caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Dincolo de trancaneala



 

Unii români şi polonezi se iubesc!

de (12-1-2009)

Cum aburii sărbătorilor n-au ieşit cu totul din capetele noastre, propun să-i lăsăm şi pe politicieni să-şi revină din agapa de la Sinaia şi să ne ocupăm de lucruri mai substanţiale decât faptele lor de arme.

Am mai discutat la rubrica aceasta despre relaţiile româno-poloneze şi, de câteva ori, pe forum, chestiunea a fost formulată în dimensiunea iubire-ură. Sub acest aspect, problema e imposibil de rezolvat, deşi, dacă mă iau după numărul în creştere al cuplurilor mixte întâlnite în avion, ce-şi duc progeniturile dintr-o parte în alta să-şi vadă bunicii de sărbători, pot conchide că măcar unii români şi polonezi se iubesc! E însă mai profitabil să privim problema sub aspectul interesului unora pentru ceilalţi. Un barometru bun ar fi numărul şi calitatea gesturilor culturale reciproce conturate în cele două ţări.

Un drum prin librăriile din Cracovia mă face să cred că interesul polonez pentru România este în creştere sensibilă şi îl domină clar pe cel de sens invers. Acum vreo zece ani, când am ajuns prima oară aici, am fost bucuros-uimit să văd primele traduceri din Cioran, Eliade şi Noica, acum primii doi pot fi procuraţi în ediţii aproape complete, despre Noica tocmai a apărut o monografie, iar cu puţin înainte de Crăciun a fost editată traducerea masivei monografii Eliade aparţinând lui Florin Ţurcanu.

Alături îşi aşteptau cititorii două traduceri proaspete din Norman Manea, dar şi o frumoasă ediţie din „Jurnalul de la Păltiniş“ şi „Epistolarul“ însoţitor de Gabriel Liiceanu. Într-o altă librărie stăteau alături, în vitrină, romanul „Degete mici“, de Filip Florian, şi „Rumunia. Przestrzen. Stuka. Kultura“, un excepţional album dedicat României de Lukasz Galusek şi Michal Jurecki, cărora, în urmă cu doi ani, le vizionasem o expoziţie de fotografii din ţara noastră într-o sală din centrul Cracoviei. Nu e singurul album recent. Un altul, realizat de şcoala de fotografie din Varşovia, se ocupă, în aproape o mie de imagini, de „chipurile şi priveliştile“ României. Albumul este realizat cu sprijinul ICR, ca şi ediţia din octombrie a revistei „Lampa“, dedicată literaturii contemporane.

Dacă recenta apariţie din „Literatura în lume“, comentată aici, era realizată de traducătorii consacraţi ai literaturii române, cu Kazimierz Jurczak în frunte, numărul din „Lampa“ a făcut loc celei mai recente generaţii de traducători, proaspăt absolvenţi şi studenţi la Cracovia, Varşovia şi Poznan, ale căror universităţi au secţii de studii româneşti.

Nu pot să nu mă gândesc că la noi se studiază limba polonă doar la Bucureşti şi că, în ultimul an, puţin numerosul corp de traducători din polonă a cunoscut pierderi umane irecuperabile. În vreme ce mă gândesc la aceste lucruri triste şi la dezechilibrul dintre cele două părţi, mă uit la fotografiile copertelor altor cărţi româneşti văzute într-o plimbare de o zi prin librăriile Cracoviei, „Travesti“, de Mircea Cărtărescu, „Arheologia terorii“, de Vladimir Tismăneanu, „Legături periculoase“, de Cecilia Ştefănescu, tustrele datând de câţiva ani, dar şi „Meşterul Manole“, o masivă antologie de folclor literar, ediţie academică, cu aparat critic, datorată eminentului Jerzy Ficowski. E o reeditare!

Articolul a apărut inițial în Cotidianul http://www.cotidianul.ro/unii_romani_si_polonezi_se_iubesc-69100.html

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.224.60.122