siguranță pe echipamentul individual. Au loc ultimele pregătiri.

Înainte de start

Se dă startul, grupul pornește într-un ritm confortabil, fiecare participant drămuindu-și forțele pentru traseul lung care se așterne în față. După câțiva kilometri, se formează un șir indian, unii însă, aleargă în grupuri de câte două sau trei persoane. Se înfiripează o camaraderie între oameni, se dobândește experiența participării alături de prieteni, familie, colegi de cluburi sportive. Atmosfera este mult mai bună decât la maratoanele cu mii de concurenți, unde se pierde din autenticitatea sporturilor de anduranță, accentul fiind pus pe fenomenul de participare în masă.

Sunt puțini cei care aleargă continuu. Cei mai mulți își stabilesc un ritm personal, alternând alergatul cu mersul. Fiecare este singur cu propriile gânduri, pentru ca la un moment dat, efortul să pună stăpânire pe corpul atleților. În jurul kilometrului 20, chiar și alergătorii experimentați simt oboseala în picioare. Șiroaie de apă se scurg pe față, pe corp, de parcă acum ar fi ieșit din apă.

Se petrece un fenomen interesant. Între kilometrii 32-36, se atinge o barieră psihologică, numită “Zidul”, după care unii abandonează. Aceasta se poate datora nutriției sau hidratării insuficiente, efortului fizic acumulat până în acest punct. De aici, continuarea este doar un exercițiu de voință.

Pe traseu

De-a lungul traseului, la fiecare 5 km, se află stații de prim ajutor, unde participanților li se oferă apă, sucuri, geluri, banane, sărățele, asistați fiind de către voluntari. Alergătorii trec prin aceste puncte obosiți, dar încrezători și hotărâți. Se aruncă o glumă ici colo, toți se ajută unii pe alții la nevoie, îndreptându-se spre ținta finală. Arbitrii sunt prezenți pe parcurs pentru supravegherea cursei, evitarea fraudelor, asigurându-se că toți cei înregistrati trec prin aceste stații.

Turiștii, prietenii, familiile celor care aleargă, îi privesc cu admirație, sunt alături de ei, le intuiesc eforturile, încurajându-i. Se filmează, se fac fotografii, marturii de necontestat ale acestui eveniment.

La sosire, toți participanții sunt întâmpinați cu medalii, pahare cu apă, suc, chiar și bere dacă doresc. Se servește mâncare, dulciuri pe toate gusturile. Unii se prăbușesc datorită deshidratării sau a unor probleme cardiace. Doi alergători au fost duși cu targa, ambulanțele fiind pregătite de dimineață și aflate mereu în mișcare, de-a lungul traseului. Ceilalți se așează pe iarbă, extenuați dar fericiți, multumiți că și-au îndeplinit visul. Mai dificil este momentul în care trebuie să se ridice și să pășească. În final însă, VOINȚA omului învinge durerea. “Mind over matter”.

Alergătoare

Sunt profund impresionată de această experiență de viață, deși am participat doar în calitate de martor și susținător, încurajând de pe margini, ajutând pe cei aflați în nevoie, bucurându-mă de succesele fiecăruia în parte.

La linia de sosire am aplaudat multe alergătoare – mame încurajate de familii. Efortul se citea pe fețele lor, dar la vederea copiilor care le alergau în întâmpinare, durerea era înlocuită de un zambet tandru, îmbrățișări fierbinți. Câtă bucurie era în sufletul acestor femei și ce exemplu minunat au oferit!

Am întâlnit o familie numeroasă care își încuraja “favorita” – mamă a patru copii (cu vârste între 6 și 11 ani). Soțul, părinții, copiii au fost o prezență permanentă de-a lungul traseului, aducându-și contribuția la succesul alergătoarei.

Desculț

Un alt participant, în vârstă de 62 de ani (împliniți cu o zi înainte de eveniment), a alergat 50 de kilometri desculț. Văzându-l, mi-am amintit de cartea lui Christopher McDougall “Born to run” în care autorul povestește despre membrii tribului Tarahumara, care trăiesc în zilele noastre în sudul Mexicului. Aceștia sunt legendari în materie de rezistență fizică, alergând pe distanțe mari, desculți sau purtând sandale confecționate din bucăți de piele sau cauciuc, legate în jurul gleznelor cu sfori. În urmă cu mii de ani, oamenii alergau desculți. Evoluția societății a creat pantofi de alergat tot mai sofisticați, îndepărtând astfel omul de mișcarea naturală cu care a fost înzestrat.

Issie Pelc

Închei însă cu povestea lui Issie Pelc, care va împlini în curând 60 de ani. În urmă cu 12 ani a început să se antreneze, la început doar pentru a-și menține un anumit nivel de condiție fizică, apoi devenind un pasionat alergător de maratoane. La scurt timp, atât Issie, cât și soția lui, au fost diagnosticați cu cancer. Au urmat tratamente, emoții, bătălii câștigate în cele din urmă de cei doi. Issie a continuat antrenamentul, hotărând ca înainte de împlinirea a 60 de ani să fi alergat 60 de maratoane. Astfel a luat naștere “Issie’s Quest”, acțiune inițiată cu scopul colectării de fonduri bănești pentru susținerea cercetării în domeniul cancerului ovarian. Ieri, la Niagara, Issie, sprijinit și încurajat de cel puțin 40 de membrii ai unui club sportiv din Barrie, Ontario (purtând tricouri identice pe care era scris “Issie’s Quest”), a încheiat cu succes al 60-lea maraton!

Acest articol a fost publicat duminică, 20 iunie 2010 la rubrica Savoir Vivre.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.