caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Relativităţi Culturale



 

La București cu Marcel Iancu

de (4-1-2009)

De curind am fost intr-o vizita de o saptamina in Romania. Nu planificasem acest voiaj, dar o initiativa legata de Marcel Iancu, despre care am mai scris in paginile Jurnalului Saptaminii, m-a determinat sa-mi schimb programul si, profitind de vacanta de sarbatori, sa poposesc la Bucuresti, pentru a lua parte la manifestarile organizate de fundatiile E-cart.ro si Simetria, in cadrul proiectului „Marcel Iancu arhitect” si inceputurile arhitecturii moderne in Romania.

In Israel nu se stie decit foarte putin, sau chiar deloc, despre aceasta latura creativa a lui Marcel Iancu. La Muzeul Janco-Dada din Ein-Hod, vizitatorul are ocazia sa afle citeva detalii, dar expozitia permanenta se concentreaza in special pe arta plastica si intemeierea coloniei artistilor, in 1953.

In schimb, in Romania, in afara faptului ca se scrie tot mai mult despre Marcel Iancu, miscarea Dada si avangardismul literar si artistic, se acorda o mare importanta perioadei interbelice, in care marele artist, impreuna cu fratele sau, Iuliu, a revolutionat arhitectura din Bucuresti.

” Vad nevoia urgenta de a reface Bucurestiul si am incercat sa schitez noua orientare urbanistica, care pare inca si azi o utopie. De altfel, urbanismul este arta care trebuie sa scruteze viitorul. Cei care cladesc orase fara destula previziune se gasesc mereu depasiti de realitate.” – Marcel Iancu – Catre o arhitectura a Bucurestiului, 1935.

Inca in 1996, Uniunea Arhitectilor si Muzeul National de Arta al Romaniei au organizat o remarcabila expozitie si un colocviu international „Centenar Marcel Iancu”, editind totodata un catalog impresionant, rezultat al cercetarilor asidue, sustinute de-a lungul anilor de arhitecti si istorici de arta. Acest catalog mi-a fost daruit, acum citeva luni, de fiica artistului, D-na Dadi Janco, care mi-a povestit despre biroul de arhitectura al fratilor Iancu, despre cele peste 80 de cladiri proiectate de tatal sau, in special in Bucuresti, intre anii 1926-1938.

Dupa 12 ani de la expozitia din Bucuresti, Fundatia E-cart.ro, condusa de Doina Anghel si Angelica Iacob, in colaborare cu Fundatia Simetria (reputatul arhitect Alexandru Beldiman) readuc in atentia publicului personalitatea arhitectului Marcel Iancu si opera sa, bucurindu-se de un substantial sprijin din partea Ministerului Culturii si Cultelor si al altor institutii si organizatii romanesti si internationale. Primul pas l-a reprezentat editarea unei harti bucurestene, in scop turistic-cultural, in doua variante, romana si engleza ( un traseu urban care include 18 cladiri concepute de Marcel Iancu intre anii 1929-1938 ), ilustrata cu fotografii ale edificiilor si istoria lor, dar cuprinzind si desene si informatii referitoare la biografia arhitectului, precum si crezul sau, exprimat in publicatiile anilor 30, relativ la necesitatea schimbarilor urbane si a modernizarii capitalei Romaniei.

Harta a fost lansata in 16 iulie si este distribuita in mod gratuit, prin intermediul librariilor Carturesti si al Institutului Cultural Roman, prin filialele sale din diferite tari.

Al doilea pas l-a constituit evenimentul din 15 octombrie, scopul calatoriei mele. In cursul diminetii, in subsolul librariei Carturesti, a avut loc un simpozion la care au luat parte arhitecti din Romania ( Alexandru Beldiman, Ana Maria Zahariade, Mariana Celac si altii), istorici de arta ( Doina Anghel si Angelica Iacob, initiatoarele proiectului), precum si invitati din Israel ( arhitectul Moshe Zarchi, vechi prieten si colaborator al lui Marcel Iancu, Raya Zommer-Tal, directoarea muzeului Janco-Dada din Ein-Hod) si din Elvetia ( artistul video Erik Dettwiler). Dadi Janco nu a putut veni in Romania, dar a transmis, prin intermediul meu, salutul si multumirile sale:

„Stimata audienta, Fundatiile Simetria si E-cart.ro, draga D-le Beldiman, dragi participanti…

In numele familiei Janco din Israel, USA si Canada, doresc sa va multumesc pentru initiativa si proiectul Dvs. de a onora si omagia creatiile arhitecturale ale tatalui meu, Marcel Iancu, realizate impreuna cu fratele sau, Iuliu.

Acest omagiu, adus memoriei tatalui meu si inceputurilor arhitecturii moderne in Romania, ma emotioneaza si regret ca nu pot lua parte la acest eveniment.

Sper ca renasterea interesului pentru Marcel Iancu si opera sa si ecourile care ajung la mine din toate colturile lumii vor gasi rezonanta si in renovarea cladirilor concepute in Bucuresti, in perioada interbelica.

Tin sa multumesc organizatorilor, conferentiarilor si tuturor celor care si-au adus contributia la reusita proiectului „Marcel Iancu arhitect”, la editarea hartii si albumului.

Imi doresc ca la viitoarea manifestatie, in memoria regretatului meu tata, sa pot fi prezenta in mijlocul Dvs.

Cu salutari din Israel,
Dadi Janco.”

Pe toata durata simpozionului, conferentiarii au abordat diferite subiecte legate de arhitectura lui Marcel Iancu, relatia intre arta plastica si arhitectura, influenta miscarii Dada si a avangardei, activitatea biroului de studii moderne al fratilor Iancu, noile directii de cercetare care se impun, importanta detaliilor si a formelor geometrice, starea de deteriorare a unor edificii, dificultatea de a include cladirile cu valoare istorica in patrimoniul cultural roman, aspecte juridice, viziunea arhitectului, speranta infiintarii unei case memoriale.

Moshe Zarchi a depanat amintiri despre Marcel Iancu, referindu-se la creativitatea si generozitatea artistului, si a prezentat arhitectura muzeului din Ein-Hod, pe care l-a construit in onoarea prietenului sau de-o viata. Raya Zommer-Tal s-a referit la schimbarile din opera arhitecturala a lui Marcel Iancu, dupa emigrarea sa, in 1941, in Palestina si aportul sau la arhitectura israeliana, dupa infiintarea statului, pentru reabilitarea si conservarea satelor arabe parasite, impotrivindu-se ideii de a demola cladirile degradate, contribuind la restaurarea asezarilor Jaffa, Ramlah, Lod. Din cele doua case concepute de Iancu in Israel, doar o vila din Hertzliya exista si astazi, diferita de cele din Romania, influentata de elementele arhitecturale mediteraneene. In mod paradoxal, modernistul Iancu nu a neglijat traditionalismul si culoarea locala, a respectat patrimoniul istoric, dar a introdus si elemente noi, atit in pictura sa (care oscileaza intre figurativ si abstract), cit si in activitatea de arhitect.

Arhitecta Mariana Celac a prezentat un film edificant despre cladirile lui Marcel Iancu, oprindu-se in special asupra imobilului Solly Gold, in forma de pentagon neregulat, poate cel mai fascinant proiect al arhitectului. Un alt film a fost realizat de artistul video Erik Dettwiler, avind ca tema interactia noastra cu urbanismul in viata de zi de zi, prin prisma constructiilor lui Iancu si a elementelor dadaiste.

In aceeasi zi, la orele 18, tot la Carturesti, a avut loc lansarea albumului bilingv „Marcel Iancu – Biroul de studii moderne”, care intruneste conferintele prezentate in cursul diminetii, un cuvint introductiv al ambasadorului Statului Israel in Romania, David Oren, precum si alte articole, trimise de cercetatori care nu au putut lua parte la simpozion. Editat impecabil, bogat in ilustratii, albumul a fost distribuit gratuit sutelor de invitati si, fara indoiala, va fi necesar un nou tiraj.

Tot in cadrul aceleiasi faze a proiectului „Marcel Iancu arhitect”, pe data de 18.10 a avut loc la Sinaia expozitia de fotografii a lui Teodor Graur, care ilustreaza cladirile lui Marcel Iancu din Romania. Desi nu am putut fi prezent la expozitie, destinul a vrut sa ma intilnesc, intimplator, cu o zi inainte, linga Hotelul Sinaia, cu artistul fotograf, care mi-a promis un disc cu creatiile sale. Fiind in drum spre Brasov, m-am oprit linga Predeal, sa fotografiez Sanatoriul, o alta opera a arhitectului. In prealabil, indemnat de Dadi Janco, am fotografiat, in Bucuresti, imobilul Jacques Costin (cumnat al lui Marcel Iancu), construit in 1933, pe strada Paleologu nr 5. Aceasta a fost ultima adresa a familiei Iancu inainte de emigrare. La inceputul anului 1941, dupa Pogromul de la Bucuresti, artistul si familia sa parasesc Romania.

Fundatiile E-cart.ro si Simetria au in plan si realizarea unui film documentar, despre viata si opera arhitectului Marcel Iancu. Acesta ar fi al treilea pas al proiectului, care si-a propus atragerea atentiei asupra inceputurilor arhitecturii moderne in Bucuresti, precum si deschiderea unor noi directii de cercetare in urbanism. Din pacate, multe dintre cladirile concepute de Marcel Iancu sint intr-o stare de degradare avansata. Organizatorii proiectului „Marcel Iancu arhitect” spera ca actiunea lor sa se materializeze, in viitor, si printr-o initiativa de renovare a imobilelor si de includere a unora dintre cladiri, reprezentative pentru perioada si pentru creatia lui Marcel Iancu, in patrimoniul cultural national al Romaniei.

Evenimentul de la Bucuresti m-a emotionat atit prin profesionalitatea cu care s-au dezbatut subiectele, cit si prin entuziasmul organizatorilor si al conferentiarilor. Pentru Romania, Marcel Iancu reprezinta atit pictorul avangardist, intemeietor al miscarii Dada, cit si promotorul arhitecturii moderne. In Israel, multe laturi ale creativitatii artistului sint inca insuficient cunoscute. Depinde doar de noi…

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Lucian-Zeev Herscovici: (4-1-2009 la 00:00)

    Stimate Domnule Solomon,

    Cred ca este intr-adevar important ca Marcel Iancu sa fie facut cunoscut in Israel, prezentat mai pe larg. Din pacate, in Israel el este necunoscut majoritatii publicului mediu. Pentru unii, care stiu despre existenta lui, este uitat. Totusi, termenul mai corect este: necunoscut. De fapt, nu este singurul caz. Multi intelectuali evrei din alte tari, din alte generatii, printre ei unii stabiliti in Palestina mandatara si ulterior in Statul Israel au ramas necunoscuti, sau au fost uitati repede. Din ce cauza? Poate, pentru ca nu s-a investit suficient pentru cunoasterea valorilor culturale ale evreilor din generatiile mai vechi, din Diaspora. Poate din cauza dezinteresului tineretului, care cauta „alta cultura” si nu o intelege pe cea veche, din Diaspora evreiasca de alta data, fiind rupt complet de ea, poate in mod intentionat, printr-o educatie problematica, pe care o cred gresita. Poate din lipsa de respect pentru Diaspora evreiasca si cultura ei. Nu vreau sa citez exemple, desi cunosc asemenea cazuri. Ma doare acest lucru, pe care il vad ca pe o problema a Israelului actual. Cred si eu ca ar trebui de facut ceva. Dar ce? Greu de raspuns. In privinta lui Marcel Iancu, bine ca macar este cunoscut si respectat in Romania. Felicitari organizatorilor expozitiei si simpozionului de la Bucuresti si un cuvant pios de amintire in onoarea marelui artist Marcel Iancu. Si felicitari domnului doctor Vlad Solomon, care a „tras semnalul de alarma”, cerand sa facem ceva, cu care sunt de acord intru totul.
    Cu deosebit respect,
    Lucian-Zeev Herscovici

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Vlad Solomon: (4-1-2009 la 00:00)

    — Draga Lucian, multumesc pentru ecou, credeam ca sintem amici, colaboratori la acelasi ziar si ne tutuim.
    Daca ai fi citit celelalte doua articole ale mele, pe tema Ein-Hod- Marcel Iancu, ai fi vazut ca, totusi, incepe sa se faca ceva. Si sint proiecte mici si mari, in acest sens, la unele particip, chiar le-am initiat.
    Esti invitat sa vizitezi in mod regulat Ein-Hod si, daca vei dori, sa te alipesti activ unor proiecte, legate de activitatea lui Marcel Iancu si de mostenirea sa artistica si spirituala.
    Cind doresti, ne putem intilni si pune tara la cale. In Israel, tara noua cu razboaie vechi si prioritati diferite, nu sint suficient cunoscuti nici Reuven Rubin, nici Tziona Tager, nici chiar Dani Karavan, care e in viata si a fost elevul lui Marcel Iancu. In schimb, toata lumea stie cine a fost Chagall.
    Nimeni nu stie cine a fost Man Ray, dar acum sint expuse fotografiile sale la Ein-Hod. In general, despre arta se poate sti mai mult, tara musteste de muzee. E o problema de educatie, lipsa de fonduri, insuficienta mediatizare. Sa speram in mai bine si sa fim voluntari. Nu e vorba de cei din Diaspora, pentru ca nici artistii plastici care au trait toata viata in Israel nu au o soarta prea buna. Cine isi poate insa permite luxul sa ii traduca pe avangardistii interbelici evrei, in limba abraica. Ce editura ar risca? Nici Min. Culturii nu are suficiente fonduri, asta o stii mai bine ca mine. Si sa nu uitam ca in Israel au trait, aproape necunoscuti, Paul Paun si Sesto Pals. La fel – Tuvia Iuster, citi l-au cunoscut? Sint carente de cultura generala destul de mari. Si totusi, Israelul e tara cu cele mai multe muzee, relativ la nr de locuitori, cel putin asta reiesea dintr-o statistica dintr-un ziar ebraic.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.198.86.28