Cine din ordinul ingerilor m-ar auzi, dac-as striga ? (Rainer Maria Rilke- Intaia Elegie)
Bestia invesmantata in petale inmiresmate cum doar minciunile se inmoaie in mierea
de momeala
se aseaza la aceeasi masa cu jucatorii de sah, chirciti de sete si foame
sub teii gaunosi pe dinauntru.
Bestia muta rand pe rand batranii de pe patratele albe,
rocada nenorocirilor din scrinul Pandorei: tura, nebunul, calul, vreo regina blonda si insusi regele le intra in apartamentele prost incalzite inainte si acum,
pensionarii livizi isi joaca ultima partida din putina primavara ramasa printre blocuri,
sclavi printre piramide si termopane cu gandul la o fiertura din gamela milei
si tac.
Privesc in gol la putinele piese de sah ramase – un maidan jilav prin care cu greu
isi trag piciorul inpotmolit
invinsi miseleste la ultimul turnir.
In timp ce pe masa de sah dintre blocuri
isi canta piatra de lespede cadrilul peste sufletele cavalerilor grabiti sa piarda jocul,
negrul muta si da mat sub cerul primavaratec razand ca Othelo cel crud
dupa savarsirea datoriei.
super……articol ,ador asemeni scrieri……….ce mai…. o scoatem pina la capat zau!