Impietrită inima urmăreşte prin fereastră
Defilarea lentă a norilor ce mângâie vârfuri de copaci.
Prelingându-şi seva plumburie în lacrimi amuţite
Ca durerea presimţirilor înainte de furtună.
Nu apăsarea dorului reduce lumina orizontului
Ce zăvoreşte zarea cu cercu-i înnegurat şi strâmt,
Nici pierderea morbidă a unei fiinţe dragi
Când rugile şi ştiinţa nu pot schimba finalul
Pentru că destinul nicicând din drum nu se abate.
Ci rana ascunsei ghiare în perna promisiunii
Când iubirea de-aproape şi prietenie este invocată
Înlăturând dilema cu preţ scump de sacrificiu
Când pentru datorie tot riscul e asumat.
Cine poate pune în balanţă riscul si datoria sfânta
Când cel ce te implora de nevoi e împovărat
Şi’n ochii lui luceşte adânc de sinceră privirea
Ce se-mpotriveşte dorinţei de refuz?.
Dar promisiunea dată curând se şterge în uitare.
Cancerul datoriei neachitate creşte
Şi simt din întuneric pândind dezastrul care vine
Înfometat să-nhaţe agonisirea strădaniei de-o viaţă..
Împietrită inima urmăreşte prin fereastră
Amarul presimţirilor înainte de furtună.
As dori sa cunosc amanunte din perioada de
tinerete a Dlui Kimel David.
M-ar bucura sa primesc raspuns.
As fi bucuros sa pot satisface cererea semanatrului de mai sus, dar dupa trecerea a aproape 60 de ani, nu stiu ce as mai putea adauga la cele scrise deja in cartea mea „Zori Incetosate” aparuta la aceasta rubrica si care descrie cele mai importante etape din viata mea. Totusi, crezand ca autorul de mai sus ar putea un fost coleg cu mine la Scoala Ciocanul, il invit sa-mi scrie la adresa „dkimel@sympatico.ca”