Oare ce imagine ne-am putea face asupra mişcării bancului de peşti din care am face parte, dacă …evident am fi în postura unui peşte?! Am putea noi, cei cu vederea limitată doar la mişcarea “vecinilor” să intuim măcar fascinantul dans al Întregului (el însuşi format din mii şi mii de indivizi biologic identici)?
Impresionată este şi mişcarea stolurilor de păsări, văzută din “exterior”! Ce schimbări neaşteptate de direcţie! Dar şi câtă sincronizare a miilor de “celule” (păsări) ce par să alcătuiescă, în anumite momente, un întreg de sine stătător: STOLUL… Ce raport se stabileşte între parte şi întreg, între INDIVID şi ansamblul ce capătă şi nume: GRUP? Cum îşi impune Grupul legea sa asupra fiecărei entităţi? Sau altfel: cunoscând proprietăţile entităţii locale (ale celulei) am putea descrie raţional, pe baze ştiinţifice, geneza, naşterea şi evoluţia Întregului?
Dacă vorbim de molecule de exemplu, fizica a reuşit să determine anumite proprietăţi ale ansamblului de molecule ce se mişcă şi se ciocnesc continuu într-un volum dat (termodinamica). Deşi greu de calculat, din cauza unui număr mare de date ce trebuiesc prelucrate, se poate modela cu precizie acceptabilă şi dinamica de ansamblu a mai multor corpuri ce interacţionează, cu condiţia ca acestea să nu se modifice în timp în mod deaşteptat în urma interacţiunilor, sau, altfel spus “să nu înveţe nimic din ciocnirea cu… viaţa”… Putem modela astfel, matematic, un joc de biliard. Putem însă oare extrapola această cunoaştere la nivelul sociologiei?
Ca să nu mai vorbim de extraordinara mişcare de energie, materie şi informaţie ce străbate întreg ansamblul de celule ce alcătuiesc organe, care, la râdul lor, într-o armonie şi colaborare necondiţionată dau corpului acea stare, acea potenţă de a învinge la Wilbledon, sau de a salva viaţa unui om pe masa de operaţie, sau de a imagina şi pune pe hârtie Divina Comedie?
Cum se “naşte” o Gaşcă, un Grup, o Naţiune, o Omenire … dintr-o sumă de celule cvasiidentice biologic?
Remarcăm niveluri de organizare şi ierarhii ce alcătuiesc o lume ce evolează continuu… atomi… molecule… celule… organe…. organisme… grup …. Fiecare nivel are reguli speciale, proprii… libertăţi dar şi constrângeri, căci ele sunt generate la nivelul inferior şi participă corelat la viaţa nivelului superior… De la mesaje chimice la mesaje vocale şi apoi poate, la mesaje mult mai subtile ce vin uneori din Viitor, în vis… Toate doar coduri, forme, structuri, sensuri… cuvinte…CUVINTE!
Înţelegerea VIULUI nu se mai poate face utilizâd legile fizicii newtoniene, chiar şi “machiate” de ştiinţe exacte precum biofizica, biochimia… Elemetele interactionează, generează structuri ce se complexifică continuu, alcătuind noi structuri, ierarhic superioare, ce prind “viaţă” şi, prin aceasta stabilizează (impun legi) nivelul inferior, bazal… Fluxuri de energie şi materie străbat structurile ce îşi stabilizează în timp comportamentul, pe paliere, cu ajutorul unor “fluxuri de informaţii” ce reglează, corectează, declanşează… Aceste fluxuri implică limbaje, coduri, mesaje… cu semnificaţii precise pe fiecare nivel de organizare dar, nu neaparat identificabile şi cu atât mai puţin înţelese la alt nivel. Un dans al energiilor ce co-crează şi comunică...
Să urmarim o secvenţă din filmul BARAKA şi să meditam apoi o clipa: oare cineva ar putea să “controleze” o asemenea mişcare?
Suntem doar “bile” pe o masă de biliard ? sau entităţi ce evoluează material, afectiv şi spiritual? Şi, dacă fiecare celulă din furnicarul surprins în film se schimbă continuu, cu salturi neaşteptate, generate de vârstă, de învăţare, de bucurie, de ură, de dorinţe, de frustrări… atunci ce putem spune despre ansamblu? despre Societate?
Poate fi Sociologia bazată doar pe extrapolări ale cunoaşterii comportamentului unui individ? Este sociologia astăzi o ştiinţă a evoluţiei umanităţii sau o simplă speculaţie statistică, bazată pe studiul atent al unei celule, desprinse pentru analiză din acest ansamblu numit grup… societate… naţiune… Avem uneltele conceptuale pentru a surprinde cu-adevărat caracteristicile entităţii numită Grup? Metodologia clasică presupune formularea de chestionare, analiza lor şi formularea unor concluzii desprinse din reactivitatea unui individ … Oare în realitate, dincolo de “flash-ul” decodificat de chestionar, acesta ar reacţiona tot aşa?… Cât de stabilă, de esenţială este atunci acea informaţie donândită prin chstionarea unor indivizi şi aplicarea unor metodologii statistice? Pe măsură ce societatea se dezvoltă, omul se emancipează, mai poate această sociologie învăţată azi la universitate să răspundă şi să furnizeze soluţii pentru evitarea sau reducerea intensităţii crizelor ce se generalizează şi se intensifică la scară globală?
Activitatea omului în acest ansamblu ierarhic superior numit Societate are şi o componenta Economică. Omul este condiţionat economic şi la rândul său condiţionează economia… Poate fi oare definită cu-adevarat economia fără a se face referire la sociologie, la evoluţia năzuinţelor individuale, la acea stare de spirit a societăţii, ea însăşi aşa de dificil de definit şi măsurat? Piaţa depinde de evoluţia socială, de tehnologie, de disponibilitatea resurselor… Ea condiţionează la rândul ei “zborul stolului” sau “târâişul şerpilor”, metafore pentru perioade de avânt economic şi de recesiune…
Totul depinde de totul!
Abordarea acestei Realităţi dinamice într-o manieră fragmentară, bazată pe discipline deprinse izolat, în medii “omogene” de ingineri, medici, geologi, sociologi, biologi, astronomi, literaţi, pictori, poeţi… nu este în măsură să poată răspunde la întrebările de mai sus! Ori, tocmai această fuziune inter şi transdisciplinară este cea care poate aduce o lumină în înţelegerea şi stabilizarea vieţii noastre pe această planetă, pe scurt supravieţuirea!
În loc să căutăm avantaje de breaslă, în loc să ne batem pentru a induce o “meserie la modă”, râvnită de toţi şi care nu face decât să concentreze inteligenţa într-o singură direcţie (meserie) …cerută de piaţa muncii azi… mai bine am începe să ne uităm la cei de lângă noi, să încercăm să înţelegem Complexitatea universului şi să iniţiem un proces de educaţie capabil să genereze Echipe de specialişti, (un fel de creier colectiv), capabile să “vada” mişcarea socială şi nu himere hrănite de ideologii şi inducţii de false nevoi…
Iată o carte: Chaotics din zecile ce ar merita atenţie, deşi se pare că Raţiunea este prea “firavă” să poată determina o schimbare de comportament. Ştiu ca fumatul nu face bine …şi totuşi fumez… Şocul Viitorului a lui A. Tofler sau Economie şi Entropie a lui Georgesu Roegen ne spuneau cu mult înainte că omenirea intră într-o nouă etapă de restructurare profundă pe care unii o numesc TRANSHUMANITARISM… ) Paradoxal totul se petrece ca si în povestea cu Lupul… Vine lupul…vine lupul… iar atunci când lupul este în faţa noastră, este prea tarziu… Nu vom mai reaţiona căci nu vom crede că aşa ceva este posibil să ni se întâmple tocmai nouă. Ba mai mult vom privi pasivi, cu SPERANŢĂ … Speranţa este bună în sensul credinţei într-o viziune, într-o direcţie în consonanţă cu Viitorul şi asumată permanet, dinamic şi activ… Speranţa că lumea se va întoarce la perioada romantică, liniştită, sigură… este rodul unei neînţelegeri a însuşi conceptului de evoluţie ireversibilă a Naturii. Nu putem ţine pe loc jocul Universului, doar pentru că ne-a plăcut să ne dăm în “căluşei” la Disneyland.
Lumea a intrat într-un nou stadiu de dezvoltare mentală ce se răsfrânge asupra unor domenii diferite: educaţional, social, economic, ecologic şi evident politic. De la normalitate la… turbulenţă, de la liniar la… neliniar, de la complicat la… Complex… Unii se vor înverşuna să se opună mişcării şi vor construi strategii de menţinere a structurilor existente. Toată energia lor creativă va fi orientată către a machia structura, a găsi noi valenţe ale aceluiaşi mod de abordare, ale aceleiaşi scări de valori acceptate ca “normalitate”… Alţii vor simţi schimbarea şi vor începe să speculeze destructurarea devenita iminentă şi generalizată… Se vor hrăni din “hoitul” sistemului muribund, din acumulări materiale, recuperări de credite, din mutări de pieţe în alte zone… achiziţii doar de dragul faptului că sunt acum ieftine, sunt oportunităţi ce nu pot fi scăpate ?!…. Mai sunt însă şi alţii, puţini la număr care au înţeles esenţa schimbării: o tranformare profundă ce schimbă major viaţa omenirii – mutând accetul pe Informaţie, pe nontangibil, pe Înţelegerea şi nu doar utilizarea Naturii. Aceştia au început să “migreze”, să iasă din structurile rigide, aparent încă productive dar care nu oferă acea stare, acea nevoie de exprimare creativă, acea stare pe care cei maturi, peste 30 de ani, nu o simt ca nevoie acută precum cei tineri, pentru care A TREBUI a încetat să mai fie o comandă. DE CE să fac asta ?… De ce este nevoie de asta? De ce aşi merge la şcoală ? De ce nu pot să întârzii la servici ? De ce legea este aşa ?
Am parcurs o etapa mitică în care Omul a intuit CE ar avea de făcut pe această lume: dezvoltare spirituală – fapt definit în toate cărţile iniţiatice şi a textelor religioase de pe întreg globul). Apoi a urmat o etapă lungă şi grea în care s-a cristalizat empiric CUM trebuie făcut… în care au fost experimentate o serie de proceduri ce au condus în cele din urmă la o civilizaţie ce a atins azi faza de globalizare, fază în care se naşte şi acţionează comanda subtilă DE CE fac ceea ce fac? Motivaţia unui tânar de azi nu mai este doar legată de frica de note sau frica de pedeapsă… Dincolo de motivaţia trivială, comună ( de a avea cât mai mulţi bani, indiferent de munca şi importanţa socială a muncii prestate) apare şi o altă motivaţie mai subtilă, cea de a explora lumea, de a călători pentru a simţi diversitatea, de a explora noi dimensiuni… de a da sans Vieţii, iar asta necesită ÎNŢELEGEREA Universului, dincolo de scara planetara.
Înţelegerea presupune o pătrundere a semnificaţiilor dincolo de recunoaşterea fenomenului, a obiectului …a semnificatului… Cuvântul poate fi doar o simplă etichetă, o înlănţuire de sunete (vibraţii) care poate trezi atenţia dar nu obligatoriu şi pune în mişcare acel mecanism subtil al minţii prin care simtim că: am înţeles! Dacă pronunţăm cuvântul DERIVATĂ sau TENSOR putem fi siguri că s-au mişcat corzile vocale, cî acestea la rândul lor au mişcat aerul prin care sunetele produse se propagă până la urechea unui alt om care va auzi …. DERIVATĂ sau va auzi… TENSOR. Problema este că, fără şcoală, fără un efort de înţelegere şi fixare a unor concepte şi noţiuni, aceste cuvinte nu trezesc celui ce le aude nici un înţeles, nici o semnificaţie
Căci, aşa cum spunea încă din antichitate Aristotel: ”într-o discuţie nu este posibil să aducem lucrurile însăşi, ci trebuie să ne folosim în locul lor de cuvintele pe care le simbolizează. Astfel, noi credem că ceea ce este valabil pentru cuvinte este valabil şi pentru lucruri”. Şi când acele lucruri sunt concrete şi palpabile, problema pare mai simplă. Dar ce ne facem cu aceea categorie de lucruri inexprimabile pentru care nu se pot crea cuvinte? Căci aşa cum remarca şi Platon: “multe vedem cu ajutorul intelectului pentru care ne lipsesc semnele vocale”. “Cuvintele servesc să fixeze ideile, dar odată ideea sesizată nu este nevoie să te gândeşti la cuvinte. O, cât aş dori să vorbesc cu cineva care a încetat să se gândească la cuvinte!” se plângea un mare gânditor al Chinei antice: Tshuang-Tse.
La fel ca şi multe alte lucruri din lumea asta, cuvântul poate fi văzut ca o “entitate vie” care se naşte, traieşte şi moare, aidoma oricărei fiinţe! Acum 25 de ani nu exista noţiunea de Internet, de e-learnig, e-comerţ şi câte şi mai câte alte cuvinte născute dintr-o resursă intelectuală numita generic: IT. În spatele cuvintelor sa află întodeauna un sens, un înţeles ce aşteaptă să fie descoperit! Iar spiritualizarea Omului nu înseamnă altceva decât a “acorda” mintea şi inima la sensul şi evoluţia Universului din care face parte şi nu doar la a memora cuvintele asociate artefactelor utilizate, simple generatoare de placere, de comoditate, “etichete” pentru diferenţieri sociale. Din păcate, majoritatea celor implicaţi în “turbulenta” evoluţie a pieţei globale, nu au “timp” să caute în propria minte, limita sau bogaţia de sensuri asociate unui cuvant. Dacă ar fi puţin atenţi, daca nu ar avea acea prejudecată că: o asemenea analiză este “filozofie”, “gargară”, pierdere de timp… ar vedea că, în spatele fiecărei “etichete” se află o bifurcaţie conceptuală, o răspântie ce sugerează un drum către lumea “de jos”: materială, cauzală, tangibilă … şi un drum către lumea “de sus”, spirituală, delocalizată spaţio-temporal, universală.
Din păcate, aceste drumuri au fost folosite pentru a manipula oameni… pentru a creea Ideologii, a creea speranţe deşarte… A fost călcat în picioare acel “liber arbitru” atât de important în declanşarea energiilor interioare, ce pot motiva şi pune omul în mişcare, necondiţionat de atracţii externe, de promisiuni, de pedepse… Prin tehnici mai mult sau mai puţin subtile au fost transformate în “ridicole”, aberante, depaşite, inutile… toate cele ce îl deosebesc net pe Om de strămoşul său Animal, de care s-a detaşat tocmai în baza proprietăţii de a putea opera simbolic, de a evoca realităţi trecute şi a desprinde din fluctuaţia naturii invarianţi-legi, de a modela o viziune asupra proceselor Vii şi Nevii ce alcătuiesc împreună şi în armonie o entitate superioară GAIA (planeta Vie) ce nu are ca scop… nici producţia la hectar şi nici preţul petrolului ci …Spiritualizarea VIEŢII într-un tărâm spaţio-temporal. Vrând – nevrând, mai devreme sau mai tarziu, cu sau fără pierderi colaterale majore, Omenirea îşi va da seama de importanţa celor de mai sus, va putea discerne între ideologii manipulatoare şi esenţe şi legi universale! Atunci, aşa cum sperau mulţi înaintaşi, aşa cum scria şi Anton Dumitriu în cartea sa, se va naşte Homo Universalis. Societatea pe care o va alcătui acest OM, va fi singura sustenabilă, singura ce va putea traversa …bariera SINGULARITĂŢII.
