Cu toate că România a fost acceptată în Uniunea Europeană, nu putem spune că reputaţia ţării s-a schimbat într-un fel sau altul. Criza economică şi focarul infracţional din rândurile imigranţilor români au contribuit la o reclamă negativă, la manifestări ostile, discriminatorii la adresa întregii ţări.
Reportajul britanic Vin Românii, ca şi multe alte emisiuni, articole din mass-media occidentală au contribuit la etichetarea noastră în cerşetori, în hoţi, în criminali.
Numărul cadrelor calificate din România acoperă cu succes multe locuri de muncă în Germania, în Anglia, în Franţa, în Spania.
Exodul crescând al medicilor, al tinerilor de talent are ca efect dislocarea României de resursele umane mai de preţ decât orice altceva şi slăbirea potenţialului de dezvoltare social-economică.
Pe perioada de turist în propria-mi ţară, de colaborator al publicaţiei www.Acum.tv, de contacte cu zeci de români am întâlnit grupuri profesionale meritorii, demne de respectul unanim înăuntrul ţării, şi în afară ei.
Nu insist asupra eroilor anonimi – medici stabiliţi în străinătate, ci la cei rămaşi într-un sistem în care din nefericire activităţile sunt mărginite salarial şi de condiţiile de lucru.
Într-o pauză de cafea am avut bucuria să întâlnesc un tânăr medic neurochirurg Claudiu Matei, în cabinetul lui, în incinta Spitalului Polisano, din Sibiu. Am deprins în timp că înainte de rugăciuni, de privirile îndreptate către Dumnezeu avem nevoie de intervenţiile medicului în salvarea vieţii.
Naturaleţea, zâmbetul îngăduitor al unui medic ajuns la un nivel profesional de excepţie, şi toate acestea circumscrise modestiei, mă copleşesc într-un fel şi-mi instigă dorinţa ca într-o altă viaţă să fiu asemenea lui.
Am reuşit să schiţez un interviu între telefoanele sale, între acel du-te-vino al pacienţilor din sala de aşteptare, al asistentelor medicale, al colegilor de breaslă. Se scuză pentru fiecare întrerupere… parcă fugea mereu de relatările despre el însuşi.
Unde ai terminat studiile, în câteva linii etapele de specializare, calificare, incluzând activitatea din străinătate.
Am absolvit facultatea de medicină din cadrul Universităţii Lucian Blaga din Sibiu unde, în urmă unui concurs naţional, am luat un punctaj suficent specialităţii pe care mi-am dorit-o dintotdeauna: neurochirurgia ! Am activat 7 ani în cadrul Centrului Universitar Cluj, rezidenţiatul în neurochirurgie, sub directa îndrumare a Profesorului Dr. Florian; am fost plecat în 2007 în Franţa, la Spitalul din Colmar, unde am lucrat ca medic rezident. Am obţinut un post apoi prin concurs la Spitalul Judeţean din Sibiu, unde am lucrat ca medic specialist timp de 2 ani; un fellowship la Barcelona, la unul dintre cele mai mari spitale ale Spaniei, în 2011 am plecat în Germania unde am lucrat pe perioada 2012 – 2013 la Zentralklinik Bad Berka, spitalul de referinţă al Landului Thuringen. Acolo am lucrat că Facharzt pe specialitatea neurochirurgie. Pot să spun că acolo m-am desăvârşit profesional, şi mi-am făcut prieteni, profesionişti desăvârşiţi, cu care sunt şi în prezent într-o relaţie de strânsă colaborare.
În paralel am urmat 4 cursuri ale Societăţii europene de neurochrurgie, un alt curs de chirurgie spinală la Barcelona şi un stagiu la Pittsburgh S.U.A.(2013) în chirurgia bazei craniului.
Situarea locului tău de muncă în prezent şi funcţiile colate acestuia
În câteva cuvinte aş menţiona doar că din iulie 2013 până în prezent, sunt şef secţie Neurochirurgie Spitalul European Polisano Sibiu, şi în cadrul Spitalulului Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu, ca Medic Specialist neurochirurg.
Ai trăit şi în afară ţării. Poţi să ne relatezi câteva experienţe în acest sens, ce ai simţit, ce ai trăit etc.
Salariile mari din străinătate reprezintă un stimulent major, însă viaţa între străini nu e uşoară, sunt convins că la nivelul performanţei eşti prolific în sistemul în care te-ai format. De aceea, nu doar dorul de casă, ci dorinţa de a îndrepta ceva în România m-a determinat să revin acasă, unde la Polisano am avut oferta de a începe un proiect pentru o secţie modernă de Neurochirurgie.
Secţia noastră beneficiază de condiţii hoteliere, de aparatură şi de tehnologie transplantate din spitalele Europei de vest.
Ce te-a determinat să nu rămâi în afară ţării, unde sunt convins ai fi avut salarii mai mari ?
Spitalul Polisano mi-a oferit şansa visului vieţii mele. Împreună cu alţi colegi repatriaţi am pus bazele unui departament de neurochirurgie performant, care să răspundă solicitărilor pacienţilor români ce merită şi ei un spital modern. Sigur că niciunde nu e perfect, nici eu nu sunt perfect, însă mă străduiesc continuu. În acest sens anul acesta am fost acceptat la Madrid pentru un curs de neurochirurgie pediatrică, ca medic trebuie să ţii pasul cu o permanenţă cu documentarea, să fii la curent cu se întâmplă în domeniul tău de activitate.
Am înţeles că pe perioada întregii tale activităţi pledezi pentru o mai bună coeziune între românii din diaspora şi cei din ţară. Ce ne poţi spune în finalul dialogului nostru?
O mică precizare, revenirea a cât mai multor medici români acasă poate fi o soluţie pentru revigorarea sistemului nostru medical. Asta nu înseamnă că noi cei din ţară suntem mai prejos. Experienţele celor ce revin acasă din diferite sisteme de sănătate din lumea largă nu pot fi decât benefice, susţin patrimoniul nostru medical.
Se tot bate moneda că românii nu mănâncă sănătos, că nu au un program şi un ritm de viaţă normal etc., şi de aceea ar trăi mai puţin decât media europeană. În Germania, în Franţa etc., speranţa de viaţă e mai mare pentru că au un sistem de sănătate mult mai avansat, care le permite cetăţenilor tratamentul adecvat în caz de urgenţă (ex implantarea stentului coronarian în caz de infarct, tratament oncologic modern etc.).
Mulţumesc doctorului Claudiu Matei în numele editorilor şi al cititorilor noştri cu urarea de succes în misiunea sa nobilă.