Avioane speranţelor noastre,
Berzele au plecat plutind spre Sud.
Prin pomi, pe stâlpi, au rămas hangarele goale
Şi pene albe risipite prin curţi.
Speranţele pentru noi certificate de naştere
Au fost reprogramate pentru anul ce vine.
Luna plină se îngălbeneşte de tristeţe.
Coboară goală de pe meterezele lungilor nopţi.
Îmi înşeală orele somnului cu poveşti incredibile.
Cu dimineţile acestea frigide, cu ceaţa,
Nu mă mai bărbieresc în fiecare zi.
Arăt ca un călugăr dintr-un cult păgân.
Mă priveşti bănuitoare, ca o curcă plouată.
Nici nu simt cum aleargă timpul spre Halloween.
Dan David, Los Angeles, 18-oct.-2008.