Exista multa mitologie despre copiii supradotati. Deseori sunt priviti ca niste ciudatenii de circ, ca niste salvatori potentiali in situatii de criza, ca trimisii lui Dumnezeu pe pamant, ca niste excelente masini de lucru pe probleme imposibile, etc.
Toate aceste opinii ascund de fapt o incredibila lasitate sociala a adultilor care ar fi putut fi, dar care nu au ajuns ceea ce au visat, caci au ales surogatul placerii in locul aridei si dificile cai a virtutii.
Este extraordinar cum mitul lui Heracle este inca atat de actual. El a trebuit sa alega intre placere si virtute si alegand virtutea si si-a dezvoltat abilitatile la nivelul unui semi-zeu.
Este exact ceea ce se intampla cu un copil, adolescent, adult, batran care alege sa traiasca cu demnitate si devotament, cu adevar si frumusele sufleteasca, cu bunatate, altruism si generozitate, asumandu-si toate riscurile. In aceste conditii orice om daca alege calea virtutii ajunge sa-si dezvolte abilitatile si poate deveni supradotat.
Omul obijnuit alege insa calea placerii, a confortului, a minimului efort cu maxim de profit, a egocentrismului, a orgoliului si fricii, a pozitiei sociale pe inselaciunea altuia, a minciunii, furtului, oportunismului, linguselii, compromisului permanent si lasitatii, urii, geloziei, invidiei. Acest pachet de caracteristici psihologice nu are nevoie de abilitati inalte de evolutie cu se multumeste cu abilitatile de adaptare si supravietuire “capul plecat sabia nu-l taie”.
Aceasta ne duce la o constatare absolut zguduitoare, PROSTIA ESTE O OPTIUNE PERSONALA, NU UN DAT BIOLOGIC. Cei care-si rateaza existenta o fac deliberat in urma unei elegeri de tip etic sau ne-etic. In momentul in care un om hotaraste sa-si schimbe viata si sa respecte talantul biblic pus de Dumnezeu in el si sa-l inmulteasca, atunci incep sa i se trezeasca la viata abilitati de mult negate si uitate. Aceasta reconversie este extrem de rara insa la oameni, o trecere de la negativ la pozitiv trece obligatoriu prin zero, adica prin momente de criza a personalitatii cand omul nu mai are nici un fel de valori pe care sa se bizuie si atuci trebuie sa se deschida spre drumul virtutii.
„Pericolul” supradotaților
Se pune clar problema obstacolelor pe care le intampina un copil in calea sa in procesul alegerii de drum. Deseori lasitatea adultilor il directioneaza spre drumul placerilor usoare si atunci rateaza supradotarea. “Cum adica sa iasa copilul asta mai destept ca mine?” se intreaba o multime de parinti, profesori, sau cunoscuti. Inventivitatea dovedita pentru a distruge, corupe, bloca sau deturna abilitatile inalte ale copiilor este fara margini. Sunt sisteme validate si legalizate care se ocupa cu aplatizarea abilitatilor copiilor, incepand din familie, comunitate, scoala, societatea larga sau mediul de munca.
Oamenii incep sa caute persoanele supradotate numai in caz de pericol caruia nu-i pot face fata, de criza datorata unei probleme tehnice a carei raspuns nu-l pot gasi sau in conditiile de sinceritate totala dinaintea unei catastrofe de proportii, cand au nevoia leadershipului unor oameni lucizi si responsabili, sau uneori cand iubesc.
De fapt atunci se redeschide poarta optiunii reinnoite a alegerii drumului virtutii in locul drumului placerii pentru multi oameni. In aceste conditii multi incep sa realizeze ca de fapt duc o viata falsa si inutila, ca nu-si gasesc rostul si menirea si ca trebuie sa se schimbe cu orice pret, oricat de mare pentru ca viata lor sa nu se iroseasca in vant.
In timpuri blande cand nu exista nici o presiune prea mare asupra oamenilor, acestia prefera sa gandeasca superficial, liniar si evita efortul intelectual al unor probleme dificile.
Placere contra virtute
Supradotatii sau oamenii care se regasesc ca oameni responsabili in momente de criza incep sa gandeasca complex si dinamic, eficient si aplicat, rapid si potrivit contextului. Ei devin managerii crizelor, deseori unii dintre ei provoaca crize care sa-i faca utili si necesari societatii care altfel ai neaga si-i reprima.
Este un mecanism social vechi si riscant, o lupta absurda intre placere si virtute, intre compromis si realizare, intre esec si succes, intre nimeni si cineva, intre realist si idealist, intre sclavie si libertate.
Este insa un joc vechi cu care ne-am invatat si nu mai putem concepe alt joc. Jocul nostru contine tensiuni, asuprire, razbunare, razboaie, estetica, imagine sociala, confort, toate acestea ducand rapid la epuizarea si distrugerea mediului natural.
Din pacate lumea pe care am construit-o seamana cu un port in a carui gura au esuat un numar de nave a caror caterge ascunse sub apa inteapa alte nave ce vor sa intre in port si le face sa esueze si ciclul se repeta.
Cu toate acestea omul s-a nascut cu capacitatea de a fi supradotat si biologic vorbind poate recupera aceasta capacitate oricand, cu mult efort ce-i drept. Un biolog american a carui nume nu mi-l mai amintesc a facut o remarca extraordinara “la intrebarea pusa de multa lume daca omul estre fiul lui Dumnezeu sau urmasul maimutei, raspunsul este unul singur: unii oameni sunt fii lui Dumnezeu, altii se trag din maimuta”. Este in cele din urma o problema de optiune personala ce cale alegi.
Sa facem un efort de imaginatie si sa inchipuim cum ar putea arata o lume in care oamenii si-au atins potentialele naturale si au ajuns inteligenti, buni, geneosi, harnici, morali, implicati in problemele cetatii, creativi, umani, politicosi….adica niste oameni perfect normali.
Florian Colceag este Presedinte consortiu EDU-GATE, Presedinte IRSCA GIFTED EDUCATION, membru in Club of Rome, WCGTC, ECHA, Asia Pacific Federation, NIEX, membru fondator a primei retele internationale de policy makers in educatie, membru fondator al Consortiului European pentru Copiii cu Nevoi Speciale de Educatie