În termeni economici, creşterea organică se petrece atunci când o firmă îşi creşte volumul cifrei de afaceri pe baza vânzărilor rezultate din resurse proprii. Adică nu prin cumpărarea altor firme sau prin contractarea de împrumuturi şi, aşa cum s-a întâmplat din păcate destul de des în ultimii ani, sifonarea lor către profituri artificiale care permit noi împrumuturi (ce bine e de investit într-o firmă de succes!) şi, într-un final, prăbuşirea schemelor piramidale respective. Creşterea organică se obţine utilizând mai bine resursele proprii, creând mai multa valoare adăugată.
Creşterea organică nu se aplică însă numai entităţilor care au un rol principal în circuitul economic – firmelor. Ea se aplică şi persoanelor şi publicaţiilor şi organizaţiilor non-profit şi multor altor actori, deşi în încercarea noastră de a dialoga cu dv. săptămâna aceasta nu ne vom opri decât la cele trei menţionate.
De ce? Simplu, pentru că toate cele trei tipuri de actori definesc ACUM şi deci avem ocazia să identificăm, şi din această perspectivă, cine suntem, ce facem, de ce acţionăm aşa cum acţionăm.
Înainte de orice, poate că ar merita să reamintim că ACUM este o publicaţie electronică săptămânală adresată vorbitorilor limbii române. Nedorind să inducem în eroare pe cei care ne citesc, trebuie să adăugăm că ACUM nu este foarte multe lucruri care ies din sfera definiţiei de mai sus, cum ar fi: o publicaţie naţională sau în slujba unor interese etnice, inclusiv româneşti, sau în favoarea României cu tot dinadinsul, un mijloc de propagandă, un resort media în slujba unor persoane.
ACUM este o publicaţie realizată integral prin activităţi voluntare. Este posibil ca această caracteristică să nu se menţină în permanenţă în cazul în care ACUM va produce un venit, în timp. Totuşi, ne propunem să creştem organic: fără a împrumuta resurse, fără a ceda în faţa presiunilor de tabloidizare, fără a promite ceea ce nu putem oferi, doar pentru a avea un număr mai mare de cititori şi în consecinţă a atrage resurse. Vom acoperi segmentul de piaţă pentru care ne face plăcere să scriem şi nimic mai mult. Nu doresc prea mulţi cititori în limba română produsul nostru? Fain, atâţia suntem, atâţia sunteţi! Nu a sosit încă timpul să reprezentăm o majoritate – şi probabil nu va sosi niciodată.
Dar ştiaţi că, pe lângă principiile jurnalistice occidentale pe care le respectăm în ACUM, am convenit şi asupra unui set de valori pe care le considerăm importante şi în numele cărora ne putem permite să avem, ca redactori, dispute între noi, în beneficiul revistei? Pentru prima dată oferim această listă şi cititorilor, uşurăndu-le misiunea de a înţelege dacă ACUM este şi pentru ei.
Este ACUM (şi) pentru mine? Dacă setul de valori de mai jos rezonează sinergic cu cel al persoanei care îşi pune această întrebare, atunci răspunsul la întrebare este DA:
1. Diversitatea
Optând pentru așezarea Diversității în capul listei valorilor pe care le respectăm, nu facem decât să dăm locul cuvenit unei condiții sine-qua-non a însuși dialogului nostru. Respectând diversitatea respectăm și acceptăm alteritatea, individualitatea, dorințele personale, calitățile fiecăruia dintre noi. Respectând diversitatea, ne asumăm răspunderea de a nu discrimina pe baza unor caracteristici pe care ființa umană nu și le poate alege conștient. Respectul diversității însă, nu include toleranța noastră pentru acele persoane care încearcă să-i determine pe alții să gândească și să acționeze ca ei, folosind metode propagandistice, persuasive sau încercând să „cumpere” într-o formă sau alta. (Exprimarea publică ocazională a mândriei de a fi fiecare, ceea ce suntem nu este considerată o astfel de metodă de convertire). Instrumentele noastre de menținere a diversității sunt raționale, bazate pe argumente și cunoastere.
2. Autenticitatea
Ne propunem să fim autentici, să încercăm să jucăm propriul rol, să facem ceea ce zicem și să zicem ceea ce facem. În comunicarea noastră ne propunem să pornim de la premisa că numai persoanele bine intenționate supraviețuiesc ca membre ale grupului nostru. Dacă este ceva care ne crează frustrare, care nu înțelegem pe deplin, nu „ne luăm jucăriile și plecăm” – dimpotrivă, cerem explicații suplimentare, încercăm să înțelegem ceea ce a înțeles un interlocutor prin comunicarea care ne-a creat probleme. Argumentăm, negociem, nu „trântim”.
3. Sinceritatea
Încercăm să discutăm „cu cărțile pe masă”. În fraze simple, pe înțelesul tuturor. Între oameni care nu-și ascund identitatea. Nu e nimeni de impresionat. E mult mai bine să ne înțelegem decât să ne impresionăm unii pe alții sau să ne autoflatăm.
4. Curajul
Considerăm curajul o calitate și o valoare dar înțelegem în același timp că este o trăsătură care nu poate fi învățată sau însușită. În consecință, ne propunem să respectăm curajul dar nu dorim să facem din a fi curajos, o normă. Credem în valoarea intenției de a avea curaj și în posibilitatea psihicului uman de a se atrena progresiv pentru apărarea, cu curaj, a demnității sale. Cunoașterea de sine, asumarea de răspunderi, dorința și posibilitatea de a contribui la plusvaloare socială sunt tot atâtea premise care pot sprijini Curajul.
5. Empatia
Încercăm să ne punem și în papucii altora înainte de a face o evaluare definitivă asupra cuiva sau asupra a ceva afirmat de cineva.
Încercăm să intuim necesitățile semenilor nostri, să fim capabili să dăm un pic în plus de la noi, să nu ne încrâncenăm, mai ales împotriva celor vizibil slabi. Empatia noastră nu merge însă atât de departe încât să oferim și a doua oară celălalt obraz.
6. Integritatea
Când avem de ales între a face ceva corect și a face ceva incorect, considerăm că este mai simplu să facem ceea ce este corect.
7. Protejarea
Considerăm protejarea persoanelor aflate în situații de dezavantaj temporar sau permanent, o valoare.
Din această categorie fac parte în primul rând minorii, cărora ar trebui să li se garanteze activ protecția împotriva oricăror atacuri de angajare în acţiuni improprii vârstei lor sau de îndoctrinare care riscă să-i fixeze prea devreme într-o mișcare, ideologie, inclusiv îndemnarea lor să se înregimenteze în politică, activism. Minorii au nevoie de cunoștințe de natură reală și umanistă, dar neimpregnate de luări de poziție din care, odată fixați, nu mai au cum să dea înapoi la maturitate.
Nu includem aici principii, valori, ca acelea enumerate aici, sau luări de poziție în chestiuni generale și majore. Un exemplu este naționalismul cu care dacă minorii sunt impregnați de la vârstă fragedă (și numai așa se procedează) au mai târziu dificultăți în contactul cu viața reală. Aceasta nu înseamnă însă nici pe departe să nu se mai predea istoria.
Alte categorii pe care considerăm că societatea este datoare să le protejeze și să ia măsuri teoretice și practice pentru realizarea cât mai deplină a potențialului lor uman și exercitarea dreptului la viață liberă și fericire sunt persoanele handicapate fizic și mental.
8. Competența
Nu apreciem sub nici o formă „vorbitul după ureche”. În momentul în care cineva emite o părere, abordează un subiect, dă un sfat, trebuie ca, din respect pentru ceilalți, să poată demonstra o experiență în domeniul respectiv. Este chiar preferabilă descrierea experienței respective, în context, pentru a se înțelege și mai bine un punct de vedere. Aceasta este o condiție minimală pe care o solicităm și interlocutorilor noștri.
9. Modestia
Preferăm ca meritele noastre să fie recunoscute de altcineva decât de noi înșine. Dar dacă nu ne facem publicitate, nu ne facem nici antipublicitate. Dacă nu ne creăm piedestaluri pe care să ne cățărăm, nici nu ținem morțiș să minimizăm vreunele merite, dacă acestea există. Concret, este vorba de un principiu de a lăsa acordarea de calificative pentru ceea ce facem, în seama celor care ne sunt beneficiari.
Dacă nu v-am plictisit total, poate că mai aveţi răbdare să citiţi şi aceste ultime rânduri. La ce sunt bune valorile, la ce e bună creşterea organică, într-o lume în care continuă să aibă câştig de cauză agresivitatea, obrăznicia, tupeul nelimitat şi impersonarea a ceea ce nu eşti? La această întrebare nu pot da decât un răspuns personal: pentru că normal ar fi să ducem viaţa pe care dorim s-o trăim, nu viaţa pe care dorim s-o avem pentru a avea, ulterior, o alta!
Pina acum nu m-am gindit la nici un grup de jurnalisti, la nici un ziarist ca la reprezentanti ai profesiilor care ofera ajutor. Apreciez mult declaratia de valori, cu locul frunta ocupat de diversitate. Imi place lista in totalitatea ei, mai ales ca este foarte asemenatoare cu cea pe care o discutam cu studentii de la asistenta sociala, de la psihologie, probabil si de la medicina inca din primul an de facultate. Cind ma gindesc la jurnalism, imi veneau pina acum in minte in primul rind alte valori si competente: adevar, corectitudine, informare, claritate. Dar cele doua grupuri de valori se combina foarte frumos. Va doresc sa dovediti in continuare perseverenta, activism, respect, stima de sine si multe altele. Cu multa intelegere pt greaua meserie, cu mare stima pentru voluntariat si cu infinit respect
Am primit câteva mesaje de la persoane care au văzut în editorial o oportunitate de a relua legături întrerupte cu ACUM. Doresc să le reamintesc acestor persoane că legăturile respective au fost întrerupte din cauza lor şi o reluare nu este posibilă decât în cadrul unei reconcilieri cu întreaga echipă ACUM, grupată solidar în jurul valorilor pe care le-am expus. Diversitatea include, în cazul nostru, şi solidaritate în jurul propriilor valori!
Am intrat din intamplare pe site-ul publicatiei „ACUM”, plecand de la cautarea pe Google a unei comunitati romanesti in Leeds, cautare care m-a condus pe site-ul http://www.romani-online.co.uk, iar de aici am ajuns direct la voi in casa. Ma bucur sa descopar un grup de romani valoros, fie el chiar si in afara Romaniei. Dupa cum spune o vorba romaneasca „Omul sfinteste locul”, sunt sigura ca si voi faceti acelasi lucru acolo unde sunteti si sunt la fel de sigura, ca prin munca voastra sfintiti si acel pamant minunat, numit Romania. In general, fiecare individ, in mica lui entitate, creaza plus sau minus de valoare prin aportul lui la dezvoltarea propriei persoane, ca mai tarziu sa o cedeze societatii in care traieste. Din pacate, in ultimii 20 de ani plusul de valoare a fost mereu in scadere si datorita lipsei de investitii in sistemul de invatamant romanesc, dar si datorita zborului catre alte societati europene a materiei cenusii romanesti.
Promit sa nu ies din intamplare de pe site-ul vostru de acum inainte si va voi citi cu deosebit interes asa cum am facut-o in momentul descoperirii lui ACUM.
Stimata Olimpia,
ACUM este prin excelenta o punte intre vorbitori ai limbii romane, oriunde s-ar afla. Astfel ca puteti sa va alaturati grupului nostru nu doar ca si cititor (ceea ce ne bucura oricum) dar si ca autor sau mai mult (prilej de bucurie, de asemenea). Vor mai trece ani pana vom putea impreuna face o diferenta dar nu e nici o graba 🙂