Un tanar american de origine sibiana a fost ranit intr-o misiune militara in Afganistan. L-am vizitat recent in spitalul militar din Washington, DC.
Un barbat abia iesit din adolescenta ma surprinde tocmai prin modestia sa. Refuza sa vorbeasca despre el insusi.
Il stiu pe Filip de cand avea 11 ani, am locuit in acelasi corp imobiliar in Florida considerandu-l un prieten mai tanar.
Fost jucator de tenis, absolvent al unei scoli tehnice in domeniul electronicii ar fi putut sa-si aleaga o cale mai neteda in viata. A ales cariera militara nu din spirit de aventura, ci calauzit de ideea combaterii terorismului, a dusmanilor lumii civilizate, acceptand riscul cu ochii deschisi.
Grozavia razboiului nu poate fi inteleasa decat aflandu-te pe campul de lupta, imi spune Filip. Experienta vietii de soldat l-a calit. Si-a facut camarazi de lupta din mai multe tari. A facut parte dintr-un batalion american de pregatire pentru lupta a catorva grupuri de romani.
Incet-incet reusesc sa aflu despre relieful stancos din Zabul, despre o lupta impotriva unor umbre ori fantome. Ziua satele afgane duc o viata rupta de civilizatie, situandu-se in urma istoriei. Dincolo de hainele traditionale ale localnicilor nu stii niciodata ce se ascunde. Multi sunt terorizati de catre insurgentii talibani si obligati sa devina teroristi sinucigasi, sa actioneze doar pe timpul noptii.
Armata si politia afgana nu sunt bune de nimic. Asteapta ca fortele multinationale sa le execute misiunile.
De multe ori nu stii impotriva cui sa lupti.
In luna mai Filip si colegul sau de misiune la frontiera Aganistanului au fost grav raniti de catre un explozibil cu detonator. Socul exploziei a ridicat peste 5 metri o masina blindata. Ambii soldati au sarit din masina, salvandu-si viata.
!poza96!
Ranitii au fost dusi intr-un spital din Germania, ca apoi sa fie transportati in Washington. Lui Filip i-a fost inmanata inalta decoratie Purple Heart (a carei traditie fiinteaza din 1782) .
Un moment emotionant a insemnat pentru el vizita fostei campioane de tenis Anna Kournikova in spitalul din Germania. Strangerile de mana si prezenta frumoasei blonde au insemnat o alinare a durerilor postoperatorii.
(http://www.stripes.com/article.asp?section=104&article=62816)
Filip o cunoscuse pe Anna Kournikova in urma cu peste 14 ani la un turneu de tenis in Syracuse, NY.
O mama cu ochii inlacrimati, prieteni in vizita, scrisori de la camarazii din Afganistan ar fi tot ce se poate descrie intr-un scenariu prea apasator. Cuvintele sunt poticneli, suntem cu totii incapabili sa adresam ceva coerent.
Filip rupe aceste momente amintindu-mi de copilaria sa din Florida. Nivelul din bazinul de jacuzzi ridicandu-se in spuma si clabuci la cativa metri din cauza samponului pus din abundenta de catre el si alti copii, bataile cu hartie igienica in piscina si atatea altele. Vecini intransigenti chemau politia pentru orice miscare a copiilor. De cateva ori mi-a fost dat sa ma prezint ca tata al autorilor de nazbatii, sa promit ca voi lua masuri temeinice in corectarea situatiilor. Nici eu, nici politistii nu credeam ca avea sa se schimbe ceva. Cine ar fi crezut insa ca pustiul neastamparat de atunci se va transforma in barbatul cu medalia Purple Hart pe piept, aflat in fata mea azi?
Il vazusem pe Filip la celebrarea logodnei cu iubita lui din adolescenta, in septembrie 2008.
El imi marturiseste ca logodnica l-a parasit dupa ultima permisie din iarna. Nu-i reproseaza nimic, s-a obisnuit cu singuratatea soldatului.
Vor mai trece luni pana la recuperare. Filip priveste insa viata cu multa incredere. O distinctie cu semnificatii sufletesti este acordarea unui voiaj in Germania in cateva saptamani – o sarbatorire cu camarazii sai de lupta.
Articol emotionant, Florine!