Tot în Fort Wayne, Indiana am ales să ies din orașul pustiu și să-mi petrec după amiaza la o sărbătoare anunțată pe afișe, în orarul evenimentelor locale.
La prima vedere am fost tentat să traduc festivalul anunțat ca un eveniment al semințelor de măr. Pe urmă am aflat că e vorba de John Chapman, denumit Johnny Appleseed – Ion Sămânță de măr.
Zis și făcut ! Am setat GPS-ul cu adresa locatiei și am demarat.
După vreo 6 kilometri am ajuns la marginea unei văi – parc, o parcare enormă cu sute de automobile. Voluntari amabili dirijează circulația și au grijă ca fluxul de participanți să se bucure de deplină siguranță.
La intrare un bonom mai în varstă purtând niște rochii întâmpina vizitatorii prietenos dând binețe ca un un personaj mult iubit precum Moș Crăciun. Se voia o copie a lui John Appleseed.
În general, chiar îmi plac sărbătorile în orașele mici, oriunde m-aș afla în lume. De fapt, mă prinde bine nebunia. Eu nu sunt destul de sigur de ce. Poate e unicitatea. Poate e o întoarcere fantastică la vremurile de altădată.
Acest festival nu a fost doar o simplă adunare de oameni la un picnic comun.
Celebrarea ar avea ca simbol mărul. Ar trebui să fie numit sărbătoarea merelor. Dar evenimentul a căpătat o amploare neașteptată la a 45-a ediție. De la o definire sumară a unei zile a recoltei, a bucuriei împlinirii roadelor și a faptului că pământul ne desfată cu anotimpul desăvârșirii. Tema se investește cu capitolul cinstirii populațiilor amero-indiene și repunerea memoriei lor în drepturi.
26 septembrie se dedică aniversării lui Johnny Appleseed, născut în 1774, în Massachusetts.
Și-a dedicat viața unui voiaj continuu în SUA plantând meri. El se situează printre primii dezvoltatori pomicoli americani, datorită moștenirii sale și mai ales unui soi de măr ce-i poartă numele. Multe locuri îi revendică reputația și numele ca fiind ale locurilor în care a trăit și a poposit.
Nu a fost doar un simplu om ce planta pomi, ci un misionar conservator, animat de principii umanitare. Se enumeră printre primii apărători și prieteni ai populatiilor autohtone. Iubitor al copiilor le derula întâmplări din propria-i viață din cele întâlnite între Boston și Fort Wayne. Avea un talent înnăscut de povestitor și narator
Ce poate fi mai frumos decât să fii un erou nu prin fapte de cruzime, de luptă, ci prin decorarea ținuturilor din Pennsylvania, Ohio, Indiana etc cu pomi fructiferi.
Într- adevăr, acest om a sfințit mii de kilometri!
Evenimentul desfășurat pe o suprafață enormă se compartimentează în locuri de joacă pentru copii, o mică grădină zoologică, scene cu orchestre și formații de muzică, și zeci de chioșcuri, de bucătarii ambulanțe, toate în aer liber și în tradițiile medievale târzii.
Am degustat pâine din mălai (cornbread), o fasole – gen iahnie cu șuncă afumată, tocană de vită, grătar de porc, costițe BBQ și vestitele plăcinte cu mere (applepies).
Grătare imense cu lemne, ceaune ca în România (din fontă), porumb fiert, vestitul cidru din mere, limonadă cu fructe de pădure etc , toate gestionate de oameni îmbrăcați în costume de epocă.
Nu au lipsit tarabele cu suveniruri, kitch-uri ieftine ca și în alte locuri turistice, produse artizanale confecționate de autohtoni indieni (piele și pietre de rău).
Standuri expoziționale onorând meserii aproape uitate precum fierăritul-potcovaritul; torsul lânii cu mâna, broderia sa. Ambianța reînvie culoarea istorică locală.
Se evidențiază mai mult că o petrecere a familiilor. M-a suprins absența alcoolului…
M-am regăsit în adunările câmpenești din vremea copilăriei pe când împreună cu vecinii, bunicii ieșeam la te miri ce praznic cu farmecul acestora, dar și cu momentele bahice și ieșirile din program ale multor mitocani ale căror tradiție se repetă și astăzi, adăugând gunoaiele rămase în urmă lor.
Necomercializarea alcoolului are o explicație implicită.
Voi reveni cu rețete de mâncăruri prezente la acest festival.
