Afisul expozitiei
Pentru a patra oară, tineri pictori români, participanţi la tabăra de creaţie „Cum a fost posibil?”, cu tematică inspirată de Holocaustul românesc, şi-au expus creaţiile la expoziţia organizată cu prilejul marcării Zilei Holocaustului din România, vernisată la Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România, „Elie Wiesel” din Bucureşti
Ediţia din acest an a taberei de creaţie este rezultatul colaborării dintre Institutul „Elie Wiesel”, Muzeul Yad Vaşem din Ierusalim şi F.C.E.R, într-un proiect coordonat de Elizabeth Ungureanu. Cele 30 de picturi, realizate de 10 pictori – Alexandra Baciu, Petru Ciobănică, Gheroghiţa Galan, Alexandra Floarea, Anton Nicoleanu, Sorin Otanjac, Ovidiu Sabie, Diana Turcu, Adriana Vasile, Daniela Vîrlan şi artista israeliană Sarah Einik, una dintre iniţiatoarele taberei de creaţie – sunt, aşa cum a apreciat Iancu Valentina, curatorul expoziţiei, „reflecţiile individuale ale creatorilor asupra Holocaustului, modul specific al fiecărui artist de a transcrie o parte a memoriei Holocaustului, constituindu-se totodată o formă de artă activă, un protest împotriva discriminării”. Expoziţia are un scop educativ, prezentând în picturi relevante tragedia evreilor sub regimul Antonescu. Tinerii artişti, a declarat la vernisaj Alexandru Florian, directorul general al Institutului „Elie Wiesel”, au transmis în picturile lor un mesaj despre genocid, crime rasiale pe criterii etnice într-o ţară care ani de zile nu a recunoscut Holocaustul. Iniţiativa şi-a demonstrat eficacitatea deoarece este mult mai uşor să emoţionezi prin imagini decât prin discursuri sau conferinţe.
Pictoriţa Alexandra Floarea ne-a spus că prin intermediul taberei de creaţie, a informaţiilor primite de la supravieţuitori, istorici, cercetători, ea şi ceilalţi colegi au înţeles că lucrul cel mai important aici nu sunt cifrele, numerele morţilor, ci aspectul uman, ceea ce au simţit oamenii. „Noi, fiind cei mai mulţi din Iaşi, cunoşteam ce s-a întâmplat în Holocaust dar acum am înţeles ce înseamnă lupta pentru supravieţuire, faptul că toţi trebuie să fim oameni. Toată această experienţă ne-a ajutat să transformăm suferinţa în ceva frumos”.
Potrivit ministrului Educaţiei, Ecaterina Andronescu, invitată la vernisaj: „Prezentarea Holocaustului prin mijloace artistice, prin această expoziţie de pictură, este un mijloc extraordinar de cunoaştere a tragediei evreilor. Tablourile ilustrează talentul unei generaţii tinere care a reuşit să transpună prin artă ororile Holocaustului. Este şi un mijloc de a convinge lumea că astfel de lucruri nu trebuie să se mai repete”.
Tablourile relevă prin mijloace şi abordări specifice, aspecte ale tragediei evreilor. De inspiraţie istorică, faptică, biblică, fiecare artist a prezentat, prin viziunea şi sensibilitatea proprie, ceea ce a sesizat, a înţeles din Holocaust, ceea ce a însemnat acesta pentru victime, dar şi pentru întreaga umanitate. Toate tablourile sunt semnificative, au o valoare intrinsecă, aici amintim doar câteva care au impresionat cel mai mult pe autoarea acestor rânduri: „Sighet, ascuns în tăcere” (Alexandra Baciu), „Sfârşit” (Petru Ciobănică), „Aşteptând sosirea lor” (Sarah Einick), „Sacrtificiu” (Alexandra Floarea), Supravieţuitorul (Gheorghiţă Galan), „Pentru ce” (Anton Nicoleanu), „Chestura de la Iaşi” (Ovidiu Sabie), „Cele zece cuvinte” (Adriana Vasile). Nu este o enumerare exhaustivă, tablourile nu pot fi descrise. Ele trebuie văzute.