Avocatul Mike Cotler este mai întâi de toate OMLumea vazuta ca un spatiu circular, un han sau un bistrou circula de alungul timpului in diferite opere literare. Totul se circumscrie cuvantului si dialogului. Gustul pentru a vorbi nu numai de dragul aflarii in treaba, ci de dragul comunicarii, a recompunerii vietii trecute, ale amintirii devin parte intrinseca a vietii, si nu numai a literaturii.
Bunicul imi spunea mereu ca o cana de vin e mai buna la birtul murdar ca e descantata. Nu prea intelegeam pe atunci sensul descantecului asupra cafelei sau a vinului… Lumea nu are nevoie de o explicitare a acestui fenomen prin dezbateri filozofice sau elitiste pentru a patrunde nevoia de socializare, de a –si spune pasul. Eu zic ca in societatea prezenta foarte multi dintre noi fugim de rostirea directa, de valorile ancestrale, ne e frica si sa umblam descult prin iarba unei pajisti, ne e teama de a recunoaste ca suntem singuri si ca nu dorim sa fim singuri, ne ascundem pana si lacrimile ca nu cumva sa parem ridicoli.
Mi-a placut mereu sa ma trezesc devreme. In zilele de vara sau de iarna cu zapezi pana la fereastra dormitul in exces imi trezea remuscari, parerea de rau ca am pierdut ceva din spectacolul strazii, al vietii.
A dormi era echivalent cu a muri.
Iata ca destinul m-a transferat intr-un colt indepartat, la capatul lumii si cum job-urile din birourile cu sticla fumurie din zgarie-norii Americii imi erau inchise am acceptat o slujba modesta de ospatar. Majoritatea angajatilor refuza sa lucreze dimineata. Trebuia sa fiu prezent la 06.00 sa pregatesc sala de mese pentru mic dejun. Atat in Europa, cat si in Romania micul dejun nu-mi parea popularizat indeajuns. Luam micul dejun intr-un local, hotel doar in concedii, voiaje, statiuni.
Incet, incet m-am bucurat de a fi primul la inviere (o vorba de la sat) sa pornesc masinile de cafea, sa asez frafuriile lucioase si sa intampin clientii.
La inceput as fi crezut ca oamenii in plina dimineata sunt morocanosi, adormiti sau chiar neprietenosi. Americanii sunt matinali, optimisti, copilarosi, glumeti. Daca in timpul zilei, dupa amiaza par grabiti, mereu in criza de timp, in schimb isi beau cafeaua linistiti palavragind despre stirile ultime, despre sport, masini, femei si in genere cam despre ce se nimereste.
Unii isi citesc ziarele, altii isi verifica emailurile si sms-urile. Am inceput sa ma obisnuiesc cu preferintele fiecarui client : cafea fara lapte, paine de secara prajita cu margarina, cerealele cu lapte degresat sa.
Le stiam numele si comenzile pe de rost, le devenisem parte a diminetii, imi stiau viata deja si de fiecare data ma intrebau despre ceea ce se mai intampla in tara mea natala, daca totul e ok.
Dimineata de dimineata am cunoscut zeci de persoane fiind convins ca aceasta lume imi e prietena doar pentru cele cateva minute ale micului lor dejun. Imi era greu sa cred ca un ospatar poate insemna ceva pentru ei si nu m-am sinchisit niciodata data sa dau crezare curtoaziei lor. Mi-am zis, sunt si ei amabili la vederea unui biet imigrant pripasit in lume si doar atat.
Acesti oameni pe care i-am servit s-au dovedit a-mi fi in timp intr-un fel sau altul adevaratii mei prieteni, si mai putin connationalii romani ( cu cateva exceptii totusi). Am petrecut zile intregi la munca si ca atare clientii imi sunt familia noua, lumea mea asa cum pentru actor, spectatorul.
Conversatiile in engleza, rutina vorbitului cu clientii m-au ajutat la derpinderea limbii engleze cu nuante americane. Preciziez ca in timpul sezonului de iarna Florida devine un tinut al miilor de americani carora nu le place iarna si se retrag la caldura, fiind denumiti « snowbirds » (pasari calatoare).
Prin seria prezenta de articole intentionez sa redau momente din cotidianul american – o lume nu atat de rauvoitoare si nu atat de superficiala ca in prezentarile din Mass-media romaneasca.
Mike Cotler – a „Mensch”
Prin exemplele traite ca simplu ospatar, anonim, un numar infim in conglomeratul american reconstruiesc ideea ca fiinta umana isi etaleaza valorile morale nu numai in raport cu apartenenta etnica ori financiara.
Viata de imigrant nu se deruleaza ca o asteptare a bananelor cazatoare ; in lupta cu rigorile adaptarii, ale afirmarii ca individ am gasit multa intelegere, sprijin.
In urma cu cativa ani aflandu-ma intr-un impas, intr-un proces cu o societate de asigurari un client ca oricare altul, dupa ce imi ascultase rabdator nemultumirea legata de solutionarea cazului, mi-a dat cartea de vizita spunandu-mi ca este avocat.
M-a reprezentat castigandu-mi cauza neacceptand nici un onorariu. Am ramas amici si ii sunt mereu recunoscator.
Il prezint cititorilor cu precizarea ca nu este singurul american minunat cunoscut in calitate de client la cafeaua de dimineata.
Reproduc dialogul nostru in engleza:
Mike Kotler is always a good listener, remembering his family heritage, understanding how rough is everyone’s start in the new life. Mike told me he believes in justice, in democracy.
For him is more important to be “Mensch” which in Yiddish means being human, having the class and never forget those who need help becomes his guiding light. I see in his person the real advocate, one of the heroes played by the Al Pacino in the famous movie …And Justice For All (1979)
1. A few years ago we met each other over a coffee… I never forget your support. I have the privilege to consider you a part of our magazine on line introducing you to our readers. Mike, where, how long took the studies before to embrace the lawyer career?
I attended four years of college at Villanova University School of Commerce and Finance in Pennsylvania followed by three years at Villanova Law School in Pennsylvania.
2. Tell me about the competition/ the way before to join a full time position.
I joined my firm in 1988. At the time, the market for new attorneys was not very good. I probably sent out resumes to no less than 150 firms. It was a difficult process but finally I found the right opportunity. After joining my current firm in 1988, I worked for three years as an associate and became a partner in 1991.
3. What do you think about the attorney s influence, about his power and his limitations in a democratic country like U.S.?
Attorneys do have influence in this country as a result of their ability to communicate and make their point in a reasoned presentation. It is a great example of why education is empowering, especially in a country where you are permitted and encouraged to express your opinions. Many attorneys utilize this influence in the court system and in the legislature. In the court system, the influence is used to persuade the judge or jury that the attorney’s client should win his or her given case. The power of persuasion is limited only by the attorney’s ability, the facts of the case and the law. In the legislature, the attorney uses his or her influence to shape legislation that can impact many people throughout the state or country. That influence is limited by the requirement of obtaining appropriate votes necessary to support the legislation and by constitutional requirements.
4. How many hours spend a good lawyer weekly?
Different attorneys spend different amounts of time in performing their jobs. A full time attorney can expect to work between forty and eighty hours per week.
5. What are the main needs for someone who dreams to become a lawyer?
The most important thing for someone that wants to be an attorney is to have the desire. It helps if you are smart and if you have good inter-personal skills but there is so much work involved in becoming an attorney that you really have to want to do it and the more you want to do it the more successful you will be.
Thanks Mike and we hope one day you could have a nice breakfast in our new country, named Romania.