Dumnezeu are vârsta noastră.
E tânăr când suntem nevârstnici şi îmbătrâneşte odată cu noi.
Ne construieşte cu migală LUMEA, iar spre crepusculul existenţei noastre ne arăta cât de imperfectă ne este.
Noi ne ridicăm ochii spre EL, a deznădejde şi a rugă, apoi îi lăsăm în jos, spre copiii noştri, rugandu-i să repare ce am stricat noi în lumea asta.
Dumnezeu are chipul nostru.
Dacă ştim să-L vedem ori de câte ori ne uităm în oglinda.
Şi, la fel că noi, e PERFECT, în toată imperfecţiunea vieţii pe care ne-a hărăzit-o.
Dumnezeu moare cu noi, spre a renaşte doar prin ridicarea în absolut a spiritului nostru.
Dumnezeu poţi fi chiar tu, VREMELNICE!
Totul e să-L cauţi, în fiece zi, în INIMA TA.
În fiece răsărit şi apus, în muzică pe care o asculţi şi în cărţile pe care le citeşti, în tablourile zugrăvite pe pânză sau pe celuloid pe care le priveşti, în detaliul fiecărei sculpturi în ETERICUL NIMIC.
Dumnezeu e etern pentru că tu îl poţi ETERNIZA în fiecare clipă prin ceea ce tu EŞTI PENTRU ALŢII.
LA MULŢI ANI, DOAMNE!
Arhiva rubricii revelatie
Posts Tagged ‘revelatie’
Dumnezeu, chipul omului
de Mircea Poeana (6-1-2013)1 ecou