Ely Merom ( Chiny )Booky Na’eh este corespondent al cotidianului Yedioth Ahronoth, pe teme legate de activitatea politiei, criminalitate, lumea interlopa si asa zisa mafie organizata in Israel. Articolele lui sint scrise intr-un limbaj direct, simplu si lipsit de menajamente. Datorita relatiilor sale speciale cu politia, Booky aduce in lumina reflectoarelor afaceri obscure, povestiri inedite despre criminali, infractori sau politicieni corupti, picanterii sau intrigi de culise. Si, deoarece putini cunosc precum Booky viata de noapte a Tel Aviv-ului, ziaristul organizeaza plimbari nocturne, cu grupuri de curiosi, care, in schimbul unei modeste sume, au ocazia sa descopere localuri rau famate, casinouri ilegale, colturile ascunse ale „orasului fara pauza”. Nu lipsesc dialogurile cu prostituate, homeless, plimbari prin zona statiei centrale de autobuze, dezvaluirea promiscuitatilor.
E greu sa il surprinzi pe Booky. A vazut de toate culorile, a cunoscut indeaproape hoti si asasini, primeste informatii de la prima mina si le transmite ziarului numai dupa ce au fost bine verificate. Si totusi, in urma cu peste o luna, insotind un grup de turisti prin labirintul Tel-Avivian, una din atractiile traseului constituind-o un club de noapte de pe strada Allenby (artera comerciala foarte animata ziua si pustie noaptea), jurnalistul observa in localul de striptease o tinara „vesela”, expunindu-si farmecele in fata unui chinez a carui figura ii parea cunoscuta. „Chinezul” nu era altul decat Ely Merom, comandantul marinei militare israeliene.
Din Germania la Sde-Eliezer, via Shanghai
Epopeea lui Ely Merom incepe inca din anii ’40, in Germania nazista, unde tatal sau, Erich, evreu de origine germana, este deportat in lagar de munca obligatorie. Cu ajutorul unor prieteni este eliberat, cu conditia sa paraseasca imediat Germania. Reusind sa capete viza doar pentru China, ajunge in Shanghai, este primit de comunitatea evreiasca locala si o cunoaste pe viitoarea sa sotie, evreica, din mama de origine rusa si tata chinez. Cuplul se muta intr-un mare oras portuar din estul Chinei, deschide un restaurant si, in scurt timp, se nasc sase copii, trei fii si trei fiice. Odata cu venirea la putere a lui Mao Tse-Tung, proprietatile sint nationalizate si familia decide sa emigreze in Israel, dar numai Erich primeste aprobarea, mama si copiii fiind considerati chinezi. In urma interventiilor organizatiilor internationale, reusesc sa paraseasca China, in vara anului 1955, ajung la Haifa, apoi in asezarea agricola Sde-Eliezer, unde se ocupa cu agricultura, cultivind piersici, mere, prune si capsuni. In Noiembrie 1955 se naste al saptelea copil, cu fizionomie chineza, precum fratii si mama sa, Leah, si primeste numele Eliezer, dupa Eliezer de Rothschild.
Desigur, toti copiii ajutau la cultivarea pamintului, fiecare avindu-si rolul bine definit. La virsta de cinsprezece ani, Eliezer Merom se inscrie la Scoala de Marina Militara din Acco (Acre), sectia tehnica (masini). Colegii si-l amintesc ca un elev jucaus, nedisciplinat, pus mereu pe farse. La scoala de marina capata porecla Chiny (datorita trasaturilor sale chinezesti), care il va insoti toata viata, el insusi semnind astfel documentele militare. Fratele sau, Moshe, care l-a precedat la scoala militara, este poreclit, la rindul sau, Chiny cel mare (va deveni general in marina israeliana). De altfel, toti fratii sai sint ofiteri in rezerva.
Cine este Ely Merom?
Dupa razboiul de Yom Kipour (1973), Chiny se inroleaza in marina militara. Ofiter tehnic, de masini, se remarca printr-un inalt nivel profesional, meticulozitate si o deosebita capacitate de a simplifica lucrurile care pareau complicate la prima vedere. Mai tarziu se reprofileaza, devenind comandant de nave de razboi. Carismatic si perseverent, participa la numeroase actiuni spectaculoase, multe dintre ele ramase secrete pina in ziua de azi. Ascensiunea sa in ierarhia marinei militare este impresionanta Dar, desi pretinde de la subordonati o disciplina de fier, iar calitatile sale profesionale sint unanim recunoscute, Chiny este considerat petrecaret, amator de alcool, personaj controversat.
Stabilit in oraselul Carmiel, casatorit cu Ora, pe care a cunoscut-o in cadrul marinei, Ely Merom are un fiu (Elad, ofiter de marina, comandant de nava) si doua fiice. Intre actiunile conduse de Chiny amintim blocarea vasului Santorini (Mai 2001), care transporta arme – nerespectind acordurile cu Autoritatea Palestiniana – si, mai ales, capturarea navei Karin A (Ianuarie 2002), la bordul careia se aflau 20 de tone de armament de provenienta iraniana cu destinatia Gaza. Planul acestei misiuni ii apartine in intregime lui Chiny si a fost aprobat dupa multe discutii in contradictoriu cu comandantul marinei, fiind considerat deosebit de riscant. De aceea, el insusi si-a asumat conducerea operatiunii. Abia dupa acest succes, numele lui Ely Merom apare in mass-media israeliana. Si totusi, datorita modului sau de viata libertin, nu va fi promovat in functia de comandant al marinei. Este preferat David Ben-Baashat, iar Chiny devine atasat militar la Singapore. Se parea ca acesta va fi apusul carierei sale. Dar in al doilea razboi din Liban, o nava cu rachete israeliana este bombardata de Hizballah, grav avariata, iar patru militari isi gasesc sfirsitul. In urma anchetei, rezulta ca sistemul electronic de aparare nu fusese pus in functiune, neglijenta de neiertat. La scurt timp dupa razboi, amiralul Ben-Baashat demisioneaza, iar Chiny este chemat din Singapore si numit comandant al marinei militare. Se angajeaza in restructurarea sistemul ierarhic, amelioreaza capacitatea de lupta a marinei, insistind pe fiecare detaliu. In cadrul armatei, aprecierea este unanima. In mai putin de doi ani, devine unul dintre cei mai valorosi amirali din istoria marinei israeliane, poate cel mai eficient, cu viziune strategica si excelenta profesionalitate. Bineinteles, introduce o disciplina riguroasa. Si totusi…
Dublu standard?
In armata, cind un ofiter superior pretinde de la subordonatii sai dedicatie si disciplina, este de asteptat ca normele si codul etic sa fie respectate in primul rind de el insusi. Faptul ca Chiny a fost surprins in clubul de striptease Go-Go, intr-o situatie deloc magulitoare, chiar imbracat in haine civile, vorbind engleza pentru a nu fi recunoscut, creaza o dilema morala in rindurile armatei.
In mijloacele de comunicatie au aparut voci si ecouri diferite. Nu incape indoiala ca Chiny a imbunatatit simtitor capacitatea de lupta si prestigiul marinei. Autoritatea sa profesionala este deasupra oricarui dubiu. Dar modul sau de viata, pe toata durata carierei sale militare, este in contradictie totala cu ceea ce te-ai putea astepta de la un amiral responsabil, membru al statului major. De curind, la televiziunea israeliana, s-a prezentat un reportaj in cadrul caruia si-au exprimat opiniile militari in rezerva, jurnalisti, comentatori militari, politicieni. Desigur, colegii de arme l-au sustinut pe Chiny, considerind aceasta abatere de la norme ca fiind minora, fara consecinte asupra performantelor sale profesionale. Chiny si-a recunoscut vina in fata sefului statului major, a declarat ca a fost o incalcare singulara a disciplinei, pe care o regreta profund. Se pare insa ca lucrurile nu stau chiar asa, ca naravurile, chiar daca nu au aparut in presa, ii sint cunoscute, si nu cadreaza cu morala militara. Un comandant al marinei este in exercitiul functiunii 24 de ore din 24. Seful statului major, Gaby Ashkenazy nu l-a sanctionat si nu l-a mustrat pe Chiny, rezumindu-se la o simpla observatie, fara repercursiuni asupra carierei sale militare. Discutia intre patru ochi a celor doi generali a ramas secreta, dar, pentru o abatere de acest gen, orice ofiter cu gradul de locotenent, sau chiar un simplu cursant ar fi fost indepartat imediat din rindurile marinei. De altfel, un grup de tineri ofiteri in rezerva a facut un apel catre Chiny, cerindu-i sa isi dea imediat demisia, datorita abaterilor sale de la codul moral al armatei, considerind ca un om cu o personalitate problematica nu este demn sa detina o functie militara de asemenea importanta. Alti comentatori au minimalizat incidentul, considerind critica asupra vietii sale private o ipocrizie. Dar oare poate fi desprinsa viata privata de capacitatea profesionala, in cazul lui Chiny? Gaby Ashkenazy este cunoscut ca un soldat care impune disciplina militara rigida, pe care el insusi o respecta, slujind drept exemplu pentru intreaga armata. Si atunci, cum poate un sef de stat major sa treaca peste principiul exemplului personal si sa il pastreze in functie pe Chiny? Una dintre dificultati ar fi ca Chiny insusi a determinat parasirea armatei de catre cei doi generali care il urmau in ierarhia marinei, astfel ca inlocuirea sa nu pare posibila in viitorul apropiat, mai ales datorita exceptionalelor sale merite militare, de-a lungul celor 35 de ani de cariera.
Polemica deschisa
Booky Na’eh, ziaristul care a facut sa explodeze intreaga afacere, s-a exprimat intr-un mod foarte aspru in interviul TV. Dupa parerea sa, oricine il putea fotografia pe Chiny cu telefonul celular, in localul rau famat, comandantul marinei devenind astfel santajabil, iar armata israeliana nu isi poate permite luxul de a avea in statul major un amiral care poate fi amenintat cu dezvaluiri neplacute ce ar putea sa ii influenteze randamentul.
Se pare ca seful statului major i-ar fi sugerat lui Chiny sa gaseasca un moment propice in viitor si sa demisioneze in mod onorabil, lasind in urma sa o marina militara bine organizata, cu generali calificati. Putin intrigat de acest personaj, pina nu demult necunoscut mie, am luat legatura cu un prieten, colonel in rezerva in marina militara (a participat la numeroase actiuni speciale, printre care si rapirea vedetelor de la Cherbourg), fost comandant al lui Chiny, vrind sa ii cunosc punctul de vedere. Prietenul meu mi-a confirmat zvonurile cu privire la comportamentul usuratic al lui Chiny in viata sa privata. Totodata, l-a laudat pentru cariera sa stralucitoare si progresul din ultima vreme al marinei militare. De altfel, mi-a spus, nu cunoaste combatanti din marina care sa nu bea citeva pahare de bere la intoarcerea la baza, dupa misiuni dificile. Considera ca orice om are „schelete in dulap” si poate fi santajat. Iar cei 35 de ani de sacrificii si dedicatie, pregatirea profesionala si ameliorarea potentialului si a eficientei marinei militare pledeaza in favoarea lui Chiny.
Afacerea Chiny lasa numeroase semne de intrebare, care, pentru moment, nu isi gasesc raspunsul.
…fara nici un dubiu,nici o reticenta,lectura articolului,imi da impresia unei vizite neasteptate pe un submarin sofisticat,echipat,
cu cele mai nazdravane masinarii, de care toti marinarii,bine alesi si formidabil instruiti,
stiu sa se foloseasca excelent si pe suprafata
marilor si in adancimile oceanurilor.
BRAVO,BRAVISSIMO!MAGNA CUM LAUDE.
itzhak bareket